Purificarea sufletelor

de Mihai Stirbu | 10 Mar 2008 • 00:00

Creştinii romano-catolici au intrat anul acesta în Postul Mare la data de 6 februarie, zi numită şi "Miercurea Cenuşii". Atunci, la Sfintele Liturghii, se binecuvântează şi se presară pe capetele credincioşilor cenuşa obţinută din ramurile de măslin sau de alţi arbori, care au fost binecuvântate în Duminica Floriilor din anul precedent. "Este un gest liturgic prin care Biserica îi îndeamnă pe credincioşi să petreacă timpul Postului de 40 de zile, săvârşind fapte de pocăinţă şi de iubire. Punând cenuşă pe capul credinciosului, preotul spune: «Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!» sau «Adu-ţi aminte, omule, că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce!», ne spune pr. Ionel Pojum, Parohul comunităţii Sf. Cruce din Bucureşti. "Este o zi de post şi abstinenţă, adică nu se consumă preparate din carne şi se mănâncă de două ori puţin şi doar o dată pe săturate. Este frumos să observăm că în toate restricţiile Biserica solicită un minimum, lăsând la libera alegere a credinciosului ca la acesta să adauge şi alte fapte de mortificaţie." Accentul cel mare se pune nu pe postul în sine, fiindcă atunci ar fi vorba de o simplă dietă sau cură alimentară, ci pe o renunţare care să ajute la convertire, la schimbarea vieţii, la înnoirea ei, la învingerea pornirilor rele, ca astfel, curăţiţi de păcate, "credincioşii să se învrednicească a ajunge cu suflet purificat la celebrarea Misterului Pascal. Cu alte cuvinte, credincioşii conştientizează faptul că postul, rugăciunea şi pomana vindecă rănile pricinuite de păcate; astfel se roagă Biserica în duminica a patra a Postului Mare".

PIETATE. Devoţiunea specifică acestei perioade este Calea Sfintei Cruci: "Este o rugăciune prin care credinciosul retrăieşte, prin cele paisprezece opriri, numite staţiuni, momentele mai semnificative din ultima parte a vieţii pământeşti a lui Cristos, de la condamnarea la moarte până la aşezarea trupului în mormânt", spune părintele. "Credinciosul meditează aceste momente dureroase ale Patimii Răstignitului, conştientizând nemăsurata iubire a lui Dumnezeu Tatăl, care l-a dat pe însuşi Fiul său la moarte pentru ca noi să fim iertaţi pe deplin." După cinci săptămâni din acest timp sfânt urmează Duminica Floriilor, începutul Săptămânii Sfinte. "În această zi, Biserica retrăieşte intrarea lui Cristos Domnul în cetatea sfântă a Ierusalimului spre împlinirea Misterului Pascal – al morţii, învierii şi preamăririi Domnului Nostru Isus Cristos." Această comemorare este simbolizată în toate bisericile printr-o procesiune a credincioşilor care poartă ramuri în mâini în cinstea triumfului lui Cristos. În Capitală, procesiunea, condusă de păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, ÎPS dr Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit, are loc în fiecare an, în după-amiaza acestei duminici, de la Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus până la Catedrala Sf. Iosif.

TREI ZILE. Urmează Săptămâna Sfântă, zilele cele mai însemnate fiind Joia, Vinerea şi Sâmbăta Sfântă, numite şi Triduum Pascal. "În Joia Sfântă, seara, la o oră potrivită, se slujeşte Sf. Liturghie a Cinei Domnului, în cadrul căreia se comemorează instituirea Sfintelor Taine ale Euharistiei şi Preoţiei şi porunca lui Cristos privind dragostea frăţească: «Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum Eu v-am iubit pe voi» (Ioan 13,34); «Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat vouă picioarele, cu cât mai mult nu sunteţi voi datori să vă spălaţi picioarele unii altora?» (Ioan 13,14)." Această poruncă este retrăită prin săvârşirea ceremoniei spălării picioarelor. Sunt aleşi 12 bărbaţi, care îi simbolizează pe cei doisprezece apostoli, cărora preotul le spală picioarele şi le şterge cu un ştergar.

"Vinerea Sfântă, zi de post şi abstinenţă ca şi Miercurea Cenuşii, este ziua comemorării pătimirii şi morţii Domnului Nostru Isus Cristos. În după-amiaza acestei zile are loc o celebrare liturgică ce constă din trei părţi: liturgia Cuvântului, adorarea Sfintei Crucii şi Sfânta Împărtăşanie. În prima parte se proclamă trei texte din Sf. Scriptură, în prim-plan fiind Evanghelia Pătimirii după Sf. Evanghelist Ioan. Urmează adorarea solemnă a Sfintei Crucii. Acoperită cu un văl, crucea este adusă la altar, însoţită de doi slujitori cu lumânări aprinse. Preotul îi dezveleşte mai întâi partea de sus, apoi braţul drept şi apoi complet, de fiecare dată adresând acest îndemn: «Iată lemnul Crucii, de care a atârnat mântuirea lumii!», la care poporul credincios răspunde: «Veniţi să ne închinăm!». Apoi preoţii şi credincioşii vin în procesiune şi fiecare venerează Crucea printr-o îngenunchere simplă sau prin alt semn adecvat, de exemplu sărutând-o. Celebrarea se încheie cu distribuirea Sf. Împărtăşanii credincioşilor care şi-au curăţit sufletul de păcate prin Taina Spovedaniei. În Sâmbăta Sfântă, Biserica rămâne lângă mormântul lui Isus, meditând pătimirea şi moartea lui şi abţinându-se de la celebrarea Sf. Liturghii, până la Vigilia solemnă, privegherea în aşteptarea Învierii Domnului."

ÎNVIEREA. După aceste trei zile speciale se sărbătoreşte Învierea Domnului, anul acesta la 23 martie. "Timpul Pascal începe cu Vigilia solemnă din Noaptea Sfântă a Învierii care este orânduită astfel: ceremonia începe cu binecuvântarea focului de la care este aprinsă lumânarea pascală, preotul rostind aceste cuvinte: «Lumina lui Cristos care învie plin de mărire să risipească întunericul inimii şi al minţii!»" De la lumânarea pascală primesc apoi lumină toţi credincioşii. Urmează citirea mai multor texte scripturistice, avându-se în vedere că proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu este o parte fundamentală a privegherii pascale.

"Pentru a scoate în evidenţă strânsa legătură a Misterului Pascal cu Taina Botezului («Înmormântaţi fiind împreună cu El prin botez, aţi şi fost înviaţi, prin credinţă, împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, Cel care L-a înviat pe El din morţi» – Coloseni 2,12), în această Noapte Preasfântă se binecuvântează apa de botez prin care se vor naşte noii fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Urmează celebrarea Sfintei Liturghii a Învierii.Conform normelor în vigoare referitoare la anul bisericesc, după această măreaţă solemnitate a Paştelui, primele opt zile ale Timpului Pascal constituie Octava Paştilor şi sunt celebrate ca solemnitate a Domnului. Cele 50 de zile care se scurg de la Duminica Învierii şi până la Duminica Rusaliilor se celebrează în veselie şi bucurie," încheie Pr. Ionel Pojum.

Creştinii greco-catolici intră în Postul Paştilor la aceaşi dată cu ortodocşii. După normele tradiţionale, postul alimentar înseamnă abţinere de la alimentele zise «de dulce» (carne, lactate, ouă, chiar peşte şi alte produse animale stabilite de norme bisericeşti). "Dincolo de aceste prevederi riguroase, în mod diferenţiat pentru grupe de vârstă, de muncă sau stare de sănătate, Biserica aplică o anume îngăduinţă, o scutire sau dispensă individuală la postul alimentar. În afară de postul alimentar însă, asceza simţurilor prin post înseamnă şi stăpânirea simţurilor de la poftele exagerate sau desfrânarea simţurilor (văzul, auzul, pipăitul...) şi în mod special stăpânirea pornirilor sexuale legiuite şi desfrânarea acestora. Rugăciunile pentru perioadele de post din an sunt cele legate de devoţiuni penitenţiale şi adeseori cântări (chiar populare) care evocă Patimile Domnului, vinovăţia păcătoşilor şi dorinţa lor de a ispăşi păcatele", spune Părintele greco-catolic
Ioan Mitrofan.