În Egipt, Ramadanul are câteva particularități: decorațiunile special create pentru această perioadă și mesele pline de mâncare, așezate pe străzi, după lăsarea întunericului, pentru toți trecătorii. Sărbătoarea religioasă începe pe 11 martie, anul acesta, și se termină pe 9 aprilie. Postul presupune ca între răsăritul și apusul soarelui să nu se mănânce și să nu se bea, în timp ce se fac rugăciuni. Iar mesele zilnice sunt adevărate ritualuri care unesc membrii comunității. Tradiția egipteană de Ramadan este o sărbătoare plină de spiritualitate și culoare. Străzile Egiptului sunt pline de decorațiuni create special pentru această perioadă, în special felinarul simbolic, cu semilună, dar și de preparatele culinare specifice acestei zone culturale.
Ramadanul are o semnificație deosebită, mai ales pentru că perioadele de post pe care le presupune sunt considerate un omagiu adus celor săraci care nu au posibilitatea să-și procure mâncarea și apa. Timp de 30 de zile, musulmanii nu mănâncă și nu beau nimic, de când răsare soarele, până la apus, însă există o masă de dimineață, pentru a putea rezista în timpul zilei, iar masa de seară devine o adevărată ceremonie culinară, în fiecare seară.
Masa principală, cea de după apusul soarelui, nu este solitară, ci una care implică întreaga comunitate. Familiile își programează din timp vizitele și meniurile, prin rotație, însă este la fel de important și să le doneze mâncare și băuturi celor săraci. În afară de banii strânși de familii, pentru a le face donații săracilor, în Egipt, credincioșii gătesc în fiecare zi pentru a scoate pe stradă mesele pline cu mâncare și băuturi, în fiecare seară, după apusul soarelui, astfel încât să poată avea acces cea mai importantă masă a zilei toți trecătorii.
Eveniment diplomatic, la reședința ambasadorului
Pe 1 Martie, Doamna May Saied, soția Excelenței Sale, Domnul Moayad Fathallah Mohamed Eldalie, Ambasadorul Republicii Arabe Egipt în România, a organizat un eveniment pentru grupul format din soțiile șefilor de misiune din București (SPOHOM) din România, la reședința ambasadorului, din București, pentru a prezenta tradițiile egiptene de Ramadan. Respectând tradiția, familia gazdă a organizat masa festivă pentru invitați exact în spiritul Ramadanului, cu toate decorațiunile special create pentru acest eveniment, dar și cu cele mai importante preparate care se pun pe masă atunci când sunt primiți invitații.
„Ramadanul este important pentru musulmanii din întreaga lume, dar în Egipt există o spiritualitate aparte și tradiții speciale, mai ales în privința decorațiunilor pregătite pentru sărbătoare. Toți cei care vin din alte țări spun că sărbătoarea este diferită în Egipt. Este o sărbătoare a familiei și a comunității, în același timp. Atât femeile, cât și bărbații sunt implicați în mod egal în organizarea fiecărei zile. De exemplu, bărbații ajută la pregătirea mâncărurilor și pregătesc decorațiunile, iar femeile se ocupă de pregătirea agendei evenimentelor organizate de familii și a meniurilor”, a explicat, pentru Jurnalul, doamna May Saied. De altfel, acasă la familia Excelenței Sale, ambasadorul Egiptului, totul a fost pregătit în același spirit tradițional, pentru evenimentul organizat cu scopul de a face cunoscută cultura egipteană la nivel diplomatic.
Sarmalele românești au la origini Mahshi
În meniul special pentru Ramadan, egiptenii au ca preparat principal „Mahshi”, a explicat doamna May Saied. Este o mâncare foarte asemănătoare cu sarmalele românești. Mahshi se prepară diferit, în funcție de fiecare zonă, fiind aproximativ ca sarmalele pe care le regăsim și în bucătăria bulgară, dar și în cea din Turcia și Grecia, însă fără carne și cu multe ingrediente aromate.
La fel este și prăjitura pe care noi o cunoaștem drept Cataif, dar în Egipt este denumită astfel un fel de gogoașă umplută cu fistic. Denumirile preparatelor din bucătăria musulmană diferă de la o țară la alta și în funcție de regiuni, dar sunt foarte asemănătoare din punct de vedere al rețetelor, multe dintre ele regăsindu-se parțial în tradiția culinară din zona balcanică, de unde au ajuns și în cea românească.
Multe rețete tradiționale din țările musulmane au ajuns în țările române, cu secole în urmă, prin influențele culturale din ultimul mileniu, fiind reinterpretate și adaptate specificului local. Ciorba de burtă, de exemplu, are la bază rețete clasice ale bucătăriei lumii arabe, pe bază de carne de vită și iaurt, care au suferit mai multe transformări, până au ajuns la forma din bucătăria tradițională românească.
Turiștii sunt invitați la masă
Perioada Ramadanului este importantă și pentru turism, vizitatorii fiind invitați să participe la ceremoniile care se desfășoară pe stradă. În special la Cairo, în timpul sărbătorii, vizitatorii au parte de o adevărată experiență culturală pe care nu o pot trăi în altă parte a lumii.
„Mulți turiști care merg în Egipt de Ramadan au început să respecte tradiția, chiar dacă nu sunt musulmani. Cei care merg în Egipt în această perioadă pot să vadă toate tipurile de manifestare spirituală, inclusiv modul în care sunt ajutați cei săraci. Unii oameni gătesc pentru întreaga comunitate și pun mese pe stradă, pentru oricine trece pe acolo și dorește să mănânce, pentru Iftar (masa care este luată în fiecare seară, de către musulmani, după apusul soarelui, în timpul postului din luna Ramadan – n.r.). Speciale sunt și decorațiunile. În fiecare casă veți găsi felinarul decorativ, numit Fanus. În special copiii sunt foarte bucuroși să aibă aceste felinare, de Ramadan”, mai explică doamna May Saied.
Simbolurile egiptene speciale
Lămpile numite „Fanus” în araba egipteană reprezintă un simbol special pentru această țară. Lămpile Fanus, care în această perioadă se găsesc din abundență pe străzile și în bazarurile egiptene, au devenit simbolice pentru luna Ramadan în urma unui eveniment istoric din timpul Califatului Fatimid, când Califul Al-Mu'izz li-Din Allah a fost întâmpinat de Egipteni cu lămpi, pentru a sărbători sosirea sa în Cairo, în timpul lunii sfinte a Ramadanului.
Un alt simbol, specific pentru capitala Egiptului, Cairo, este tunul – pe care îl regăsim și drept decorațiune, în perioada Ramadanului. Simbolul provine dintr-o întâmplare istorică, petrecută tot în perioada Ramadanului, devenind „Tunul Iftarului” care și astăzi trage, la ora rugăciunii Maghrib, anunțând masa principală a zilei. Legenda spune că unul din viceregi ar fi primit în dar un tun și le-a poruncit soldaților să îl încerce, chiar la asfințit, în prima zi a Ramadanului. Când tunul a bubuit, oamenii au perceput zgomotul ca pe un anunț de început al Iftarului. De atunci, tunul ar fi folosit la Cairo, în fiecare seară, pentru a anunța Iftarul, în perioada Ramadanului.