Tăşuleasa

Ar fi putut să strângă periodic gu­noa­ie­le aruncate de săteni şi pe cele lăsate în urmă de turişti. Le-ar fi declarat în comunicate pompoase de presă şi ar fi bătut recorduri de metri cubi de deşeuri strân­se. Dar voluntarii de la Asoci­a­ţia Tăşuleasa Social au preferat să facă altfel. Le-au tradus ţă­ra­ni­lor colectarea selectivă. Pentru tu­ri­şti au pregătit trei locuri de odih­nă şi trei panouri de informare, aşezate la poalele Rezervaţiei na­tu­rale din Munţii Călimani, precum şi un centru de educare şi documentare în satul Dorna Candrenilor. Şi tocmai când credeau că nu vor reuşi să îşi ducă proiectul la bun sfârşit, o persoa­nă cu re­la­ţii la înălţime le-a sărit în ajutor.

Asociaţia Tăşuleasa Social, înfiinţată în anul 2000, în judeţul Bistriţa-Năsăud, de câţiva oameni care ar putea mişca munţii, în frunte cu Alin Uhlmann-Uşeriu, a lansat la 15 martie proiectul educaţional Paşaportul Verde, susţinut de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Parcul Naţional Călimani.

Voluntarii de la Tăşu - aşa cum îşi alintă oamenii aso­ciaţia situată în satul Piatra Fântânele din Bis-triţa - au şcolit 50 de copii de la liceul din satul Dorna Candrenilor, judeţul Suceava. Aceştia au aflat ce ascunde Rezervaţia Munţii Călimani, dar şi cum se face reciclarea selectivă. Ei au povestit mai departe altor tineri şi s-au adunat în jur de 200 de "prunci" - aşa cum le spune Alin -, care au bătut din poartă în poartă la uşile sătenilor din comuna Poiana Negri, judeţul Suceava, pentru a le explica despre Paşaportul Verde şi de ce este important să recicleze.

Ar fi putut să le pună câteva pliante în braţe şi un sul de saci de gunoi. Dar le-au oferit mai mult. Le-au dat saci pentru depozitarea selectivă a plasticului, un calendar cu datele la care se face colectarea şi certitudinea că fiecare pet strâns corespunzător va în­sem­na un tichet, un Paşaport Verde, adică reduceri ale taxei de salubrizare. Ideea Asociaţiei Tăşuleasa Social a fost bine primită de autorităţi, dar în primul rând de săteni. După patru luni de la campanie, 95% dintre ţărani reciclau selectiv.

Ar fi putut ca în fiecare lună să adune sute de vo­luntari care să strângă gunoaiele aruncate de săteni şi de turişti pe marginea drumului, prin pădure, de-a lungul râurilor. Dar au preferat să ofere sătenilor ceva palpabil, un Paşaport care să îi ajute să înţeleagă cuvinte care vin de la Capitală, ca reciclare, deşeuri, colectare selectivă. Pentru tineri şi turişti, membrii Asociaţiei Tăşuleasa Social aveau în plan mai mult: un traseu turistic cu mobilier care să îi ferească de ploi şi panouri de informare care să le povestească ce ascunde Parcul Naţional Călimani. Pentru că nu lucrează în zilele de sărbătoare, voluntarii de la Tăşu au avut la dispoziţie o singură zi pentru a monta mobilierul montan.

Alin, Bum, Silviu, nea Vic', Tibi, Claudiu, rangerii Dan şi Cristi, Cosmin, Ionuţ, Aleks, voluntarii nemţi Robert şi Christian şi câţiva elevi de la şcolile din zonă au pornit la răsărit de la Tăşuleasa către Dorna Candrenilor. După ce au luat alţi voluntari de la centrul de informare, au urcat spre primul punct de montare. În zonă plouase zilnic timp de două săptămâni ca după ceas. La ora 10:00 ploua deja cu rafale. Primul acoperiş cu măsuţă şi panou de informare a fost gata abia pe la ora 14:00. Scândurile se îmbinau cu greu, cuiele alunecau din mâinile ude, hainele voluntarilor se lipeau de ei, iar ploaia, în loc să se potolească, cădea cu stropi din ce în ce mai mari. "Când am ajuns sus, la ultimul punct de informare ploua atât de tare, ca şi cum cineva ar fi aruncat găleţi de apă peste noi", povesteşte Alin Uhlmann-Uşeriu. Au mers cu maşinile cât le-a permis drumul forestier, pe lângă copaci înalţi ca stâlpii unei catedrale care ajunge cu vârful până la Dumnezeu, iar acolo unde părea că se cască Raiul, într-un luminiş situat chiar la baza rezervaţiei naturale, le-a venit o idee pe care aveau să o regrete mai târziu. Au început să monteze acoperişul pentru tu­rişti la nivelul solului, gândindu-se că îl vor fixa pe pi­cioa­rele de lemn ulterior, după ce îl ridică. Cei aproxi­ma­tiv 15 bărbaţi nu s-au gândit că întregul ansamblu format din bârne de lemn avea să îi doboare.

Hainele atârnau pe ei grele ca şi acoperişul de lemn masiv, apa le curgea pe faţă şi pe corp ca şi cum ar fi stat toţi sub şuvoaiele unei cascade, iar mobilierul tu­ristic nu putea fi clintit. Ridicau toţi de marginea aco­perişului, pe toate cele patru laturi ale sale, cu mâi­nile făcute menghine peste lemnul gros. Nici unul nu îndrăznea însă să rişte, să intre chiar sub acoperiş, să ridice de scândura din mijloc. Acoperişul pendula de la stânga la dreapta, în timp ce muşchii bărbaţilor cedau, apropiind mobilierul de pământ, în loc să îl ducă spre cer. Când stareţul de la Schitul 12 Apostoli, situat la 400 de metri distanţă de locul în care se monta mobilierul turistic, a intrat sub acoperiş, chiar la mijlocul lui şi şi-a ridicat braţele cu un gest rapid, ca şi cum ar fi ridicat cerul de pe umerii săi, voluntarii au amuţit. "Cineva şi-a pus degetuţu acolo", a povestit mai târziu Alin Uhlmann-Uşeriu. Stareţul schitului de călugări de la poalele Munţilor Călimani le-a adus apoi ceai cald de plante şi pelerine de la călugări. Deşi au lucrat uzi mai bine de 7 ore, nici un voluntar nu a răcit. Miercuri, 30 iunie, a fost inaugurat Centrul de edu­ca­ţie pentru voluntari, aranjat de tineri într-un spa­ţiu pus la dispoziţie de Coca-Cola HBC România, dar şi amenajat traseul turistic până la Rezervaţia 12 Apostoli.