Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O clădire desprinsă parcă din romanul lui Charles Dickens "Marile speranţe" este practic trecută cu vederea în fiecare zi de trecătorii mult prea grăbiţi şi împovăraţi de grija zilei de mâine. Este trist să observi cum un palat care altădată îmbogăţea viaţa socială şi culturală a Bucureştilor astăzi cerşeşte restaurarea. Palatul Ştirbey era renumit pentru balurile organizate de prinţul ce i-a dat şi numele. Promisiunea reintroducerii acestei clădiri în circuitul cultural şi public este o provocare şi un act de curaj.
Din documentele vremii reiese că lucrările de construcţie a Palatului Ştirbey au început în 1835, atunci când Barbu Ştirbey, recent întors pe meleaguri româneşti tocmai de la Paris, unde îşi încheiase studiile, îl însărcina pe Michel Sanjouand cu planurile unei locuinţe nobiliare pe Calea Victoriei. Acesta se va sfătui cu arhitectul Joseph Hartl, iar după ce Palatul Ştirbey şi-a ridicat fruntea maiestuos a putut fi folosit ca reşedinţă domnească de proprietarul său.
În 1852, Palatul suferă câteva modificări. Alexandru Ştirbey, fiul domnitorului, schimbă după proiectul arhitectului Friederic Hartmann faţada spre Calea Victoriei, drept urmare locuitorii Capitalei au zărit într-o bună zi un turn în colţul de nord-est şi un etaj cu cariatide de teracotă chiar deasupra intrării, în proiect fiind pilaştri canelaţi. Imaginea de atunci este cea care se păstrează şi astăzi.
Clădirea n-a avut un destin prea fericit. A rămas în posesia familiei Ştirbey până când naţionalizarea din 1948 a "donat" bunurile şi pivniţele Întreprinderii de industrializare a vinului. În anii ‘50 au avut loc distrugeri ireparabile ale decoraţiei interioare a palatului, iar până în 1977, aici a funcţionat Muzeul de Artă Populară, apoi Muzeul Ceramicii şi Sticlei până în 1994. Subsolul era boltit special pentru depozitarea vinului de pe podgoriile familiei Ştirbey, căci producţia şi comercializarea vinului s-au numărat printre activităţile economice ale familiei Ştirbey.
Clădirea a fost retrocedată foştilor proprietari, mai exact moştenitoarei familiei, baroana Ileana Kripp, născută Costinescu, fiind ultima deţinătoare a Palatului Ştirbey. Din eleganţa de odinioară nu te mai întâmpină astăzi decât tencuiala căzută, umedă şi deloc bine mirositoare. Nepoata Mariei Ştirbey şi-a exprimat de multe ori regretul pentru starea deplorabilă în care este acum palatul, a cărui istorie e legată de cea a cramei din Drăgăşani.
Baronul Jakob Kripp ne-a povestit despre faptul că dorinţa cea mai fierbinte a familiei a fost ca Palatul să fie restaurat şi să redevină un punct de atracţie pentru bucureşteni. "Tocmai de aceea, întâlnirea cu domnul Popescu a fost decisivă. Nu ştiu exact proiectul, dar sunt sigur că el va pune în valoare clădirea. Sunt exemple numeroase în lume în care construcţii moderne ridicate lângă monumente istorice au contribuit la evidenţierea acestora, iar Palatul Ştirbey poate reveni prin contrastul dintre vechi şi nou la splendoarea de altădată."
În 2005, Palatul Ştirbey a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Popescu. Acesta doreşte restaurarea şi reabilitarea integrală a palatului, îmbinarea lui într-un mod inteligent prin intermediul unui atrium cu o nouă clădire destinată unor spaţii de lux care vor găzdui galerii comerciale, cinematografe, cafenele şi un spaţiu rezidenţial de lux la etajele superioare. Clădirea Palatului, denumită "Palatul modei", va avea în special o destinaţie culturală, spaţii pentru prezentări de modă naţionale şi internaţionale, galerii de artă, spaţii comerciale de lux pentru brandurile internaţionale.
Citește pe Antena3.ro
Atriumul plasat între palat şi aripa nouă va găzdui expoziţii temporare, iar beciurile de vinuri vor fi accesibile direct din piaţa din faţa Palatului, prin intermediul unei curţi îngropate şi transformate, păstrând autenticitatea arhitecturală a bolţilor. Înălţimea noii clădiri se aliniază la cornişa clădirilor vecine. Conceptul arhitectural urmează modelul londonez de restaurare a clădirilor de patrimoniu, prin care noul şi vechiul intră în armonie pentru a repune în circuitul public clădirile monumente istorice, făcându-le atractive pentru viaţa modernă a cetăţenilor. Lucrările sunt programate să înceapă după obţinerea avizelor necesare de la toate instituţiile implicate şi sunt estimate să dureze circa trei ani.
"Dorinţa mea în momentul în care am devenit proprietarul Palatului Ştirbey a fost aceea de a iniţia, cel puţin în Bucureşti, un proiect inovator care să valideze ideea conform căreia merită investit în cultură. Eu sunt un iubitor de artă şi de frumos şi am vrut ca prin acest proiect să întorc ceva comunităţii din care fac parte. Conceptul nostru este unul de pionierat în România şi fără îndoială va stârni o anumită rezistenţă, însă am credinţa că prin acest proiect Calea Victoriei va redeveni un centru cultural şi de promenadă pentru bucureşteni, aşa cum a fost odinioară.
Memorandumul UNESCO este foarte clar: «O epocă istorică nu trebuie să primeze asupra altora, atât timp cât succesiunea istorică trebuie să rămână evidenţa şi continuitatea culturii prin intervenţii de calitate constituite ca scop principal»."
