Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Născut pe 13 septembrie 1881, la Iași, sub numele de Matila Costiescu, Matila C. Ghyka era nepot, pe linie maternă, al lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Moldovei și … singurul care s-a sinucis în exil, dar și al familiei Balș, cu o genealogie la rându-i prestigioasă, cosmopolită, înrudită cu aristocrațiile occidentale. Tatăl, Matila Costiescu, era în schimb un plebeu cu obârșii aromâne și militar de carieră (părinții au divorțat imediat după nașterea copilului, convertit la catolicism și adoptat de unchiul său Grigore Ghyka; Monseniorul Vladimir Ghyka îi era, de asemenea, unchi)”. Deschiderea acestei minibiografii atent articulate îi aparține criticului și istoricului literar Paul Cernat, căruia-i cedăm cuvântul în continuare: „La maturitate, Matila C. Ghyka se va impune în elita intelectuală a Europei interbelice și postbelice prin lucrările de estetică matematică, «Esthetique des proportions dans la nature et dans les arts» (1927) și, mai ales, «Le Nombre d’Or» (1931), legitimate entuziast de Paul Valéry. În România va fi recuperat extrem de târziu, iar primul volum tradus în românește (Estetică și teoria artei, 1981) a fost gândit, editat și prefațat de Ion Iliescu - esteticianul timișorean, nu viitorul președinte (traducerea fiind semnată de Traian Drăgoi)”.
Inginer naval la Paris, doctor în științe juridice la Bruxelles
Mai departe, cu profesorul Paul Cernat la timonă: „A doua traducere românească («Filosofia și mistica numărului») va apărea abia în 1998. Cele două volume de memorii: «Couleurs du monde I (Escales de ma Jeunesse, 1955)» și «II (Heureux que comme Ulysse)», traduse în 2015 la Editura Polirom de Georgeta Filitti sub titlul «Curcubeie», alcătuiesc una dintre cele mai fascinante aventuri biografice din istoria noastră modernă. O narațiune de formare picarescă și senzațională”. Dar să aprofundăm această aventură: „Tânărul Matila C. Ghyka și-a făcut studiile la Paris și la Școala Navală din Jersey, a fost navigator pe o fregată din Atlantic, apoi ofițer în marina română, inginer naval la Paris, profesor la Școala de Marină din Constanța, doctor în științe juridice (după numai un an) la Universitatea din Bruxelles”. Un personaj complex, nu? Din nou Paul Cernat: „Matila intră în diplomație ca secretar de legație la Berlin și Londra, iar în 1911 începe o călătorie în jurul lumii, care-l poartă, incognito, la New York, unde lucrează ca muncitor la o uzină de automobile. Trece Pacificul spre Japonia și China, unde trăiește periculos, și se întoarce la Constanța via Egipt, la bordul unui pachebot, alături de puberul Pius Servien, viitor matematician francez de impact mondial și discipol al lui Matila C. Ghyka”.
La însurătoare cu o nobilă irlandeză
V-am captat atenția? Atunci, pe calea bătută de Paul Cernat, înainte: „În timpul războiului, Matila servește ca ofițer de legătură pe un cuirasat din Marea Neagră, cu misiune pe lângă generalul Berthelot. Ajunge atașat militar la Londra și coleg de legație cu Anton Bibescu, apoi se căsătorește cu o irlandeză dintr-o mare familie nobiliară. Ministru plenipotențiar și diplomat de carieră la legațiile din Italia, SUA, Spania, Polonia, Franța, Austria, Suedia și, din nou, în Anglia, Matila demisionează după abdicarea lui Carol al II-lea, rămânând la Londra ca membru al unui comitet antiantonescian”. Și câteva „curiozități” literare: „Matila C. Ghyka publică pentru uz extern o amplă cronologie a teritoriilor românești «din preistorie până în prezent» (tradusă la noi în 2010 de aceeași Georgeta Filitti), iar în 1933 - singurul său roman, «La Pluie d’etoiles» (tradus în 2007): o narațiune stufoasă, azi în mare parte fanată, de aventuri cosmopolite în mediile aristocratice ale Europei Centrale posthabsburgice, marcată de experiența autorului în cadrul Comisiei Europene a Dunării”.
I-a inspirat pe Salvador Dali și Le Corbusier
„Concepția universalistă a lui Matila C. Ghyka despre numărul de aur (ɸ = 1,618), estetica ritmului și a proporțiilor matematice, a fost inspirată de concepția pitagoreică, de lucrarea călugărului renascentist Luca Pacioli («De divina proportione», 1498), de lucrările unor teoreticieni germani din secolul al XIX-lea despre «secțiunea de aur» și de morfologia lui D’Arcy Wenthworth Thompson” - mai remarca Paul Cernat în crochiul închinat lui Matila C. Ghyka. „Acest «uomo universale rătăcit în secolul XX», cum l-a numit în discursul său funebru Mircea Eliade, i-a influențat el însuși pe Benoît Mandelbrot («părintele» teoriei fractalilor) sau pe Douglas Hofstader. «Numărul de aur» a stat la originea unor tablouri ale lui Salvador Dali, care-l cunoscuse în SUA pe Matila C. Ghyka, și a unor clădiri (Secretariatul Națiunilor Unite, de pildă) proiectate de Charles-Édouard Jeanneret, arhitectul rămas în istorie sub numele de Le Corbusier” - evidenția Cernat.
La facerea unui amor tragic
Lucrările cardinale ale lui Matila C. Ghyka au fost promovate, la noi, de Solomon Marcus („Poetica matematică” nu e străină de ideile lui Servien și Matila C. Ghyka - opina Paul Cernat), Virgil Nemoianu, Florin Manolescu și Basarab Nicolescu (care vede în Matila C. Ghyka „un Pitagora modern”). În prima ediție, „Le Nombre d’or” avea pe copertă imaginea unei tenismene englezoaice a cărei figură corespundea proporțiilor lui ɸ și era dedicată prințesei Maruca Cantacuzino. „Tot Matila i-ar fi făcut cunoștință Marucăi cu Nae Ionescu”, specula criticul literar Paul Cernat. O iubire legendară, se știe ...
La azil, sărac și octogenar
În SUA, după 1945, Matila C. Ghyka ajunge visiting profesor de estetică și filozofie a științelor la Los Angeles, apoi profesor de estetică, istoria artei și artă extrem-orientală la un colegiu din Virginia. „Admirat de Valéry (care i-a prefațat și un eseu asupra ritmului, din 1938), Matila a publicat în 1949 un studiu-reper despre funcția de sugestie poetică a numerelor („Sortileges de verbe”), cu aplicații incitante la structura de adâncime a operelor unor, între alții, Rabelais, Mallarmé, Proust sau Joyce. A tradus în franceză din Poe și a compus, pentru Gallimard, o biografie a mareșalului polonez Pilsudski (1929), sub pseudonimul Jacques de Carency, cu care-și semna articolele politice. Ultimii ani i-a petrecut în sărăcie. În «Caiete», Cioran consemnează o vizită destabilizantă la azilul unde Matila, sărac și octogenar, vegeta exilat din propria viață”.
Recuperări
Ultimele aprecieri: „Din fericire, Matila Ghyka începe să se «întoarcă acasă», atât ca «filozof și matematician» - (re)descoperitor al unei influente estetici apolinice a proporțiilor -, cât și ca memorialist (spectaculos) și, mai puțin, ca scriitor. Cărțile i-au fost, cu puține excepții, traduse, elogiile, uneori mitizante, au început să se adune. La sfârșitul lui 2016, Editura Nemira i-a editat (cu sprijinul ICR) «Numărul de aur. Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale», cu o scrisoare către autor a lui Paul Valéry, iar recent a apărut o carte semnată de Ilina Gregori - prima care îi e dedicată, la noi”.
Sânge de domn
Mama lui Matila a fost Maria Ghyka, fiica beizadelei Constantin Ghyka (1828-1874 - fiul cel mare al ultimului domnitor al Moldovei, Grigore al V-lea Ghica) și a Ecaterinei (Catița) Balș (1835-1913). Cu alte cuvinte, Matila Ghyka a fost strănepotul, din partea mamei, al lui Grigore Alexandru Ghica, care, ca domn, a fost păstrat în analele istoriei sub numele de Grigore al V-lea Ghica, ultimul domnitor al Moldovei (1854-1856), înainte de Unirea Principatelor.
57 de ani se împlinesc pe 14 iulie 2022 de la moartea lui Matila C. Ghyka, vlăstar al ultimului domnitor al Moldovei
„La maturitate, Matila C. Ghyka se va impune în elita intelectuală a Europei interbelice și postbelice prin lucrările de estetică matematică”, Paul Cernat, critic literar
1911 este anul în care Matila C. Ghyka a început o călătorie în jurul lumii care l-a purtat, incognito, (și) la New York, unde a lucrat ca muncitor la o uzină de automobile
„Un uomo universale rătăcit în secolul XX”, Mircea Eliade despre Matila C. Ghyka
„Din fericire, Matila Ghyka începe să se «întoarcă acasă», atât ca «filozof și matematician» - (re)descoperitor al unei influente estetici apolinice a proporțiilor -, cât și ca memorialist (spectaculos)”, Paul Cernat, critic literar
