Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul olimpic român ce a înregistrat punctajul maxim la olimpiada internaţională de profil a fost coleg în timpul doctoratului cu Terence Tao, un geniu al lumii în acest domeniu
Născut la Piatra Neamţ şi devenit de puţin timp cetăţean de onoare al urbei, Tătaru face parte din cei 13 savanţi ai lumii care vor primi generosul premiu de 100.000 de dolari acordat de Fundaţia Simons. Publicaţia Wall Street Journal a anunţat deja că românul este “unul din cei 13 cercetători ai lui Simons”. Bursa de cercetare primită vine ca o recunoaştere a valorii sale. Daniel Tătăru este în prezent profesor la Universitatea Berkeley, California, SUA. “Munca lui Tătaru în domeniul undelor nonlineare a fost una profundă şi influentă. El a argumentat rezultate noi pentru mai multe clase de ecuaţii, inclusiv evoluţii geometrice, unele din ele în legătură cu noţiunile de relativitate generală”, se arată în argumentul întocmit de fundaţia ce a acordat valoroasa distincţie. Daniel Tătaru a absolvit Colegiul Naţional Petru Rareş din Piatra Neamţ cu rezultate deosebite, îndeosebi la matematică, unde a înregistrat două rezultate deosebite la Olimpiada Internaţională de Matematică. A absolvit Facultatea de Matematică la Iaşi în 1990 şi studiile postuniversitare în SUA, la Universitatea Virginia (1992), iar cele post-doctorale la faimoasa Princeton (1995-1997), unde a fost coleg cu Terence Tao, botezat de jurnaliştii de peste hotare “Mozart al matematicii”. Mai mult decât atât, prin rezultatele înregistrate în perioada doctoratului, Tătaru a demonstrat chiar că a ajuns la rezultatele apreciate mai târziu cu un Premiu Fields (echivalentul Nobelului în matematică) înaintea noului geniu al matematicii, Terence Tao. Cu studii şi cercetări comune, care se interferează, Tao are numai cuvinte de laudă la adresa lui Tătaru.
Era mai bun decât profesorii
Remarcându-se încă din liceu, Tătaru a câstigat trei etape naţionale ale olimpiadei de matematică şi alte două medalii de aur la Olimpiada Internaţională de Matematică, acumulând punctajul maxim posibil, caz unic până atunci în istoria competiţiei. “Noi am făcut parte din cea mai bună generaţie pe care a avut-o vreodată facultatea. Din 65 de studenţi la mate’, 35-40 aveau media peste 9. Tătaru era atât de bun, încât nu se mai obosea să scrie exerciţiile, era doar atent la ele. Nu l-am văzut scriind la cursuri niciodată. Avea doar un carneţel pe care îşi nota unele idei”, spune conf. univ. dr. Mihai Gontineac de la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii “Al. I. Cuza”, care i-a fost coleg de facultate la Iaşi. Colegii povestesc că Tătaru intra primul la examen şi ieşea cu nota maximă după câteva minute. De asemenea, când toţi se împotmoleau la o problemă dificilă, ieşea Tătaru la tablă şi o rezolva. Uneori era mai bun şi decât profesorii. Era un geniu al matematicii, se vedea de la o poştă.
Prin competenţele sale în domeniu a sfidat pur şi simplu cutumele universitare
Prin rezultatele deosebite înregistrate încă de la plecarea din România, Tătaru a sfidat pur şi simplu cutumele universitare americane. La 24 de ani, imediat după ce a luat doctoratul, făcut în doi ani, în loc de cinci, a fost numit profesor plin şi nu asociat la Northwestern University. În mod normal, Tătăru ar fi trebuit mai întâi să treacă de perioada post-doctorat, apoi să fie asistent profesor şi abia apoi profesor. El a mai dat o dată peste cap regulamentele academice americane devenind la 35 de ani full profesor la reputata universitate americană Berkeley, unde se află şi astăzi. Pe calea Internetului ori bucurându-mă de prezenţa sa la Iaşi, am purtat mai multe discuţii cu tânărul savant. “Una din cercetările mele este de natură teoretică, în ecuaţii cu derivate parţiale...Multe dintre ecuaţiile interesante îşi au originea în diverse teorii din fizică, şi de aici potenţialul lor pentru aplicaţii. Problemele care mă interesează în prezent sunt legate de teoria relativităţii, mecanică cuantică, propagarea undelor în diferite medii, etc. Însă, până acum câţiva ani, eu nu am fost direct implicat în aplicaţii. În plus, este o mare distanţă între a demonstra teoretic că ceva este posibil (de exemplu vizavi de cercetările geodezice) şi a implementa acel ceva în practică”, a spus profesorul Tătaru.
Tătaru a primit şi Premiul Bocher în 2002
În discuţia pe care am purtat-o cu matematicianul român am amintit şi despre proiectele sale comune cu reputatul profesor Herbert Koch. De asemenea, am adus în atenţie şi premiul Bocher pe care l-a luat în 2002 şi care se acordă pentru contribuţii importante în ce priveşte descoperirile din domeniu. Tot atunci a primit aceeaşi distincţie şi genialul profesor de astăzi de la UCLA, Terence Tao, geniul de care am amintit deja. De altfel, Tătaru a lucrat în cercetare cu acesta la Universitatea Princeton în perioada post-doctorală, la jumătatea anilor ’90. Referindu-se la “Mozart al matematicii”, Tătaru a spus - Nu a fost un premiu comun (cu Terence Tao), dar a fost în parte pentru contribuţii la aceeaşi problemă”. Premiul Bôcher pentru care Tătaru şi Tao au fost recompensaţi în acelaşi an se acordă o dată la trei ani pentru rezultate notabile în cercetarea matematică. Tătaru a primit recunoaşterea pentru o lucrare fundamentală care s-a interferat cu cea a lui Tao. Mai precis, Tătaru a introdus cadrul funcţional pentru o descoperire recentă şi o continuare făcută de Tao. Munca lui Tătaru a fost o condiţie necesară pentru progresul lui Terence Tao privitor la cercetările sale în domeniul ecuaţiilor.
Tătaru, descoperire făcută înaintea geniului recunoscut la nivel mondial, Tao
În alocuţiunea ţinută atunci, la înmânarea premiului, Tătaru a spus: “La scurt timp după ce eu am rezolvat problema, o secundă mai târziu a fost realizată şi de Tao”. Şi continuarea ei. Practic, Tătaru a făcut descoperirea înainte lui “Mozart al matematicii”. Românul şi-a continuat activitatea lucrând la un moment dat cu Hart Smith, un matematician strălucit de la Universitatea din Washington. “Principala problemă deschisă ce rămâne este să se înţeleagă dacă rezultatele mele ajută la îmbunătăţirea condiţiilor de rezolvare a ecuaţiilor care au o structură deosebită, cum ar fi ecuaţiile Einstein”. Acestea sunt problemele “preferate” de pe lista sa cu obiective. La aceeaşi festivitate de premiere Bocher, Tao a pomenit de contribuţiile lui Tătaru la realizările sale. “Eu am fost norocos că predecesori ai mei au iniţiat studiul problemelor rezolvate de mine, printre care Elias Stein, Tom Wolff, Jean Bourgain, Chris Sogge, Daniel Tătaru, Michael Hristos, şi alţi colaboratori de-ai mei”, a spus “Mozart al matematicii”.
Tao, colegul lui Tătaru de la Princeton
Despre Terence Tao, colegul lui Tătaru de la Princeton ae spune că are un IQ unic de 220. “Very superior intelligence”. Unul din fraţii săi, cu rezultate mai slabe însă, având doar... 180!. La 7 ani a intrat la liceu. La 9, la universitate. Pe când avea 10,11 şi 12 ani, a luat medalii de bronz, argint şi aur la olimpiadele internaţionale de matematică. La 16 ani, obţine licenţa la Universitatea Flinders, iar la 17 absolvă masterul la aceeaşi universitate. La 21 de ani obţine doctoratul la Princeton, iar la 24 de ani devine profesor cu drepturi depline la renumita UCLA. La 31 de ani obţine Medalia Fields, echivalentul Nobelului în matematică, care se acordă doar o dată la patru ani. Un profil extraordinar!
Record - punctaj absolut la Olimpiada internaţională
Matematicianul Viorel Barbu, membru al Academiei Române, un cercetăr român deosebit de respectat la nivel internaţional, care l-a îndrumat în perioada studiilor la Iaşi, are numai cuvinte de laudă la adresa românului. “A fost un student şi un elev excepţional. La una dintre olimpiadele internaţionale la care a participat a obţinut un punctaj absolut. Cercetările sale în domeniul ecuaţiilor Hamilton -Jacobi sunt citate şi astăzi de cei mai mari specialişti în domeniu. A făcut doctoratul în doi ani în loc de cinci. Între 1995-1997 a obţinut o bursă post-doctorală la faimoasa Princeton. Este unul dintre matematicienii tineri americani cei mai cunoscuţi din lume, este în boardul mai multor reviste de specialitate, chiar si la conducerea American National Society. Nu e greu să ajungi profesor în SUA, dar e greu să fii la una dintre primele 20 de universităţi de acolo. Însă, ca şi la Tătaru, este important să devii cunoscut la o vârstă tânără. A fost invitat special la Congresul de Matematică de la Beijing, ceea ce este mare lucru”, spune academicianul Barbu. Reputatul profesor universitar îşi aminteşte cum s-a întâlnit prima dată cu Daniel Tătaru. “A venit cu profesorul lui de la Piatra Neamţ înainte de admitere, auzisem că luase punctajul absolut la olimpiada internaţională de matematică. Acum, pentru Tătaru este important că se află la o universitate de top din SUA. Este o carte de vizită excepţională, americanii acordă o atenţie deosebită în această privinţă”. În SUA, Tătaru nu a fost întrebat de diplomă, ci a fost promovat direct pe baza cunoştinţelor pe care le avea. Rezultatele lui în inegalităţi de tip Carleman şi teoreme de continuare cu derivate parţiale au intrat în patrimoniul mondial. “Este citat în această privinţă: conform lui Tătăru...”, spune Barbu. În ce priveşte ecuaţiile Hamilton-Jacobi, a făcut o continuare unică şi, din acest punct de vedere, ecuaţiile ar putea să îi poarte numele. Ecuaţiile Hamilton-Jacobi-Tătaru, de exemplu. Academicianul Barbu îşi aminteşte că, la o conferinţă internaţională, matematicianul Crandall a prezentat într-un alt mod rezultatele la care ajunsese Tătaru. Ori acesta este un lucru onorabil. Mai mult, Barbu spune despre fostul său student, cu care are şi acum relaţii profesionale, că este un bărbat plăcut, deschis, atent, care trimite şi acum felicitări profesorului, mentorului său de la Iaşi, de sărbători. Românul nostru vine o dată la doi ani acasă, de obicei vara. La Berkley face cercetare, dar are şi şase-opt ore de predare săptămânal. Tătaru a fost căsătorit cu o româncă, colegă la facultatea de matematică din Iaşi, cu care are doi copii, dar de care a divorţat cu câţiva ani în urmă. Pe Daniel l-a afectat, dar şi-a găsit imediat consolarea în braţele altei femei, psihologul Universităţii Berkley, unde îşi desfăşoară activitatea. Când îndrumătorul său în ale matematicii universitare, academicianul Barbu, se afla în SUA, Daniel a mers şi l-a vizitat, plin de respect. Ca şi alţi profesori români, şi Tătaru îi ajută mult pe doctoranzii români aflaţi în străinătate. Daniel ia mulţi studenţi la doctorat. Fostul decan al Facultăţii de Matematică din Iaşi, prof. Ovidiu Cârjă, şi-l aminteşte şi el ca pe un student excepţional. “În cazul său este vorba de talent. Avea ceva deosebit, se vedea, nu aveai impresia că depune un efort, o muncă extraodinară, ca să se ridice desupra celorlalţi. Să nu ne imaginăm că el stătea cu pixul în mână şi cărţile în faţă, nu!, El avea un talent înnăscut pentru matematică”, a spus Cârjă. De altfel, ca să vă daţi seama de valoarea excepţională a lui Tătaru, vă prezentăm şi portretul colegului său de lucru, matematicianul minune Terence Tao.
Colegul lui Tătaru - Tao, copilul minune al matematicii
“Mozart al matematicii”, cum a fost Tao botezat de publicaţiile internaţionale, îi poartă un respect deosebit românului Daniel Tătaru. El este astăzi profesor de matematică la celebra UCLA, Universitatea din California, Los Angeles. În 2006 a primit Medalia Fields, un fel de Nobel al matematicii, un premiu cu atât mai valoros cu cât nu se acordă anual. Cum am arătat deja Tao a fost un copil minune. Încă de la vârsta de doi ani a aflat singur tainele matematicii, el învăţând aritmetica şi i-a spus tatălui său că a învăţat-o de pe Sesame Street. La numai 21 de ani, este promovat profesor titular la UCLA şi rămâne cea mai tânără persoană numită în acest rang în istoria instituţiei de învăţământ. Părinţii lui sunt imigranţi din Hong Kong ajunşi în Australia. Tatăl său, medic pediatru, iar mama sa a absolvit fizica şi matematica.
La 10 ani a intrat la facultate, la 14 ani cercetător la institut, la 20 de ani doctor în matematică
La vârsta de 10 ani, participă la cursuri de nivel universitar.În 1986, 1987, şi 1988, Tao a fost cel mai tânăr participant la Olimpiada Internaţională de Matematică, şi rămâne cel mai tânăr medaliat cu aur din istoria turneului. La 14 ani a fost invitat la un Institut de Cercetare, iar la 17 a primit licenţă şi master la Universitatea Flinders. Între 1992 şi 1996, el s-a aflat la Universitatea Princeton (unde a fost, între 1995 şi 1997, şi Daniel Tătaru), primind titlul de doctor în matematică la doar 20 de ani. La 24 de ani, a fost numit profesor plin la vestita UCLA, unde predă şi se ocupă de cercetarea în matematică şi astăzi. Există o teoremă care îi poartă numele şi care se referă la progresii aritmetice: Green-Tao Theorem. În 2006 a primit Medalia Fields. Un profesor de matematică de la Princeton spune că dacă te împotmoleşti la o problemă, Terence Tao te poate scoate imediat din impas.
Citește pe Antena3.ro
