Uniti intru iubirea si sanatatea semenilor

Dumitru si Florica Bagdasar reprezinta unul din cuplurile care au facut legenda in Romania. El a fost fondatorul scolii de neurochirurgie romaneasca; ea a fost prima femeie ministru din istoria Romaniei.

Dumitru si Florica Bagdasar reprezinta unul dintre cuplurile care au facut legenda in Romania. El a fost fondatorul Scolii de neurochirurgie romaneasca; ea a fost prima femeie ministru din istoria Romaniei.

Doua minti stralucite s-au unit pentru binele tarii, doua inimi curate s-au imbratisat intr-o dragoste care trece peste moarte. Florica si Dumitru Bagdasar au fost eminente ale neamului romanesc, dar inainte de toate au format o familie adevarata, un cuplu asa cum multi isi doresc pentru ei ori pentru oamenii la care tin. Cum au ajuns cei doi tineri sa se iubeasca? Daca cei doi nu s-ar fi cunoscut ar fi ajuns ei icoane pentru studentii de la Medicina ori pentru practicieni?

Ne spune chiar Florica Bagdasar in jurnalul ei. "Daca cineva m-ar intreba in momentul de fata ce m-a determinat sa pun mana pe condei si sa scriu, i-as raspunde: o nevoie imperioasa de a-mi asterne gandurile pe hartie. In decursul a trei sferturi de veac ai anilor pe care i-am trait, s-au intiparit in mintea mea atatea impresii despre cele vazute, auzite sau traite personal de mine. Unele din ele le-am uitat de mult, altele ocazional si fragmentar le pot evoca. Sunt insa aduceri aminte pe care uneori le retraiesc cu mare parte din intensitatea starilor emotionale initiale, in ciuda anilor ce s-au scurs de cand le-am inregistrat", scria ea.

RASUL POATE FI UN CUPIDON. "Doctorul Dumitru Bagdasar mi-a fost prieten bun si sot, indrumator in profesia mea morala si calauza in activitatea mea sociala.

Ne-am cunoscut din primii ani de facultate cu ocazia casatoriei unei colege de-ale mele cu un coleg de-al lui. Inainte sa-i fiu prezentata m-a atras felul cum radea la ceea ce-i spunea in surdina un sublocotenent de la Institutul medico-militar. Rasul lui cristalin si ochii lui umeziti de lacrimile care se prelingeau pe fata si pe care si le stergea cu o batista m-au facut sa ma uit mai atent la el (...) Cand m-am uitat mai atent la el privirea ni s-a incrucisat si si-a retinut rasul pentru cateva clipe, apoi din nou a explodat intr-un hohot de ras zgomotos care a antrenat pe cele cateva persoane din jurul sau (...) Am intrebat pe unul din cei cunoscuti daca stie cum il cheama si cine e tanarul care radea cu atata pofta. Fara sa-mi raspunda la intrebare, interlocutorul meu s-a indepartat si peste cateva minute m-am pomenit ca vine tinandu-l de brat si prezentandu-mi-l: Mitica Bagdasar, stralucit student al Facultatii de Medicina si al Institutului medico-militar din Bucuresti. Apoi adresandu-se acestuia a adaugat cateva cuvinte magulitoare la adresa mea. Bagdasar s-a scuzat politicos, spunandu-mi ca, daca ar fi stiut sa danseze, m-ar fi invitat sa facem un tur. I-am spus ca prefer sa stam putin de vorba. Cateva momente dupa aceea se infiripase o discutie amuzanta intre noi, ca si cum ne-am fi cunoscut de mult (...) De la prima noastra cunostinta am reusit sa stabilim o prietenie care avea apoi sa dureze aproape douazeci de ani". Iubirea se nascuse. Parfumul sentimentelor de dragoste plutea in aer si scutul iubirii incepuse sa-i protejeze pe cei doi.

UN ALT FEL DE PREZENTARE. Diferenta de varsta dintre Florica si Dumitru era de opt ani. De loc, Bagdasar era din Rosiesti, Falciu. Ea se nascuse in comuna Bitolia-Monastiu din Macedonia, in casa inginerului Sterie Ciumetti, macedo-roman. A urmat scoala primara in Bitolia, dupa care a luat drumul Iasiului si al Romanului. In 1921 devine absolventa a Facultatii de Medicina din Bucuresti. In acelasi an incepe sa lucreze ca medic intern si extern la Asezamintele Brancovenesti. In 1927, Florica devine doamna Dumitru Bagdasar si cu avant tineresc pleaca amandoi in America. Nu in luna de miere, ci pentru specializare. Studiile aprofundate au ajutat-o ca la reintoarcerea in tara sa intre ca medic secundar la Jimbolia si Cernauti.

IMPREUNA. Din anul 1934 ea incepe sa lucreze alaturi de sotul ei, devenind colaboratoarea lui apropiata. Sapte ani mai tarziu se inscrie la concurs pentru a deveni medic primar de psihiatrie pe care il castiga, dandu-i-se sansa sa se preocupe de probleme de igiena mintala. Dumitru si Florica Bagdasar au avut un singur copil, Alexandra, de formatie matematician, casatorita cu L. Ionescu - Tulcea, matematician, apoi cu Saul Bellow, scriitor american.

PRIMA MINISTRESA. In urma decedarii sotului (in anul 1946) nu i s-a permis sa-l jeleasca indeajuns, ei incredintandu-i-se conducerea Ministerului Sanatatii, functie pe care o detine pana in 1948, fiind de altfel prima femeie ministru din tara noastra. In acelasi timp, ea coordona activitatea serviciului de consultatii la Centrul de Igiena Mintala din Bucuresti. Perioada grea a inceput in anul 1953. Este eliberata abuziv din conducerea Centrului de Igiena Mintala si din alte functii si sustrasa fara voie de la activitatea sa medicala si i se aduc unele acuzatii neintemeiate in legatura cu activitatea sa pedagogica care i-au afectat starea sanatatii. S-a imbolnavit grav. Din octombrie 1957 i se da functia de vicepresedinte al Crucii Rosii din Romania.

IMPLICARE. Pe plan social-politic, imediat dupa 23 august 1944, a devenit membra a PCR. Din 1944-1948 a activat in diferite organizatii de masa cu sarcini de raspundere date de partid. A activat in apararea patriotica, in Uniunea Patriotilor, in UFDR; din 1946-1951 a fost deputat in Marea Adunare Nationala. In 1948 a fost decorata cu Ordinul "Steaua Republicii Populare Romane". In 1949 a fost numita conferentiar la Catedra de Psihologia Copilului Normal si Patologic din Institutul Medico-Farmaceutic.

In 1946 participa ca membra a delegatiei romane la Conferinta pentru Pace de la Paris, fiind de altfel singura femeie delegata la Conferinta. Dr. Florica Bagdasar s-a stins din viata la 19 decembrie 1978 in varsta de 77 de ani, stiinta medicala pierzand o militanta pe taram politico-social, organizatoare a neuropsihiatriei infantile pe plan national, distins medic si om de stiinta. In ultimele luni de viata, Florica locuia impreuna cu sora acesteia intr-un apartament de pe Strada Galati si avea de indurat toate privatiunile, urmaririle si frustrarile dictaturii ceausiste.

REPERELE UNUI DESTIN

Marele profesor Dumitru Bagdasar (foto) s-a nascut la 17 decembrie 1893 in comuna Rosiesti, judetul Falciu. A lucrat in clinica prof. dr. Gh. Marinescu la Colentina, iar mai tarziu a lucrat cu marele clinician dr. Noica. Langa dr. Noica si dr. Marinescu, Dumitru Bagdasar a pus bazele unei culturi neurologice adanci. Si-a completat activitatea sa de neurolog cu o imensa munca chirurgicala in serviciul profesorului Butoianu de la Spitalul Militar. Bagdasar a invatat neurochirurgia moderna langa o mare personalitate neuroghirurgicala, profesorul Harvey Cushing. In acest sens, in 1927 isi da demisia din armata si pleaca impreuna cu sotia sa, dr. Florica Bagdasar, in SUA pentru a se specializa in clinica de neurochirurgie din Boston, unde lucreaza aproape doi ani. Revenit in tara, Bagdasar a functionat catva timp ca medic primar la spitalele din Jimbolia si Cernauti. In 1933 vine in Bucuresti, unde se infiinteaza un serviciu de neurochirurgie la Spitalul Central din Bucuresti. In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, dr. Bagdasar a ingrijit sute de traumatizati cranio-cerebrali de razboi. El a militat pentru iesirea tarii din razboi, pentru rasturnarea dictaturii fasciste si pentru instaurarea unui regim liber si democrat. La 6 martie 1945 este numit ministru al Sanatatii in Guvernul dr. Petru Groza. In aceasta calitate a urmarit personal desfasurarea campaniei impotriva tifosului exantematic, s-a ocupat de refacerea spitalelor distruse de razboi, punerea in functiune a unitatilor sanitare dispersate in intreaga tara, reincadrarea personalului medical, infiinteaza pentru prima data case de odihna pentru muncitori, tabere internationale pentru copii. In iulie 1946 moare de o boala necrutatoare. Emil Bodnaras, secretarul-general al Consiliului de Ministri ii adresa odinioara profesorului urmatoarele randuri: "Draga prietene Bagdasar, impiedecat sa vin sa-ti fac o vizita asa cum doream de cand te-ai intors de la Viena, ma folosesc de prilejul ca dl consilier Riposanu vine sa te viziteze, spre a-ti trimite cele mai bune urari de insanatosire si toata prietenia si afectiunea mea. Te rog sa-ti ingrijesti sanatatea cat mai bine spre a putea face fata misiunii ce te asteapta. (...) Intors refacut la Bucuresti vom avea prilejul sa discutam toate aspectele misiunii pe care o ai. Inchei exprimandu-ti inca o data cele mai bune sentimente de prietenie".

EPISTOLA CATRE PROFESOR

"Domnule profesor, Folosim ocazia sosirii anului nou 1946 - a anului cel plin de sperante pentru a ruga cu totii in cor pe bunul Dumnezeu sa va daruiasca atat Dumneavoastra, cat si tuturor celor ce va sunt dragi sanatate deplina, ani multi plini de bucurie si implinirea tuturor aspiratiunilor. Scumpul nostru Viorel, in ultimele sale clipe, ne recomanda cultul apostolatului Dumneavoastra. Fie ca Spiritul Sau de acolo de unde va fi fiind sa binecuvanteze rodnica Dumneavoastra activitate sub toate aspectele pentru fericirea familiei Dumneavoastra si binele Neamului. La multi ani. Maria si Col. Nicolescu (31.12.1945)." Scrisorile primite de familia Bagdasar demonstreaza aprecirea de care se bucurau ca oameni si specialisti.

Pagina realizata cu sprijinul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale