Poveștile de groază la locul de muncă ale românilor din străinătate

Multe femei care lucrează ca îngrijitoare de bătrâni spun prin ce au trecut până au reușit să își găsească un job sigur. Cele mai mari necazuri le-au fost provocate tot de români, care, spune ele, sunt capabili de orice pentru bani. Nici angajatorii nu sunt întotdeauna așa cum promit! Deși poate părea incredibil, unii dintre ei raționalizează mâncarea îngrijitoarelor.

„De români trebuia să te fereşti”

Orice început este greu, spun românii care lucrează în străinătate în speranţa unui trai mai bun, dar cel mai mare impediment este atunci când nu cunoşti  limba țării  în care mergi. Cei care nu ştiu să vorbească direct cu angajatorul riscă să pice în plasa unor intermediari care îi pot exploata.

„Lucrez de 7 ani în Italia, dar la început a fost greu. Nu a fost numai despărţirea de cei dragi și faptul că eram la mii de kilometri de casa mea, au fost și oamenii răi pe care i-am întâlnit!  Aveam doi copii la școală şi ne descurcam tot mai greu cu banii când am hotărât să plec în Italia, la muncă”, povestește Claudia Avram.

„Aflasem că cel mai uşor găseşti la îngrijire de bătrâni, badante cum le spune acolo. Pentru a putea fi angajată, aveam nevoie de recomandare. Cineva mi-a făcut cunoştinţă cu o româncă descurcăreaţă care reuşea să găsească de lucru femeilor. Habar n-aveam că este o întreagă reţea care păcăleşte români. Nu ştiam să vorbesc în italiană, aşa că ea s-a dus şi a negociat în locul meu. Trebuia să îi dai comision de 50% din salariul pe prima lună de muncă. După aceea, eu urma să primesc câte 600 de euro. Trebuia să îngrijesc o bătrână care avea 88 de ani, imobilizată la pat. După o lună m-a dat afară! Nu ştiam de ce, că abia reuşeam să vorbesc două trei cuvinte în italiană, nici nu înțelegeam. M-am dus din nou la femeia «amabilă», că trebuia să găsesc urgent de lucru. Mi-a găsit şi a doua oară. Din nou, i-am dat ei jumătate din salariu. Şi aici am stat o lună şi am pierdut locul de muncă. Apoi, i s-a făcut milă de mine unei moldovence şi m-a recomandat unei familii de pensionari. Așa am scăpat!”, spune Claudia.

„Am lucrat la ei timp de trei ani. Au fost nişte oameni buni cu mine chiar dacă nu plăteau mult. Am aflat şi cum îşi bătea joc de noi românca. Ea cunoştea bine limba. Era foarte prefăcută şi reuşea să se bage pe sub pielea oamenilor. Recomanda badanta la o familie, aştepta să treacă prima lună ca să îşi ia comisionul şi apoi tot ea se ducea şi le spunea italienilor că a aflat că femeia care lucrează pentru ei a fost dată afară din altă parte din cauză că a furat sau că îi jignea pe bătrâni, că nu le dădea să mănânce. Inventa tot felul de lucruri urâte ca să-i determine să te dea afară. Le promitea că le găseşte repede pe altcineva, se ducea cu altă femeie de la care mai lua din nou jumătate din salariu. Se oferea să le ajute şi pe cele date afară cărora le găsea în altă parte şi uite aşa, le rotea şi câştiga de mai multe ori de pe urma unei amărâte. Românii erau cei mai răi acolo! De ei trebuia să te fereşti că erau în stare de orice ca să câştige bani”.

În prezent, în Italia o îngrijitoare câștigă în medie 1.200 de euro pe lună, dar sunt și situații în care angajatorii oferă numai 700-800 de euro pe lună. Pentru a evita să fie exploatate de anumiți indivizi, femeile care aleg un astfel de job apelează la firme de recrutare.

Mâncarea, raţionalizată

În Austria, multe îngrijitoare sunt tratate umilitor de familiile celor de care au grijă. Sunt situaţii în care româncele care lucrează intern rabdă de foame. În contract, angajatorul se obligă să asigure trei mese pe zi şi cazare, doar că porţiile oferite sunt incredibil de mici.

„Eu trebuia să am grijă de o bătrână care era imobilizată la pat, să o spăl, să o schimb, să îi fac mâncare, să îi dau să mănânce, să fac curăţenie. Avea peste 100 de kilograme şi eu o ridicam din pat să o duc la baie cu căruciorul. Mi-era foarte greu. Acolo mi-am distrus spatele. Atunci când copiii ei făceau cumpărături, aveam pentru mâncare un ardei roşu, pentru ciorbă, pentru toată săptămâna, două cepe sau trei. Pâine, tot aşa, o porție mică. Ziceau că bătrâna nu mănâncă mult. Asta motivează toţi, că bătrânii sunt bolnavi şi nu mănâncă mult. Dacă voiam ceva, trebuia să mă duc să cumpăr din banii mei cu toate că ei au promis la început că îmi asigură trei mese pe zi. De cele mai multe ori, chiar dacă aş fi vrut să îmi cumpăr, nu aveam cum pentru că aveam o pauză de două ore pe zi şi nu ştiam ce să fac mai mai repede în timpul ăla. Copiii ei primeau de la primărie 700 de euro ajutor pentru îngrijitoare, că noi stăm acolo în casă, şi pentru mâncare, pentru ce consumăm noi.  Nu e să zici că nu aveau bani. Poate nu mă credeţi, dar sunt multe femei care rabdă de foame. Sunt umilite!”, a declarat pentru Jurnalul Anişoara Dumitru.

Un job mai bine plătit dacă vorbeşti germana

Pentru efortul depus la locul de muncă, îngrijitoarele de bătrâni primesc un salariu între 50 şi 75 de euro, pe zi. Din această sumă, angajatele sunt obligate să plătească statului austriac contribuţiile la pensie şi asigurarea de sănătate. „Salariu ne dădeau puţin, 50 şi ceva de euro pe zi, dar acum ne-au mai mărit, ne-au făcut 60, însă din ăştia ne plătim noi asigurări la Finanţe. Pe semestre se plăteşte. Era 422 de euro pe 3 luni. Nouă ne plătea agenţia înainte. Ne oprea pe fiecare lună lucrată şi pentru luna în care stăteam acasă, deci 300 şi ceva de euro ne opreau din salariu. Acum am 1.600 euro salariu, bani cu care rămân. Noi suntem acolo cu PFA (n.r persoană fizică autorizată). Lucrez o lună şi o lună vin acasă. E bine, că altfel n-aş pleca. De fapt, eu câştig 1.600 de euro pe două luni, că o lună stau acasă, nu încasez nimic. Nu putem să lucrăm lună de lună, din cauza Fiscului. Nu avem voie să lucrăm mai mult de şase luni pe an, pentru că atunci ne cresc foarte mult asigurările astea şi cei de la agenţie ne trimit din două în două luni. Trebuie să ne facem declaraţie de venit acolo. Mai plătim şi la declaraţie şi la contabil. E complicat. Sperăm că vor mai creşte puţin salariile. Sunt alte firme care nu primesc oferte de angajare decât de la 75 de euro în sus. E altceva! Asigurarea o plătesc familiile care te angajează, ţie îţi rămân 75 de euro curaţi. Dar trebuie să vorbeşti germana. Trebuie să ştii să vorbeşti cu ei sau să ştii să te duci singură, fără agenţie, prin recomandare. Dacă lucrezi 3 ani, 4 ani,  5 ani, ai recomandări de la familiile la care ai mai lucrat”, a explicat Anişoara Dumitru.

Pe EURES, portalul mobilităţii europene pentru forţa de muncă, din cadrul Agenţiei Naţionale a Ocupării Forţei de Muncă, sunt disponibile 385 de joburi vacante în străinătate. Cele mai multe sunt în Germania, Olanda, Malta sau Polonia. Locurile de muncă oferite sunt în construcţii și în agricultură.  Pentru îngrijire de persoane sunt 20 de locuri în Irlanda, unde angajatorii oferă între 11 şi 14 euro brut pe oră.  

„Românii erau cei mai răi acolo! De ei trebuia să te fereşti că erau în stare de orice ca să câştige bani!”

Claudia Avram, badantă în Italia

„Atunci când copiii ei făceau cumpărături, aveam pentru mâncare un ardei roşu, pentru ciorbă, pentru toată săptămâna, două cepe sau trei. Pâine, tot aşa, restricţionat. Ziceau că bătrâna nu mănâncă mult.  Asta motivează toţi, că bătrânii sunt bolnavi şi nu mănâncă mult”

Anişoara Dumitru, îngrijitoarea unei bătrâne din Austria