Pe urmele Smarandei Brăescu

Vara este mai mult prilej de evenimente mondene. Iată însă că vara uneori îşi cere dreptul şi la evenimente mai puţin mondene, dar remarcabile: marcarea a 113 ani de la naşterea legendarei Smaranda Brăescu, prima femeie-paraşutist a României.

S-a petrecut la mijlocul lunii mai. Aeroclubul Teritorial "Aurel Vlaicu" Bucureşti, cunoscut mai mult ca Aerodromul Clinceni, a fost gazdă a primei ediţii a Cupei Red Bull "Ordinul Smaranda" la Paraşutism. Proba a fost una singură - aterizarea la punct fix, dar cu siguranţă cea mai dificilă, mai ales că vremea a fost nefavorabilă. Deloc întâmplător, competiţia a fost rezervată în exclusivitate femeilor-paraşutist, membre ale lotului naţional şi ale loturilor judeţene ale Aeroclubului României. Astfel, 15 paraşutiste s-au aliniat la startul competiţiei care urma să aducă uneia dintre ele cel mai preţios titlu din carieră. Ca omagiu pentru Smaranda Brăescu, figură proeminentă a Aeronauticii Mondiale, deţinătoare a mai multor recorduri naţionale şi internaţionale.

PUŢINĂ ISTORIE
Supranumită "Regina înălţimilor", Smaranda Brăescu s-a născut la 21 mai 1897 în satul Hănţeşti, comuna Buciumeni, judeţul Galaţi. Era elevă la Şcoala Profesională din Bârlad când, la 12 mai 1912, a văzut un avion... L-a urmărit fascinată până când a aterizat pe câmpul din vecinătatea iarmarocului din Bârlad, s-a apropiat şi l-a privit în ochi pe pilot - lt. Gheorghe Negrescu. Aceste momente aveau să-i pătrundă definitiv în suflet şi să o facă să viseze numai la zările albastre. După şase ani, învăţătoare fiind la şcoala pe care o absolvise, Smaranda şi-a văzut visul împlinit: a primit "botezul aerului" zburând cu un avion "Farman" (era fabricat la atelierele Chitila, de meşteri români, din lemn şi pânză) la manşa căruia se afla sublocotenentul D. Naidinescu, comandantul escadrilei de la Tecuci. În 1928, ca studentă la Belle Arte, asistă la un miting aviatic şi la câteva lansări cu paraşuta, şi îl cunoaşte pe Heinecke, inginer constructor, paraşutist şi el.

Avea un singur gând... La 1 iulie pleacă în Germania şi la 5 iulie execută primul salt cu paraşuta de la 600 m înălţime. "Cădeam, cădeam cu toată greutatea corpului, cu toată senzaţia căderii vertiginoase. O clipă nesfârşită şi deodată o smucitură, care curma fâlfâitul paraşutei în desfăşurare. Se deschisese şi eram salvată. Făcui ochii mari şi privii în jur... apoi mă pornii pe râs, aşa singură în cer, ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie... Am căzut pe spate, fără măcar să mă zgârii. Cei care au pornit spre locul unde căzusem m-au găsit strângându-mi liniştită paraşuta. Dl Heinecke m-a îmbrăţisat şi a strigat: «Bravo, România!»".

Devine prima femeie-paraşutist din România, obţine brevetul internaţional de paraşutist şi începe să participe la mai multe mitinguri aviatice din ţară şi din străinătate, deşi greutăţile, dar mai ales prejudecăţile vremurilor o urmăreau peste tot. Se gândea doar la doborârea recordului mondial deţinut în Europa de o nemţoaică (4.000 m), în SUA fiind de 5.384 m. A fost implicată în două accidente, unul de avion în august 1929, al doilea un an mai târziu cu paraşuta, la Satu Mare, de unde s-a ales cu coastele sfărâmate. A stat şase luni în spital. Pleacă apoi la Berlin, unde achiziţionează o paraşută specială pentru recorduri. Singurul care a înţeles-o şi a susţinut-o a fost generalul Vasile Henţescu. Alături de pilotul Alexandru Papană începe antrenamentele, iar pentru omologarea recordului se stabileşte data de 2 octombrie 1931, cu lansarea de la 6.000 m înălţime.

Smaranda a plutit deasupra Bărăganului 21 de minute şi 25 de secunde până când a atins pământul în porumbiştea de lângă gara Sărătinca, la 28 km de Slobozia. Era primul record naţional absolut atât la bărbaţi, cât şi la femei, şi record mondial feminin, reuşită răsplătită de Regele Carol al II-lea cu Crucea de Aur a Virtuţii Aeronautice, cea mai râvnită decoraţie militară aviatică. Smaranda Brăescu pleacă apoi la New York, pentru a doborî şi recordul Americii, dând scepticilor o replică memorabilă: "Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Îmi dăruiesc viaţa ţării şi vreau să o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie. Nu mă voi întoarce decât biruitoare!". La 25 decembrie 1931 era deja la New York, iar la 10 ianuarie ajunsese la baza militară din Sacramento, lângă San Francisco.

La 19 mai 1932 a fost fixată data lansării de la 7.200 m. Smaranda Brăescu a reuşit! Recordul a fost omologat de Federatia Aeronautică Internatională, iar ştirea a făcut înconjurul lumii înscriindu-i numele pentru totdeauna în Cartea de Aur a Aviaţiei Mondiale. A rămas în SUA până în octombrie, perioadă în care şi-a luat şi brevetul de pilot. În acea perioadă, alte două paraşutiste - Helen Schmidt şi Jackie Dore - făceau demonstraţii pentru marele public. Impresarul lor, Nat Black, i-a propus şi Smarandei să efectueze (contra unor sume astronomice) demonstraţii pe timp de noapte cu un costum reflectorizant. A refuzat şi a acceptat doar să execute salturi de testare pentru testarea paraşutelor firmelor "Irvin" şi "Schroeder".

"Eu am adus ţării mele un record mondial şi nu-mi pot transforma victoria într-o afacere. Eu reprezint România şi mă port ca atare!" - a replicat ea. Dacă am continua să vorbim despre ea, am continua la nesfârşit... Nu mai amintim decât că a murit la 2 februarie 1948 şi că numele său a fost dat până acum, cu ocazia Memorialului "Ordinul Smaranda", Batalionului de Paraşutişti (Bacău), Aeroclubului Oradea, unei străzi din Bucureşti, unei aeronave Tarom, iar la Muzeul Aviaţiei îi este dedicat un mic stand. Puţin...

SALTURI
Fiecare dintre cele 15 concurente a efectuat câte patru salturi, iar la final s-a însumat punctajul fiecărei sărituri. Cel mai valoros salt a fost efectuat de Steliana Popa, cea care a aterizat la numai un... 1 cm distanţă de punctul central al discului care măsura şi indica precizia aterizării. La numai 21 de ani, Steliana Popa a fost desemnată câştigătoarea competiţiei "Ordinul Smaranda". Braşoveancă de origine, ea practică de şapte ani paraşutismul, este component a lotului naţional de paraşutism şi are deja la activ peste 1.100 de salturi. Steliana este campioană naţională en titre la juniori şi vicecampioană naţională la seniori.

La finalul competiţiei, spectatorii au putut admira de la o distanţă de 2.000 de metri o horă pe care cinci paraşutiste au efectuat-o în aer îmbrăcate în costum tradiţional românesc, în cinstea Smarandei Brăescu.