Medicii români au plecat să profeseze într-o altă ,,Galaxie”

Pe holurile Ministeru¬lui Sănătății, în fața birourilor unde se eliberează medicilor adeverințe pentru munca în străinătate, e mereu o aglomerație de parcă ai fi la aeroport. De aici decolează în fiecare an mii de doctori către țări cu un sistem de sănătate normal, dar care, în comparație cu a l nostru, pare de pe altă planetă. Zilele astea au stat la aceeași coadă și soții Carmen și Ciprian Frăsinescu, medici în Franța. Când îi întrebi dacă se întorc în România, răspund în același timp cu un „Nuuu!” prelung și convingător.

15.000 de medici au părăsit România, între 2008 și 2014, înjumătățind personalul și lăsând multe spitale să funcționeze în regim de avarie. Numai în ultimul an au plecat 2.450 de specialiști
Lipsa aparaturii și a dotărilor de specialitate doare cel mai mult
Dacă te uiți în CV-ul lui Ciprian Frăsinescu, urolog la Caen, Franța, e greu să îți dai seama dacă e mai mult medic sau mai degrabă globe-trotter. Deși e abia la începutul carierei, a operat până acum în spitale de pe toate fețele Globului Pământesc. Din România a zburat în insulele Guada¬lupe din Caraibe. După un an în care a fost urolog aici, s-a mutat în insu¬lele Tahiti. Astăzi îl găsim profesând în Franța continentală. Oriunde a fost, a găsit spitale extrem de bine dotate față de ce e în România.

„Există o pensă cu care se scot calculii și care costă 250 de euro și care, în mod normal, e de unică folosință. În România pensa aia se steriliza după fiecare operație și se tot refolosea. Dar în Franța schimbăm și câte trei astfel de pense la un singur pacient. La cea mai mică impresie că a atins mediul exterior, o aruncăm la gunoi și luăm alta, nouă. Asta spune totul despre cele două sisteme”. Soția lui, medic de laborator, a rămas uimită de ce se poate găsi în labora¬toarele de peste graniță. „Am văzut anali¬zoare în Franța pe care eu personal nu le-am văzut în România și probabil că nu vor exista nici în următorii 10 ani”.
Iar lipsa dotărilor din spitale poate e resimțită mult mai tare când profesezi în Germania, țară care are unul din cele mai perfor¬mante sisteme de sănătate din lume. Medicul derma¬t o l o g M o n i c a Poveste lucrează aici. „Aici ai un sistem care nu te pune în situ¬ația penibilă în care să îți tri-miți pacienții la farmacia de peste drum, că «n-ai cu ce». În Germania, îți întrebi paci¬enții ce meserie au, pentru că ar putea fi ca-zul unor boli profesionale, nu ca să știi dacă își permit sau nu tratamentul în spital”.
O țară care te plafonează profesional
Dar poate tinerii medici plecați peste hotare ar fi putut trece peste lipsa dotărilor din spitalele românești dacă ar fi simțit că aici ar fi putut învăța suficient de multe încât
să țină pasul cu evoluția medicinei moderne. Dar România nici învăță¬tură nu le poate da. Sistemul de educație e la fel de bolnav ca și cel de sănătate. Monica Poveste zice că la început chiar s-a simțit prost că lumea chiar o plătea, căci simțea cât de puține cunoștințe practice dobândise în țară: „Sistemul german te pregă¬tește foarte bine, indiferent de meserie. Și asta te lovește direct în față, ca «tânăr medic român», mai ales când ai pus mâna o dată - de două ori pe o branulă în toată facul-tatea. De suturat o plagă, nu mai zic, dacă nu ai în familie chirurgi și abia ai început Dinastia Medicilor...”.
Monica a terminat medicina la Constanța, dar lipsa practicii din facultățile românești pare să fie o problemă generalizată pentru toată țara. „În România, vezi cum intră în sala de operație mai mult fiul profeso¬rului decât oricare altul. Cred că și unii profesori sunt foarte preocupați, din cauza lipsei de bani, de câștigul imediat, și nu îi interesează să-și găsească timp să învețe studenții. De multe ori există și ideea asta: dacă îl învață, îi ia pâinea de la gură mai devreme sau mai târziu. Sunt profe¬sori care îți spun asta cu gura deschisă: «Stai așa, vrei să îmi iei bisturiul din mână?»”, se amuză Ciprian Frăsinescu.
Transformați în secretare
În spitalele românești practica se rezumă uneori doar la completat fișe de observație. Tot mai mulți medici rezidenți se plâng că sunt transfor¬mați în secretare care consumă tone de mine de pix pentru completarea a tot felul de hârțogării.
„În România, completezi foi și hârtii care nu se mai termină, fără să capeți experiență profesională”, observă Răzvana Munteanu, medic gastroenterolog în Franța, țară unde a văzut exact cât de mult timp se poate economisi dacă, în era calcula-toarelor, renunți totuși la consumul de tone de mine de pix.„Fiecare medic are un calculator și un cod personal pentru un program cu ajutorul căruia face prescripțiile medicale, scrie istoria bolii, antece¬dentele și motivul pentru care vine pacientul, evoluția pe zile. Asistentele au și ele un calculator și parolă, în care introduc constantele pacienților, văd prescripțiile medi-cilor și notează trata¬mentul administrat. Totul e controlat. Tot cu ajutorul acestui pro-gram ai acces direct la serverul laboratorului și vezi rezultatele anali¬zelor. E foarte practic, nu mai pierzi timpul dând telefoane și între¬bând.” Tinerii medici români au plecat și pentru că nu mai regă¬seau demnitatea și respectul pentru mese-ria de medic, intrate în moarte clinică de mult, pe holurile prăfuite ale spitalelor din anii 90. Iar dermatologul Moni-ca Poveste o spune poate cel mai succint: „Am plecat pentru că nu îmi imaginam că trebuie să stau în Ro-mânia cu mâna întinsă la bunicuțe ca mamaia mea, care economisesc fiecare leu și care încă își mai cumpără napoli¬tane la kilogram”.