Acasa la Saddam

Militarii romani detasati in sudul Irakului, in cadrul fortelor multinationale, sunt martorii unui proces de grea anihilare a um-brei lui Saddam. La o tem-peratura de 40 si ceva de grade, timpul trece masurat de secundele mortii. Ori-ce misiune poate fi un drum fara intoarcere...

La drum spre Irak. Tara zguduita inca de atentate teroriste si alte orori. Acolo unde militarii romani sunt martorii unui proces de grea anihilare a umbrei lui Saddam. Acolo unde timpul trece masurat de secundele mortii.

Imi cunoscusem colegii de drum cu cateva ore inainte intr-o sala racoroasa din cladirea Aeroportului militar Otopeni. O sala in care un singur individ incerca sa anime atmosfera povestind despre un alt coleg, de altfel absent.

O EXPERIENTA DE NEUITAT. La 3 dimineata, un individ carnos, inalt, cam la 40 de ani, ne-a spus, pe o voce groasa, dar melodioasa - ca la opera - , ca trebuie sa plecam. Pasarea era pregatita de decolare. Circa 34 de tone de fiare, cu motoarele turate la maximum, ne asteptau pe pista. Eram opt jurnalisti si o delegatie oficiala, condusa de general-locotenentul Sorin Ioan, seful Statului Major al Fortelor Terestre.

Drumul a fost infiorator. In mastodontul zburator sufla, din cand in cand, pe la baza coloanelor noastre cate un aer extrem de rece. La orice modificare de zbor, un ghem de sange se forma instantaneu in corp si se agita vremelnic incolo si-ncoace. Cu spatele inghetat si picioarele amortite, am calatorit asa circa sase ore pana la Al-Hillah, in estul Irakului, unde Romania are detasati circa 150 de genisti. Cativa dintre ei ne-au povestit cum au construit singuri bisericuta, cum au adus de-acasa icoane si culori, cruciulite si carti. Asteptau cu nerabdare Pastile si, zi de zi, se rugau pentru linistea lor si a colegilor. Nu le era teama si nici rusine sa admita ca, din cand in cand, frica punea stapanire pe ei.

"CERCETASI". Militarii observa, cu atentie, potentiale pericole ce pot aparea la tot pasul in afara bazei

CREDINTA. Locotenentul Marius Grosu de la Batalionul 280 Infanterie a devenit tatic in timpul misiunii in Irak

RISC MARE. Dispozitivele explozive improvizate reprezinta cel mai mare pericol pentru fortele multinationale

OF, ARMATA! Femeile irakiene nu sunt prea incantate la vazul militarilor pe strazile oraselor

Dupa o scurta escala la Al-Hillah, ne-am indreptat spre Nassiriya, un oras situat la circa 360 de kilometri la sud-est de Bagdad, pe malurile Eufratului, in imediata vecinatate a ruinelor Urului, o bijuterie mesopotamiana. La Nassiriya, se daduse una dintre cele mai grele batalii, la sfarsitul lui martie 2003, intre fortele lui Saddam si o brigada de puscasi marini americani. Pierderile au fost grele de ambele parti, americanii au castigat razboiul propriu-zis, iar aliatii lor continua astazi sa faca ordine in tara zguduita inca de atentate teroriste si alte orori.

La cativa kilometri de Aeroportul Tallil, pazit cu strasnicie de americani, se intinde o uriasa baza militara condusa de brigada italiana Sassari, Camp Mitica. 500 de militari romani isi desfasoara aici, cate sase luni pe an, activitatile aferente misiunilor de stabilizare si reconstructie a sud-estului Irakului.

BIBLIOTECA PSIHOLOGULUI. Patru zile am trait, alaturi de ei, la sfarsitul lui aprilie, emotii, teama, bucurie. "Noi le cultivam o mentalitate de invingator", a declarat, pentru Jurnalul National, psihologul Batalionului 280 Infanterie Focsani. Locotenentul Camelia Tudor este o femeie marunta, firava, cu privire galesa, cam nepotrivita, m-am gandit eu, pentru o treaba grea ca asta in care sunt implicati foarte multi barbati. In micutul sau cabinet, pe cateva rafturi metalice sunt multe carti. Nu, nu de psihologie. Ci de literatura, povesti politiste, romane istorice, manuale de engleza si altele. "Cei mai cautati sunt scriitorii romani", marturiseste ea, cu zambet intelegator. Acolo, in mijlocul pustietatii, militarii nostri mai au timp si pentru o carte buna. Dar si de un fotbal, o tabla, un sah sau cateva minute de tras de fiare.

CONTRAST. La o temperatura de 40 si ceva de grade, timpul trece greu daca nu esti plecat in misiune. Asa ca, intr-o zi, am vizitat cartierul general al celor 100 de vanatori de munte romani de la Basra, adapostit intr-un fost palat al lui Saddam. Vanatorii de munte, antrenati in tara la minus zeci de grade, au fost trimisi in Irak la plus zeci de grade, intr-o zona arida, fara ridicaturi muntoase sau creste inzapezite. Maria Mazilu nu pare deranjata de acest aspect. Are 27 de ani, desi pare de 20, si este maistru militar. Nu e prea vorbareata, dar nici noi nu suntem convingatori in incercarea de a asculta pasurile mai multor vanatori. Cativa dintre ei stiau ca, nu departe de oras, se afla Pomul vietii, a carui seva este formata din roua divina. Stiau ca din fructul lui a gustat Eva biblica si ca apele care il scaldau odata izvorau de sub tronul lui Dumnezeu.

Viata de roman intr-o tara a fricii. Viata de militar roman intr-o tara in care bantuie inca umbra lui Saddam. Orice misiune poate fi un drum fara intoarcere...