Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfârşitul lunii septembrie 1990, la Moscova a avut loc întâlnirea Comisiei interguvernamentale româno-sovietice de colaborare economică şi tehnico-ştiinţifică. Pe agenda evenimentului s-a aflat situaţia exporturilor ţării noastre către Uniunea Sovietică, care scăzuseră în intensitate datorită diminuării producţiei. După convorbiri, şeful delegaţiei României, Anton Vătăşescu (foto), ministru de stat însărcinat cu activitatea industrială şi comercială, a dat un interviu pentru ziarul Adevărul, în care a expus sintetic probleme discutate la Moscova.
Deplasarea în capitala URSS-ului s-a făcut în primul rând datorită ameninţărilor părţii sovietice privind încetarea livrărilor de petrol şi gaze naturale, pe fondul neonorării de către ţara noastră a produselor contractate pentru export cu partenerii sovietici. În toamna anului 1990, situaţia energetică a României era critică, aprecia Anton Vătăşescu. În primul rând, producţia autohtonă de cărbune scăzuse cu 40% de la începutul anului, cea de gaze naturale cu 20%, iar extracţiile de petrol se diminuaseră cu 12%-13%. Fenomenul nu se datora epuizării zăcămintelor naturale, ci reducerii productivităţii muncii. Normele fuseseră diminuate la presiunea sindicatelor, grevele se ţineau lanţ pentru motive mai mult sau mai puţin întemeiate, iar printr-o hotărâre de guvern se decretase liberă ziua de sâmbătă, fără a se recupera orele de lucru pentru ca întreprinderile să facă faţă planului de producţie. Din nefericire, defecţiunile din domeniul energetic au fost agravate de evenimentele internaţionale o dată cu izbucnirea războiului din Golful Persic. În câteva luni, preţul petrolului crescuse, iar specialiştii din guvern estimau că România trebuia să aloce suplimentar o jumătate de miliard de dolari pentru importurile de ţiţei de pe piaţa liberă.
În faţa acestor probleme, autorităţile au trebuit să reevalueze relaţiile economice cu Moscova. Deja livrările din URSS asigurau 10% din consumul de energie electrică, 20% din necesarul de petrol şi 30% din nevoia de gaze naturale. Pe lângă aceste produse energetice, se mai importa din Uniunea Sovietică bumbac, azbest, minereu de fier, celuloză, hârtie de ziar etc. Relaţiile comerciale dintre cele două ţări foste frăţeşti se deterioraseră de la începutul anului 1990, întrucât firmele româneşti nu-şi mai onorau contractele încheiate cu partenerii de la Răsărit. De ceva vreme, volumul schimburilor comerciale se ridicase la 3 miliarde de ruble anual. În 1989, parteneriatul economic româno-sovietic se finalizase cu un activ de 230 milioane de ruble.
Însă, de la începutul anului 1990, pasivul era deja de 360 milioane de ruble şi continua să se prăbuşească. În faţa neseriozităţii părţii române, guvernul sovietic anunţase Bucureştiul că va reduce până la sistare livrările de petrol şi gaze. Anton Vătăşescu atrăgea atenţia că dacă ministerele de resort puteau achiziţiona petrol de pe piaţa liberă, chiar la preţuri ridicate, gaze naturale numai din Uniunea Sovietică se puteau cumpăra! Vizita delegaţiei economice române la Moscova avusese în vedere nu numai ameliorarea acestei situaţii, ci şi semnarea unor acorduri pentru anul 1991. Era deja octombrie, iar guvernul român nu reuşise să contracteze necesarul de gaze naturale pentru anul următor.
Restanţele către URSS se acumulaseră în primul rând la produsele alimentare. Însă partea sovietică a fost anunţată că după 22 decembrie 1989 guvernul de la Bucureşti hotărâse să nu mai exporte alimente, nici în ţările foste socialiste, nici în Vest. Românii considerau exportul de alimente drept cauza "foametei" din anii '80. Dar existau şi alte tipuri de produse care nu ajunseseră la partenerii sovietici: tije de foraj, utilaj petrolier, unităţi de pompare, armături industriale, pompe de la fabrica "Aversa" din Bucureşti, tractoare, excavatoare, ciment, autoturisme de teren, maşini-unelte, vagoane gondolă şi pentru cereale, utilaj chimic, motoare etc. Anton Vătăşescu a anunţat că la nivelul Departamentului energiei electrice din guvern se decisese că, din toamna anului 1990, energia electrică pentru sectorul industrial urma să se raţionalizeze, pe fondul economiilor create de deficitul existent. Astfel, întreprinderile care lucrau pentru export şi nu-şi onorau contractele urmau să primească curent electric în funcţie de nevoile unităţilor care-şi îndeplineau normele.
Citește pe Antena3.ro
