Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Însoţiţi de bunici, de părinţi, de lăutari din vetrele satelor, concurenţii au ajuns la Buzău cum au putut: cu trenul, cu autocarul sau microbuzul, dar cu inimile înflăcărate şi cu o bucurie aparte. Aceea de a demonstra că în satele româneşti tradiţia este păstrată din moşi-strămoşi, iar tânăra generaţie şi-a însuşit menirea cu un sentiment de mulţumire vie. Amfitrionul manifestării a fost maestrul Grigore Leşe, care, din dragoste pentru cântecul autentic şi pentru datinile străbune, a demonstrat încă o dată că în România există comunităţi păstrătoare de tradiţii. De aceea a iniţiat acest concurs, un altfel de festival: fără orchestră, fără fasoane, fără barem de punctaj, aşa cum se obişnuieşte la acest gen de concurs, ci doar cu note care să evidenţieze momentul artistic în sine. Preselecţia a fost realizată cu grijă. Maestrul Grigore Leşe a scotocit în fiecare „cotlon” din ţară, de unde i-a ales pe cei mai buni dintre cei mai buni. De aceea, misiunea juriului n-a fost una uşoară, pentru că fiecare concurent a emoţionat publicul până la lacrimi.
Sâmbătă după-amiază, concurenţii s-au adunat în curtea Teatrului „George Ciprian”, unde a avut loc o primă repetiţie. Spre seară, cu toţii au urcat pe scenă însoţiţi de bunici, părinţi, unchi ori mătuşi, de persoanele care i-au îndrumat în cânt. Demonstraţia n-a fost simplă: au dovedit că muzica face parte din fiinţa lor. Primul concurent: Gabriel Vascovici, din Zahareşti-Suceava, a doinit cum a ştiut mai bine la tilincă, un instrument arhaic, aproape uitat, o ţeavă din alamă, asemănătoare fluierului, fără dop. A deprins „tehnica” de la bădia Vasile Juravle, de la Straja.
Îmbrăcaţi în costumele lor, păstrate cu grijă în lăzile de zestre, membrii comunităţii din Vinerea-Alba au creat un moment aparte, cu dansuri şi strigături transilvănene. Din Ţara Lăpuşului cântările au răsunat prin vocea Ceciliei Bogza, iar din zona Braşovului, Iuliana Bularca a adus un cântec vechi, foarte frumos, învăţat acasă, la Cheia, de la tatăl său. Un moment deosebit a fost realizat de profesorul Constantin Irimie şi de grupul folcloric „Dor” din Moara-Suceava. Profesorul Irimie trăieşte cântările din zona Bucovinei şi le transpune într-o manieră specifică. A insuflat pasiunea de a cânta şi elevilor săi.
De la Soporu de Câmpie, Sebastian Gheţi a uimit spectatorii cu un dans ţigănesc. L-a învăţat acasă, de la tatăl său, Abel, talentat acordeonist din taraful lui Gaciu. Îndrăgostit de tradiţiile din Neamţ, Sergiu Paul Chirileasa a urcat pe scenă alături de bunicul său. Au cântat de jale şi au adus în scenă un obicei, vechi de sute de ani, al vornicelului, flăcău însărcinat cu poftirea şi cinstirea oaspeţilor la nunţile ţărăneşti care are frumoasa misiune de a rosti oraţia de nuntă.
Tocmai de la Agrieş-Bistriţa, lelea Teodora, deşi la o venerabilă vârstă, a fermecat publicul cu vocea deosebită. Alături de fiica domniei sale, Lenuţa Purja, a horit cu noduri, cum se zice pe la Poalele Ţibleşului. Doina le va fi dusă mai departe de nepotul lor, Dorin Rus. Nici gorjenii n-au fost mai prejos. Rela şi taraful lui Ciulei din Brădiceni au creat un moment aparte, picurând în sufletele celor prezenţi o sârbă veche, a Mariei Lătăreţu, cântată separat, dar şi la unison cu tânăra Elena Căpitănescu. O voce impresionantă, de o forţă uluitoare, a fost cea a Mirunei Damian din Adâncata-Suceava.
Ion Constantin Pobirci, nepotul lui Ion Argint, zis Macu, din Pârâu de Pripor-Gorj, a strunit vioara la fel de bine ca şi bunicul său, obţinând ropote de aplauze, dar şi un loc important pe podium. Frumuseţea baladelor este specială, iar momentul creat de Grigore Leşe a fost deosebit. Maestrul a invitat pe scenă două concurente din judeţul Galaţi: Georgiana Munteanu din Iveşti şi Sorina Asofronie din Pechea, ambele însoţite de bunicuţele care le-au transmis minunea cântărilor bătrâneşti. Concurentele s-au întrecut în balade ca-ntr-o şezătoare. Cântecul, rostit ori şoptit, apoi doinit, a dezvăluit frumuseţea acestui gen străvechi, aproape uitat, încărcat de sensibilitate. Frumuseţea costumelor populare, pe care bătrânele le purtau cum numai femeile de la ţară ştiu să îmbrace hainele ţesute în război, a sporit frumuseţea baladelor. Impresionant a fost şi momentul creat de Răzvan Roşu din Marna – Satu Mare, care a dat câteva semnale de tulnic, la care i-a răspuns mătuşa, Maria Gligor. Răzvan Roşu păstrează cu străşnicie acest obicei străbun şi, în fiecare zi, la răsărit şi la apus, sună din tulnic, chemând şi petrecând astfel soarele prin magia acestui instrument străvechi.
• Manifestarea a fost organizată de Grigore Leşe şi Asociaţia RA-Libris din Buzău.
