Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ciudad de Mexico are forţă căt să se ia la trăntă cu Universul. Se intinde doar pe orizontală, de frica seismelor. Chiar şi aşa, este pe locul trei in răndul celor mai populate aşezări urbane de pe planetă.
Ciudad de Mexico are forţă căt să se ia la trăntă cu Universul. Se intinde doar pe orizontală, de frica seismelor. Chiar şi aşa, este pe locul trei in răndul celor mai populate aşezări urbane de pe planetă.
O recunoaştem după Ingerul de Aur. Am mai auzit despre ea in septembrie 1985, cănd un cutremur de 8,1 a lăsat in urmă zeci de mii de morţi şi-un Inger prăbuşit. Recent, un alt curemur a zdruncinat-o bine şi-am văzut-o la ştiri. Capitala cocoţată la 2.240 metri altitudine, ingenuncheată de un lanţ muntos, străjuită de-un vulcan de 5.000 de metri, scufundată in blestemul Lacului Texcoco. Mexico City işi duce istoria mai departe, in ciuda ameninţărilor catastrofale. Vibrant, cultural, modern, oraşul e o experienţă caleidoscopic-culturală, e revoluţie a picturii, arhitecturii, sculpturii.
Capitala Statelor Unite Mexicane are forţa şi voinţa de a renaşte din propria cenuşă. Ori de căte ori vrea.
Citește pe Antena3.ro
INCEPUT. Adică in anul 1325, oraşul fusese stabilit in inima lacului Texcoco şi avea să fie capitala Imperiului Aztec. Teno-chtitlan se dezvoltase rapid, iar ingenioşii azteci au descoperit metode noi de a construi insule artificiale pe imensul lac. In 2007, zona metropolitană din lagună intrece toată Romănia la numărul de locuitori.
In 1519, conquistadorii i-au dat numele de Veneţia Lumii Noi după care au ars-o pănă la temelii. Peste cenuşă, peste praf, au inceput construcţia celui mai mare oraş din lume. Din nou. Templele religioase ale aztecilor sunt astăzi marcate de biserici şi catedrale impresionante prin stil, arhitectură şi istorie.
ASTĂZI. Intrarea in capitala mexicană iţi aşterne-n faţă Paseo de la Reforma, bulevardul frate cu Champs Eliyses. Apoi te intămpină Ingerul Independenţei şi te conduce direct către centrul istoric. Pe stănga, inainte de a da in Piaţa Constituţiei, splendoarea Palatului de Arte Frumoase (Palacio de Bellas Artes) iţi opreşte suflul. Ca şi Paseo de la Reforma, Ingerul Independenţei şi Palacio de Bellas Artes au fost construite in perioada celor trei decenii de dictatură sub Porfirio Diaz, ce a trasat o influenţă franceză peste capitală.
NAŞTEREA UNIVERSULUI. Două săptămăni in capitala mexicană e prea puţin timp ca să vizitezi tot ce ţi-ai pus in minte. Am inceput cu piramidele, aflate la 45 de kilometri. Cănd au descoperit locul, aztecii au crezut că aici a fost creat Universul. Au rămas acolo, ca să venereze Divinitatea, şi-au creat o populaţie de peste 200.000 de suflete.
Piramida Lunii şi Piramida Soarelui, considerată a patra din lume ca dimensiune. Din vărful Soarelui privirea cade pe Aleea Morţilor. E numită aşa pentru că aici arheologii au descoperit un număr impresionant de cadavre. Ruinele fuseseră incendiate, iar aztecii au dispărut fără urmă. Motivele nu se ştiu cu precizie, insă cea mai plauzibilă variantă spune că s-au stins din cauza conflictelor interne. Piramidele golaşe astăzi, fremătănd a istorie pe dinăuntru, atrag mulţime de caractere. In vărful Soarelui, copii, femei şi bărbaţi se bat in degete, care să-i atingă miezul. Se spune că te poţi incărca cu energie pozitivă pentru multă vreme. Am atins şi eu chestia aia mică, metalică, din vărful Soarelui. Aş minţi dacă aş spune că nu s-a intămplat nimic. In mod ciudat, tot restul zilei am simţit o energie aparte. Ce-i drept, am ieşit cu pielea prăjită din jocul ăsta.
OCHI. E capitala cu cele mai multe muzee din lume. Iar cănd Mexico City spune muzeu, păi e treaba serioasă. Doar pentru a vizita Muzeul de Antropologie iţi trebuie o săptămănă, sămbătă şi duminică incluse. Un alt punct de vizitat este Parcul Chapultepec. Intins pe 800 de hectare, e dotat cu muzee, un castel, restaurante, parcuri de distracţie, grădină zoologică. E un mic oraş in sine.
ZOCALO. Sau Piaţa Constituţiei. Intinsă pe 4 hectare, cu un look spartan, e sufletul urbei. Aici urmaşii aztecilor ţin procesiuni de curăţare a spiritului. Turişti curioşi, dar şi mexicani credincioşi in inţelepciunea străbunilor locului ascultă in gănd incantaţiile. Miros de tămăie arsă şi busuioc ucis pe caldarăm, flori de gălbenele şi dansuri tradiţionale. Piaţa este, de altfel, zona Zero a protestelor naţionale. Vizavi de Piaţă se află Palacio Nacional, impodobit cu picturile autentice semnate Diego Rivera şi Catedral Metropolitana, simbol absolut al victoriei creştinismului. Sub Catedrală, spun arheologii, lacul a inghiţit o altă catedrală. Sub aceasta se află ruinele celui mai sfănt templu al aztecilor. Templo Mayor a fost descoperit in 1978. Mexico City este, de altfel, una dintre marile capitale ale arheologiei.
ARTIST. Capitala mexicană a fost "acasă" pentru Diego Rivera şi Frida Kahlo, a fost refugiu pentru Leon Troţki. Casele acestora sunt acum muzee. Urmele de gloanţe cu care a fost ucis Troţki, studioul in care a lucra Frida şi patul cu oglindă in care şi-a trimis duhul in Rai, dormitorul in care s-a iubit cu Diego Rivera, toate acestea sunt astăzi in oraşul din lagună. Gabriel Garcia Marquez poate fi găsit acasă, in Mexico City, intr-un cartier numit Coyoacan. L-am căutat, dar tocmai plecase să-l vadă pe Castro.
Mexico City e sub continuă ameninţare. Lacul ce-l găzduieşte nu are astămpăr. Apa de sub capitală este drenată cu viteză maximă, insă acest lucru are ca efect scufundarea oraşului cu căţiva centimetri in fiecare an. Clădirile sunt atacate de efectul supranumit "Turnul din Pisa". Se clatină pe toate părţile, se prăbuşesc. Cutremurele au impiedicat dezvoltarea pe verticală. Poluarea aerului este o continuă ameninţare. Cele peste 4 milioane de autovehicule, 50.000 de fabrici şi efectul de seră produs de lanţul muntos ce inconjoară Valea Mexicului ţin autorităţile in alertă nonstop.
RĂPIRI. O altă ameninţare, serioasă, o reprezintă răpirile pentru bani. Nu mică mi-a fost surprinderea să aflu că poliţiştii sunt in cărdăşie cu taximetriştii in jocul răpirilor. Aş minţi să spun că am simţit o astfel de ameninţare. E cert, faptul că am crescut in Romănia mi-a dat educaţia necesară pentru a mă păzi de astfel de incidente. Ah, şi Zona Rosa! Zona Rosa era odată cea mai renumită in toată capitala. Era locul in care crema societăţii işi sorbea berea Corona cu lime şi sare in fapt de seară, la umbra pălăriei mariachilor. Am plimbat şi eu piciorul in Zona Rosa. Restaurante imense şi goale, hoteluri superbe şi pustii. Turişti plăngănd pe la colţuri că li s-au furat actele şi poliţişti măndri citind ziare in timp ce lustrangiul le face pantofii. Setea m-a oprit la una dintre terase. Observănd trecătorii din zonă, nu m-am putut abţine de la a face o observaţie: din toate cuplurile pe care le-am zărit, să fi fost poate una, două perechi "bărbat-femeie". Abia la căteva zile m-am lămurit: Zona Rosa este astăzi cel mai popular loc printre cuplurile gay. Aviz!
- Mihaela Biliovschi ,Mexic
