Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In preajma unui "număr special" pentru aniversarea zilei de 8 mai - ziua creării PCR - , pe cănd mă aflam la CC al UTC cu un articol pe care urma să il semneze "cineva din conducerea organizaţiei", s-a petrecut una dintre nostimadele care au rămas de pomină in istoria orală a gazetei şi, poate, nu numai a ei...
Am povestit in acest colţ de pagină despre niscai telefoane pe care imi făcusem obiceiul a le da «in sistem», recomandăndu-mă ba un pensionar in căutare de schimb de locuinţă, ba un securist interesat dacă şi de ce "a rămas" amicul Lorin V. in Franţa.
In preajma unui "număr special" pentru aniversarea zilei de 8 mai - ziua creării PCR - , pe cănd mă aflam la CC al UTC cu un articol pe care urma să il semneze "cineva din conducerea organizaţiei", s-a petrecut una dintre nostimadele care au rămas de pomină in istoria orală a gazetei şi, poate, nu numai a ei...
TELEFONUL-SURPRIZĂ. Nici nu intrasem bine in birou că mă cheamă vechiul meu coleg de studenţie, Emil M., de data aceasta insă in calitatea oficială de secretar general de redacţie.
Citește pe Antena3.ro
- Şerbane, gluma e glumă şi treaba e treabă. Ai stat toată dimineaţa la UTC. Unde e articolul? L-au aprobat sau sunt observaţii? Nouă ne crapă buza cu articolul acela care este la zi, şi tu te ţii de farse la telefon.
Cum nici nu dădusem telefon in redacţie, dar nici nu fuseseră observaţii, am dat fără să clipesc explicaţiile cuvenite. Numai că, in loc să se insenineze, chipul secretarului general de redacţie se innegura şi mai tare.
- Tu cunoşti un gazetar, un ilegalist, Ioan Felea?
- Cum să nu - am recitat - vechi gazetar comunist, membru de partid cu stagiul in ilegalitate. Publică des in Era Socialistă, fiindcă este prieten cu papa Voicu (Ştefan Voicu, redactorul-şef al revistei ideologice a CC al PCR).
Emil s-a prăbuşit in scaun:
- Atunci am incurcat-o! A sunat Felea in redacţie, eu am crezut că e o garagaţă de-a ta şi
l-am luat la trei păzeşte...
Un dialog ad-hoc. Conform reconstituirii ulterioare, dialogul cu pricina s-ar fi petrecut cam aşa:
- Sunt Ioan Felea, cred că mă cunoaşteţi.
- Te cunosc foarte bine, cum dracuâ să nu te cunosc...
- Am pentru ziarul tineretului nostru comunist nişte amintiri din presa de ilegalitate, cred că vă interesează, pentru aniversarea Zilei Partidului.
- Mă, tu ai chef de glume? Vino imediat cu textul in dinţi la redacţie!
- Vin, sunt chiar in Casa Scinteii, numai că textul nu este bătut la maşină. Pot să il bat la dumneavoastră in redacţie?
- Vino tu incoace, că ţi-l batem noi de iţi sună apa in cap, ca să te laşi odată de chestii de-astea. Hai, nu mai lungi vorba, pas de marş spre ziar!
In direct cu Ioan Felea. Pe cănd căutam de zor cum să o scoatem in chip onorabil la capăt din toată dandanaua, intră in birou un bătrănel cu nişte foi de hărtie sub braţ:
- Tov. Emil M.? Sunt Ioan Felea, am vorbit adineauri la telefon cu dumneavoastră şi am venit să vă aduc articolul.
Emil, care işi revenise din şoc, l-a luat pe departe, cu metodă subţire:
- Tov. Felea, vă rog să nu vă supăraţi pe noi, dar pur şi simplu nu ne-a venit să credem adineauri că ne veţi face onoarea să colaboraţi la ziarul nostru şi tocmai cu un asemenea prilej festiv. Pe deasupra, colegul ăsta al nostru se ţine de farse şi am crezut că ar fi tot una de-a lui. De asta v-am vorbit aşa la telefon. Cred că acum v-a mai trecut supărarea.
- Daâ de unde? Ce supărare? Asta mi-a plăcut foarte mult la dumneata, stilul direct, muncitoresc, revoluţionar. Fără politeţuri mic-burgheze. Aşa eram şi noi in tinereţe, ordinul partidului se execută, nu se discută! Tocmai asta ii spuneam şi lui tov. Voicu, fiindcă de la el din birou te-am sunat: "Imi place băiatul ăsta de la ziarul tineretului, spirt nu altceva". Ba tov. Voicu a fost de părere să nu lăsăm lucrurile aşa şi că nu ar fi rău să aducem la cunoştinţa conducerii superioare de partid discuţia noastră, să ştie şi dănşii pe ce oameni se pot baza. Cred că tovarăşului secretar general i-ar plăcea să afle despre asemenea lucruri!
Amintirile se amănă sine die. Asta ne trebuia?! Să se afle "sus" cum se discută la Scinteia tineretului cu membrii de partid cu stagiu in ilegalitate?! Emil a continuat prin invăluire:
- Aţi adus materialul? Trebuie să il dăm la cules, textul este la zi, suntem in intărziere.
A fost răndul lui Ioan Felea să facă doi paşi in spate:
- Aici e o poveste, fiindcă
atunci cănd a auzit tov. Voicu de material mi l-a oprit pentru ei, pentru Era... Dar nu-i nimic, la următoarea aniversare a partidului scriu unul special pentru voi, pentru Scinteia mică.
După căte imi amintesc, articolul promis nu a mai fost dat redacţiei, care nici ea nu s-a ostenit să il solicite.
Şi uite aşa a ratat Scinteia tineretului colaborarea cu un ilegalist! Iar intrebarea mea este următoarea: "Am făcut prin aceasta un gest de nesupunere impotriva propagandei oficiale?".
