x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje La o lună de la PAX Mizeria: „umblă șobolanu’ cu pisica în gură”

La o lună de la PAX Mizeria: „umblă șobolanu’ cu pisica în gură”

de Razvan Popa    |    15 Iul 2021   •   07:20
La o lună de la PAX Mizeria: „umblă șobolanu’ cu pisica în gură”

7 iunie, Jurnalul Național, pacea gunoaielor: „Când pute a zoaie, a putred și a scandal, ești în sectorul 1 al Bucureștiului. Primarul de aici, Clotilde Armand, a transformat lupta sa cu gunoierii într-un război din care au pierdut doar locuitorii sectorului. Au câștigat șobolanii, ciorile și maidanezii”. 

După o lună și o săptămână, în același sector lucrurile au luat-o razna: oamenii trag zoaie în piept, fauna s-a diversificat. Au apărut tăunii de vaci.

 

 

Acum 40 de zile, în războiul dintre Clotilde Armand și firma de salubrizare cea mai bună imagine și-o făceau șobolanii sectorului. Timid, apăreau în fotografii devenite virtuale în lumea social media, se vedeau doar vârfuri de cozi care mișcau bucuroase printre resturi și gunoaiele lăsate de izbeliște pe trotuarele sectorului din nordul Capitalei. Acum situația s-a schimbat.

Strada Popa Nan, la un colț de intersecție de sediul Direcției Anticorupție și la doi pași de vechea Biserică Schitu Măgureanu. Trotuarul trece prin fața unui bistro. E curat doar pe aliniamentul unității de alimentație. Mai încolo, sprijiniți de un copac, sunt doi saci plini. Mari cât un copil. Nu poți să vezi ce e înăuntru, deasupra  zemuiesc în căldură niște resturi de mâncare. Peste ele roiesc escadrile. Adevărate armate de muște. Par în război – alea negre, mici, cu alea mari, verde și roșu. Câte una bâzâie agresiv și se prăbușește cu un mic sunet înfundat în ceea ce pare rest de varză coclită în soare. Împăratul muștelor pare a fi unul cât unghia. E verde, cu dungi negre și concurează la mărime cu altul, tip tăune. Noutate pentru capitala României. Oamenii au fost alungați. Un geam de mașină deschis înseamnă asediu, trecerea pe acest trotuar se face aproape în fugă. Specimenele zburătoare pișcă. Un om al străzii nu are curaj să bage mâna după aluminiul cutiilor de bere secate, privește și pleacă. Izul de hoit se combină fad cu duhoare de baltă stătută. O pală de vânt bate dinspre Cișmigiu, aducând miasmă de lac mizerabil. 

Mai departe, la al doilea copac, e liniște între resturile de mâncare și cutiile de carton. Două oase fierb în căldura zilei, carnea rămasă e vânătă și atârnă printre bucăți de legume stricate. Cineva și-a aruncat friptura direct peste mormanul care crește îngrijorător la rădăcina arborelui. Singur, liniștit, parcă mulțumit de sine, un șobolan flencăne dedesubtul cărnii putrezinde. Nu se mai ferește nici când trece lumea. E urât ca dracu’, blana crenușiu-neagră e peticită, zici că e ars de soare. Guzganul are spinarea udă de zoaie, nu-i pasă. Fuge sub un gard, unde se mai vede o coadă urâtă, mare, roz. Împreună dispar în bălării. Rămâne miasma hâdă care întoarce mațele pe dos și strada străjuită de sacii de gunoi și resturi. Muștele cele noi se învârt în roiuri. „’Te-a dreacu’. Pișcă de zici că ești în grajd”, vorbește un vecin de unul singur. 

O nouă „biosferă” pe Mihalache colț cu Aviator Popișteanu

 

Gara de Nord și împrejurimile sunt, la o primă vedere, zone libere de gunoaie. În amănunt, e rău. În colțul gării, intersecția e ca un fel de plajă. Unde asfaltul măcinat e nisipul, iar coji de salam sunt scoicile. Pe o întindere de două mașini, în carosabil s-au lipit coji maro de mezeluri. În jurul lor au făcut spumă uleioasă de caniculă. Deasupra, un taximetrist trage de un covrig. „Poți, bre, să mănânci?”. Omul ridică din umeri și privește dușmănos. Miasma de stricat e acoperită, aici, de țevile negre de eșapament care stau în trafic. Pe Griviței, mormanele de gunoi au crescut la, aproape, înălțimea indicatorului rutier, mai multe trotuare sunt baricadate. Pe latul lor sunt întinse grămezile de resturi. O mâță se uită leneș la o grămadă. Se aude un chițăit, pisica n-are nicio reacție. Pe vârful mizeriei tronează un sac mare, alb: mâncare uscată, de firmă, pentru pisici cu probleme renale. Cotarla se uită la un câine pribeag scăpat din vreo curte. Animalul dă să miroasă mizeria, se retrage urgent. Un pârâu galben-verde de cocleală se scurge din grămadă și ușuie javra degrabă. Spre Arcul de Triumf, la belferii din zona Kiseleff, tăunii și muștele nu mai sunt. Au apărut gândaci. Negri și maro. Mirosul de hazna și putred a rămas. „De când cu Clotilda s-a mixat și regnul animal la noi”, zice una care fotografiază „dealurile” de gunoi.  Înapoi, spre „sărăcime”, un echipaj de la salubrizare sapă în gunoi până dă de asfalt. Un proprietar de pubelă golită e fericit, a stat o săptămână să-i plece murdăria din fața casei. Nu are nimic cu gunoierii, are cu primarul: „A venit asta să facă pe a dracului. Înainte era liniște, disciplină, ordine și curățenie. Acum, umblă șobolanii cu pisicile în bot”. Un gunoier îl privește chiorâș pe moșul de-i vorbește de bine. Pe după pungile din care curge zeamă împuțită, omul, cu mâinile goale, mormăie: „ce bine ar fi să fie lumea educată. Că totul pleacă de aici”. O femeie taie intersecția cu masca la gură. O ține nu de COVID, ci să nu mai tragă în piept mirosul de zoaie fierbinți. Altă echipă de gunoieri rade pubelele din spatele unui bloc de pe Turda. La umbra unui boschet sunt niște zdrențe. Haine aruncate. De pe ele sar puncte mici, zglobii. Dacă te pricopsesti, apar bube mici, roșii.

Pe Ion Mihalache a apărut un nou tip de biosferă ce trage la gunoi: țânțari, muște, porumbei, șobolani, pisici și cotarle. Ghiftuite, orbitând în jurul coșurilor verzi cu reclamă: Primăria Sectorului 1.

 

 

„Având în vedere faptul că am susținut financiar integral salubrizarea în Sectorul 1 timp de 4 luni și că am tras toate semnalele de alarmă din vreme, considerăm că nu mai este cazul că autoritățile să aștepte de la noi soluții pentru remedierea situației, așa cum se întâmplă în prezent, în loc să-și ia în serios rolul de administrator. (...) Adresăm un apel autorităților, factorilor de decizie, de a depăși interesele de grup și de a conștientiza efectul de domino pe care lipsa de acțiune în ceea ce privește adoptarea de măsuri pentru deblocarea finanțării unui serviciu esențial îl va avea, în condițiile în care sănătatea publică nu are nevoie de o provocare suplimentară”, a explicat, potrivit hotnews.ro, Sorin Velicu, directorul operațional al Romprest – firma de salubrizare cu contract la Sectorul 1. 


 

×
Subiecte în articol: Clotilde Armand