“Fălticeni cultural” şi Rugăciunea inimii pentru poporul român

Se ştie că un număr impresionant de scriitori, artişti, oameni de cultură se trag din oraşul Fălticeni. Într-o casă splendidă, construită în 1850, monument istoric, donată de scriitorii Vasile şi Horia Lovinescu, există la Fălticeni, ,,Galeria oamenilor de seamă”, un muzeu care valorifică memoria a 50 de personalităţi ilustre care au marcat cultura română. Dintre cei care au locuit o vreme sau au creat în acest oraş, amintim pentru exemplificarea notorietăţii şi prestigiului, doar câteva nume: Nicu Gane, Nicolae Beldiceanu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Nicolae Labiş, Anton Holban, Ion Băieşu, actorii Matei Millo, Jules Cazaban, Grigore Vasiliu Birlic, cărora li se alătură folclorişti, oameni de ştiinţă, pictori. La Fălticeni, există, de asemenea, muzeul sculptorului Ion Irimescu.

Cu ceva timp în urmă, am auzit-o pe cantautoarea Maria Gheorghiu spunând că la Fălticeni, există un festival de folk, organizat de un preot. În toamna anului trecut, o seamă de folkişti din ţară se grăbeau să ajungă la Fălticeni Folk, eveniment serios, concurs, juriu, recitaluri, premii... M-a bucurat ideea în sine, bine că există, bine că se face, dar în mine a rămas întrebarea, care să fie totuşi legătura între un preot paroh şi muzica folk?

Am fost şi am văzut
Am aflat că preotul Vasile Liviu Mihăilă oblăduieşte Asociaţia ,,Fălticeni Cultural” care, între altele, editează  revista de spiritualitate şi cultură ,,Excelsior”. Asociaţia organizează Festivalul Internaţional de Teatru pentru Tineret ,,Grigore Vasiliu Birlic”, a înfiinţat corala ,,Leon Băncilă”, organizează constant concerte, conferinţe, recitaluri de poezie, lansări de carte... Şi, cum spuneam, festivalul ,,Fălticeni Folk”. Mi-am spus că, până la urmă, este în legea firii ca un om care trăieşte în credinţă, un om pentru care spiritul creştin este înainte de toate, să îşi orienteze eforturile întru binele spiritual al semenilor. Dar să vorbim despre cultură, artă, spectacol, în timpuri când se strigă cu năduf, cu reproş sau cu resemnare că ,,nu sunt bani!”, mi s-a părut aproape un miracol. Am aflat că se va organiza la Centrul Cultural ,,Grigore Vasiliu Birlic”, un spectacol caritabil, pentru un copil aflat în suferinţă. Muzică folk, corală, recital de poezie... Am fost şi am văzut. O sală plină, aplauze frenetice, iar cel mai fericit părea copilul foarte bolnav, care îşi putea exprima emoţiile şi bucuria, chiar şi imobilizat în cărucior. Nu s-au vândut bilete, a dat fiecare ce sumă a putut, dar, am aflat, artişii au fost plătiţi. De către Asociaţie, prin preotul Vasile Liviu Mihăilă. Cu care am schimbat puţine vorbe, din care am înţeles că are un respect adânc pentru marii noştri artişti, pentru valori şi că are o încredere neclintită în salvarea prin  credinţă şi prin cultură. Este paroh al Bisericii ,,Sfântul Ierarh Nicolae”, din Hreaţca, localitate mică, aflată la vreo 12 kilometri de Fălticeni.

Un bun român trebuie să fie şi un bun creştin
La Hreaţca, într-o aşezare liniştită şi sfioasă, există un crâmpei din raiul pe care oamenii binecuvântaţi îl pot face pământ. Ningea izbăvitor, în lumina luceafărului de seară, ningea cu fulgi curaţi peste blândeţea Moldovei, când am intrat în Complexul duhovnicesc ,,Nicolaus”. Aici se află biserica, pe care scrie: ,,Doamne Iisuse Hristoase şi Sfântă Fecioară Maria, binecuvântaţi poporul român!” Privind în sus, pe deal, lângă biserică, se poate vedea Drumul Crucii, cu cele 14 opriri ale mântuitorului. La capătului drumului este înălţată o cruce impunătoare, luminată noaptea. Iar undeva lângă cruce, spinteca aerul tare şi rece, steagul României. Efigie demnă, încrustând un timp de înfrângere şi speranţă.

În biserică există o parte din moaştele sfinţilor martiri de la Aiud, icoana Maicii Domnului ,,Dulcea Sărutare” de la Munthele Athos, o parte din veşmântul Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi... Am îngenuncheat la o slujbă de seară, cu sufletul tremurând de griji, nelinişti, spaime, restructurări... Dintr -o icoană, sfânta Parasheva, într-o reprezentare pe care nu am mai văzut-o, îmi făcea semn cu mâna, liniştitor şi izbăvitor. Am privit cu discreţie femeile din biserică şi copii, mai ales copii, veniţi prin zăpadă, la slujbă. În inimile lor ajungea sânge curat.

Am tăcut îndelung. L-am întrebat pe Ovidiu Mihăilescu, cantautorul venit din Bucureşti, pentru spectacolul caritabil. Ce simţi? ,,Ne-am întors parcă în vremurile biblice, unde Hristos ne-a găzduit într-un spaţiu de har şi cuminţenie. Mulţumim, părinte!”

Respiră Dumnezeu adânc, în sunet de clopot.
Preotul Vasile Liviu Mihăilă şi-a însuşit cuvintele Mântuitorului: ,,mai fericit este a da decât a lua!”(Fapte 20,35) Dar, după cum mărturiseşte, şi pe cele ale lui Ion Creangă că ,,n-ar fi rău să fie bine” pentru toţi creştin ortodocşii români. Îi îndeamnă să spună în fiecare zi, ,,rugăciunea inimii”, aşa cum este scrisă în piatra bisericii, pentru poporul român. ,,Pentru că un bun creştin este şi un bun român, iar un bun român trebuie să fie şi un bun creştin.”

Probabil că în aceste locuri, aproape ascunse, nevăzute la televizor, se ascund puteri dăruite. Odată pătrunşi într-un spaţiu precum Complexul duhovnicesc de la Hreaţca, şi noi, păcătoşii suntem adiaţi de speranţa purificării. Mai ales dacă te conduce un om care face din sufletul său, pod între divinitate şi lume.

Spuneam că înfăptuirea unor spectacole şi festivaluri, în vremuri ce par scoase din minţi, mi se părea un fel de miracol. Sigur că părintele Mihăilă a fost sprijinit în demersurile sale de Primăria Municipiului Fălticeni şi de către alte autorităţi locale. Semnul de bine, premiza optimistă, există. Probabil că, înainte de toate, este nevoie de foarte multă credinţă. În bine, în potenţialul neştiut al oamenilor de a recepta frumuseţea lumii, în simplitate, firesc, bun gust. În România noastră, cea foarte frumoasă şi foarte puternică. În care oamenii se roagă, cântă, parcurg cu speranţă Drumul Crucii şi fac spectacole de teatru şi poezie. Respiră Dumnezeu adânc, în sunet de clopot.