Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cărţi. Mii de volume. Milioane de pagini. Frumos caligrafiate şi împachetate în ecuaţii, teoreme, numere. Tot ce ţine de matematica ultimului secol, cu toate descoperirile în domeniu găseşti în acest sanctuar al ştiinţei. În această catedrală a oamenilor de valoare. Cărţi. Cărţi în care sunt trecute secretele lumii. Soluţia progresului comun, dar şi al celui de sine. De cum intri pe uşa silenţioasă îţi ies în întâmpinare. Rafturi peste rafturi, tomuri lângă tomuri. Ziduri de cifre, balcoane susţinute de numere. Ecuaţii, spaţii, găuri negre, aşezate ordonat, ca într-o matrice academică. Ca un turn al Pisei multiplicat, ce ocupă, cât un amfiteatru, spaţiul de aur al Facultăţii de Matematică din Iaşi. Mouse-ul computerului sună decadent pe lângă foşnetul dulce al filelor. Volumele se deschid cu o respiraţie. Cartea te cuprinde de mână captându-ţi privirea. Pe când ecranul computerului ce te ajută la o seamă de căutări te priveşte rece, de la o jumătate de braţ distanţă. E o cale lungă, vreme de două pagini! Uşa seminarului e la capătul culoarului, dincolo de oftatul studenţesc prins cândva în pioneze de afişierul facultăţii. Oameni de valoare i-au trecut vreme de un secol pragul. Ritualuri romantice se aşterneau după ce treceau de holul scurt şi poposeau în prima încăpere. Pentru unele cărţi foloseşti o scară. Te apropii cu un metru de lună şi afli ecuaţia mecanică a zborului cosmic. Urci câteva trepte şi ajungi cu ochii pe elipse şi functori, admiri funcţionale susţinut în legături neolonome. Apoi, încărcat de greutatea unei cărţi deschise cândva de Moisil sau Alexandru Myller, te aşezi frumos pe banca din lemn ca într-o strană a unei catedrale. A educaţiei. Lumina soarelui te mângâie prin geamul vechi. Fără iz de termopane. Forfota universităţii se simte ritmic sub parchetul ce scârţâie mut mustind a onoare şi prestanţă academică. Totul e vechi şi miroase a trudă. Calculatorul oboseşte, aceste cărţi nu! Te invită la poveşti. Poveşti încâlcite în numere, istorii de călătorii matematice nesfârşite. Cam aceasta ar fi doar o mică parte a Seminarului matematic Al. Myller. Însă poveştile lui, spuse de marii matematicieni ce au absolvit matematica la IaşI, sunt extraordinare. De aceea vă invit să părăsiţi mutrele seci ale monitoarele! Puneţi mâna pe o carte! E de ajuns să o faci o dată, de zece ori, fie şi atât. Şi vei deveni erou al generaţiilor viitoare. Cumpără! Citeşte!
Profesorul Corduneanu parcurge mii de kilometri pentru a ajunge la biblioteca ieşeană
M-am întâlnit cu ceva vreme în urmă aici cu marele profesor american de origine română Constantin Corduneanu. Era însoţit de reputatul profesor ieşean Gheorghe Aniculăesei. Pregăteau o nouă apariţie publicistică. De altfel, profesorul Corduneanu ţine atât de mult la această faimoasă bibliotecă a lumii, de care se ştie de la Praga până-n Honolulu, încât chiar dacă a ajuns la o venerabilă vârstă vine an de an la Seminarul Matematic Al. Myller. Cu toate că în Statele Unite, acolo unde îşi desfăşoară activitatea de decenii, are cele mai mari biblioteci digitale de pe mapamond, el preferă să ia avionul cale de mii de kilometri doar pentru a răsfoi o carte în Seminarul Facultăţii de Matematică de la Iaşi, de unde a şi plecat forţat de măsurile împotriva dascălilor luate într-un moment de restrişte de autorităţile comuniste (în anii ’70). Aşadar, nu ştiaţi că sunt oameni care plătesc mii de dolari pentru a veni să vadă biblioteca ieşeană? Ei bine, profesorul Constantin Corduneanu e doar un exemplu. Lumea s-a schimbat. Astăzi cărţile zac necitite (în general, nu aici!), nicidecum cumpărate, în vitrinele librăriilor. La seminar însă vin destui studenţi. Sunt şi cărţi extrem de rare, deosebit de valoroase, pe unele nu le găseşti în tot sud-estul Europei! Ei bine, cu atâtea comori sub nas, există studenţi care nu-s în stare să coboare din căminul de peste drum, ce să vină de la mii de kilometri distanţă, cum face profesorul Corduneanu! Dar să dăm deoparte câteva file din istoricul acestui respectat aşezământ academic!
100.000 de volume de carte rară, reviste, periodice etc
În 2010 s-a sărbătorit centenarul Seminarului matematic “Al. Myller”. La iniţiativa decanului de atunci, profesorul Ovidiu Cârjă, un colectiv prestigios de dascăli ai facultăţii, în frunte cu inimosul cercetăror prof. univ. dr. Gheorghe Aniculăesei, a fost editat un important volum aniversar care detalia tot ce e legat de această bibliotecă miraculoasă a Europei. Peste 100.000 de volume rare de carte de specialitate, reviste, periodice etc. Aflăm că biblioteca seminarului este cea mai valoroasă bibliotecă de matematică din România “şi din această parte a Europei”. “În 1910, Alexandru Myller, absolvent al Universităţii din Bucureşti şi cu doctoratul obţinut în Germania sub conducerea lui David Hilbert, a ocupat prin concurs postul de profesor de Geometrie analitică la Universitatea din Iaşi. Format ca cercetător la renumita universitate din Gottingen, unde a audiat cursurile celebrilor Felix Klein, David Hilbert şi Hermann Minkowski, Alexandru Myller a înţeles că, pentru a realiza creaţie ştiinţifică originală, era nevoie de o bibliotecă dotată cu operele marilor matematicieni, precum şi cu revistele de specialitate la zi. Cu entuziasm, cu tenacitate şi cu multă trudă, a pus bazele celei mai renumite biblioteci matematice din ţară, care, ulterior, avea să-i poarte numele şi în jurul căreia s-a creat o solidă şcoală matematică. Mulţi dintre matematicienii români care şi-au început activitatea ştiinţifică în prima jumătate a secolului al XX-lea şi-au făcut stagiul la Iaşi, pentru ca apoi să devină şefi de şcoală în principalele centre universitare din ţară. Îi amintim aici pe Dimitrie Pompeiu, Victor Vâlcovici, Gheorghe Vrânceanu, Grigore Moisil, Tiberiu Popoviciu şi Constantin Popovici. Volumul de faţă, realizat prin contribuţia colegilor şi profesorilor noştri, se doreşte a fi un omagiu adus atât Seminarului şi creatorului său - profesorul Myller, cât şi celor care de-a lungul timpului au slujit cu dăruire această intituţie. Prima parte a volumului conţine memoriile profesorului Myller, memorii păstrate într-o serie de caiete în arhiva Seminarului. Recuperarea întregului material şi punerea sa în forma ce apare în volum a fost făcută de prof.dr. Mihai Turinici. Sunt prezentaţi apoi directorii Seminarului, slujitorii devotaţi ai acestui lăcaş de cultură. Direcţiile de cercetare ştiinţifică dezvoltate la Seminarul Matematic din Iaşi (SMI) fac obiectul capitolului al doilea şi, evident, contribuţia matematicienilor ieşeni la patrimoniul ştiinţific naţional…”, a spus prof. univ. dr. Gheorghe Aniculăesei.
Recunoaşteri naţionale şi internaţionale
Valoarea rezultatelor obţinute de cercetătorii ieşeni îın domeniul ecuaţiilor diferenţiale a dus la recunoaşterea din partea comunităţii ştiiţifice internaţionale. Astfel, pentru rezultate deosebite obţinute în domeniu au primit premii ale Academiei Române C. Corduneanu, V. Barbu, N.H. Pavel, S. Aizicovici, I.I. Vrabie, Gh. Moroşanu, D. Tiba, Ovidiu Cârjă şi S. Aniţei. Răsplata activităţii fructuoase desfăşurate de profesorul C. Corduneanu s-a concretizat prin alegerea sa îın 1974 ca membru corespondent al Academiei Române. Recunoaşterea din partea Academiei Române a venit şi pentru profesorul Viorel Barbu în 1993, când a fost ales membru titular al acestui for ştiinţific, fiind apoi ales preşedintele al filialei locale a Academiei. Numeroase rezultate deosebite a avut academicianul V. Barbu în cercetare alături de colectivul Facultăţii de matematică. Menţionăm aici doar două: progresele realizate în domeniul ecuaţiilor parabolice cu convecţie (2002) şi, folosind estimări de tip Carleman şi principii de comparaţie pentru ecuaţii parabolice, respectatul profesor Gh. Aniculăesei, alături de S. Aniţă, a demonstrat în 2001 “stabilitatea asimptotică a ecuaţiei căldurii folosind un anumit tip de control feedback”, un rezultat deosebit de valoros şi util astăzi. Alte soluţii obţinute de membrii seminarului se referă la condiţiile necesare de optimalitate pentru problema de control al timpului optimal pentru sisteme infinit dimensionale (V. Barbu, (1987, 1991), proprietăţi de regularitate ale funcţiei timp-minim (O. Cârjă, (1989, 1990), condiţii necesare de optimalitate pentru probleme biliniare de control (Gh. Aniculăesei, (1984, 1986, 1987).
Citește pe Antena3.ro
