Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul Naţional publică astăzi un nou capitol din cercetarea sociologică realizată de CURS în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional: ce visau românii să aibă şi să fie înainte de 1989 şi ce visează în prezent.
Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială - Universitatea din Bucureşti, expert CURS
Dacă vrabia nu ar visa mălai, nu ar găsi nici grăunţe de mei. Dacă nu am dori să avem realizări profesionale, nici nu am mai exista propriu-zis ca persoane. Munca - aşa cum spunea sociologul german Erich Fromm (1900-1980) - "nu este pentru om numai o necesitate inevitabilă. (...) În procesul muncii, omul se modelează şi se transformă pe sine prin acţiunea sa asupra naturii. (...) Munca îl ajută să-şi dezvolte individualitatea, să-şi perfecţioneze îndemânarea, să-şi mărească forţele creatoare".
În ciuda stereotipurilor negative despre noi înşine ("Românul e leneş", "Românul mai mult vorbeşte decât munceşte" ş.a.m.d.), mai mult de o treime (mai precis, 37%) din persoanele intervievate în cadrul sondajului CURS din 25 septembrie-7 octombrie a.c. aspiră să se realizeze prin muncă, prin profesie. Mi se pare notabil acest lucru şi, în acelaşi timp, demn de reflecţie.
Să ne amintim de "piramida trebuinţelor", imaginată în anul 1970 de psihosociologul american Abraham Maslow, unul dintre iniţiatorii psihologiei umaniste.
Primele două trepte ale celebrei piramide sunt populate de trebuinţe de bază: satisfacerea nevoilor alimentare şi asigurarea protecţiei faţă de pericolele care pot leza integritatea noastră fizică. Odată satisfăcute trebuinţele de bază, apar pe scara valorilor sociale alte trebuinţe, mereu mai înalte: a fi acceptat de ceilalţi, a fi stimat de cei care te cunosc. Sunt trebuinţe de relaţionare, de integrare socială.
Spre vârful piramidei apar trebuinţele epistemice, estetice şi, în cele din urmă, la cel mai înalt nivel, nevoia împlinirii de sine, ca om. La acest nivel se ridică, foarte probabil, 37% din cetăţenii României de azi. Nu avem date comparative la nivel internaţional, dar cred că nu greşim dacă apreciem ca fiind foarte lăudabil faptul că patru din zece români ating nivelul cel mai înalt al piramidei lui Maslow (Vezi grafic: "În prezent visaţi să aveţi..."). 
Aproximativ o pătrime din eşantionul de 1.600 de persoane (în vârstă de 18 ani şi peste) se situează la nivelurile trei şi patru ale piramidei, pe la jumătatea înălţimii ei: doresc să aibă case, terenuri, bani, avere. Pentru aceştia, "a avea" valorează cât "a fi", dacă nu chiar mai mult. De altfel, printre răspunsurile date la întrebarea "Care este visul dvs. în prezent?" nu s-au înregistrat decât foarte puţine declaraţii, nesemnificative din punct de vedere statistic, ce ar indica trebuinţe cognitive, deşi am intrat programatic în "societatea cunoaşterii".
De asemenea, respondenţii nu s-au referit nici la trebuinţele estetice: nevoia de frumos, de armonie. Probabil că mulţi români încă mai sunt preocupaţi de satisfacerea trebuinţelor de bază.
VISELE DIN "EPOCA CEAUŞESCU": SATISFACEREA TREBUINŢELOR DE BAZĂ
Răspunsurile obţinute la întrebarea "Care era visul dvs. înainte de 1989?" indică o concentrare a aspiraţiilor celor care în decembrie '89 aveau cel puţin 18 ani pe satisfacerea trebuinţelor de bază: 25% au declarat că "visau cu ochii deschişi" să aibă o locuinţă, bani, dotări gospodăreşti (Vezi grafic: "Înainte de 1989 doream să am..."). 
Mulţi dintre aceşti "visători" au rămas "cu ochii în soare", cum se spune într-un limbaj sugestiv, chiar dacă neacademic. Doar 4% dintre respondenţi se ridicau înainte de evenimentele din decembrie '89 la nivelul cel mai înalt al piramidei trebuinţelor, aspirau să se realizeze profesional şi uman. Mi-am permis să spun "doar", pentru că proporţia celor care în "Epoca Ceauşescu" aveau aspiraţii de autorealizare, de împlinire de sine ca oameni este de aproape zece ori mai mică decât proporţia celor care declară că în prezent doresc să trăiască sentimentul împlinirii de sine.
Idealul celor care au trecut prin experienţa comunismului era legat mai mult de viaţa de familie decât de afirmarea în spaţiul public. Fiecare al zecelea respondent îşi aminteşte că, înainte de 1989, visul lui era împlinirea familială. "Dacă nu eu, cel puţin copiii mei" - pare a fi fost pentru mulţi dintre noi compensaţia neajunsurilor vieţii de zi cu zi. Poate că a fost şi un efect al propagandei acelor timpuri: "Să facem totul pentru generaţiile viitoare!". Eram "Pe drumul construirii societăţii multilateral dezvoltate" (titlul celor 14 volume ale "operei" tov. Ceauşescu) şi - cum spuneam între noi, în şoaptă, făcând haz de necaz - "Pe drum, tovarăşi, se înaintează, nu se mănâncă!".
"A FI" ŞI "A AVEA" - NU DOUĂ VERBE, CI DOUĂ FILOZOFII DE VIAŢĂ
Am putea să credem că "a fi" generează mai puţine vise decât "a avea". Nu este deloc aşa. Am putea, de asemenea, să anticipăm răspusul la întrebarea "Care este visul dvs. în prezent?", presupunând că toate persoanele intervievate doresc să fie "mari în grad" şi "mari în funcţii".
Nu este chiar aşa. Aproximativ 6% dintre cei care au oferit răspunsuri la această întrebare visează într-adevăr să aibă funcţii înalte, să fie şefi respectaţi sau vedete. Unul din zece respondenţi se imaginează în viitor să fie patron, om de afaceri, om bogat. Aproape o treime din populaţia cuprinsă în eşantion are vise general umane: să fie sănătoşi, să trăiască în linişte, să fie buni părinţi şi să ajungă bunici. (vezi graficul cu distribuţia răspunsurilor "Ce visaţi să fiţi") 
Ce poate fi mai frumos decât să îţi doreşti să fii OM? Vorba românului "A fi mare este o întâmplare, a fi mic nu-i nimic; a fi om e lucru mare" rezumă foarte bine rezultatul sondajului CURS. Nu ne aşteptam, mărturisesc, să obţinem răspunsuri la întrebarea despre visele celor de azi în legătură cu ei înşişi numai de la două treimi din eşantion.
Cealaltă treime nu speră la mai bine? Nu se proiectează în viitor? Nu are vise? Greu de evaluat situaţia. Fapt este că şi-au mărturisit visele, au bifat "Nu ştiu" sau pur şi simplu nu au răspuns. Visele noastre sunt ancore în viitor. Cu cât sunt mai realiste, mai înalte, dar plasate în "zona proximei dezvoltări", cu atât împlinirea lor este mai probabilă. Fiecare al zecelea respondent îşi doreşte să aibă altă profesie. Leagă "a fi" de munca aducătoare de satisfacţie, de "munca decentă". Mi se pare acesta un vis cât se poate de realist.
De visat visează şi bărbaţii, şi femeile, şi tinerii, şi vârstncii, chiar şi longevivii. Pentru unii, visele sunt în nuanţe de gri, pentru alţii sunt în culori pastelate. În aceeaşi proporţie (6%), femeile, ca şi bărbaţii, doresc să aibă o altă ocupaţie decât cea de azi. O dată cu înaintarea în vârstă, visul de a fi altceva print-o muncă mai plină de satisfacţie se pierde: de la 28% pentru persoanele de 18-30 de ani la 10% pentru cele cu vârsta de 31-55 şi la 1% pentru categoria vârstnicilor.
O concluzie se impune: visează să fii cât eşti tânăr. Datele sondajului arată că 24% dintre personele tinere (18-30) se imaginează în poziţia socială de patron, de om de afaceri de succes sau de vedetă, de persoană cu mare notorietate. Persoanele mature (31-55 de ani) îşi păstrează sau îşi construiesc un astfel de vis într-o măsură mai redusă (20%), iar cei ajunşi în "anticamera bătrâneţii" (persoanele de 56 de ani şi peste) abia dacă mai îndrăznesc să viseze la poziţii sociale înalte (5%).
Firesc, situaţia se inversează când este vorba de visul de a fi sănătos: nutresc acest vis aproape jumătate dintre vârstnici (46%), aproape o pătrime (24%) dintre maturi şi 15% dintre tineri. Apar diferenţe în culoarea viselor şi în funcţie de nivelul de şcolarizare al respondenţilor: cei cu studii superioare împart visele în mod egal între a fi într-o poziţie socială înaltă (22%) şi a fi sănătos (20%).
Persoanele cu studii elementare visează să fie sănătoase într-o proporţie de trei ori mai mare decât să fie situate la nivelele mai înalte ale priamidei sociale (35% faţă de 10%). Fie că sunt mai intens pastelate sau mai estompate, un lucru rămâne de netăgăduit: fără vise în starea de veghe, viaţa este searbădă. Aşadar, să visăm, dar - cum ne îndemna poetul britanic Rudyard Kipling în binecunoscuta poezie "If" (Dacă) - să nu ne facem din vise unicul ţel.
DATE TEHNICE
Întrebările referitoare la visele românilor în prezent şi înainte de 1989 fac parte dintr-un sondaj de opinie reprezentativ la nivel naţional. Întrebările din acest sondaj sunt focalizate pe cunoaşterea opiniilor populaţiei României în ceea ce priveşte viaţa, dar şi pe idolii românilor, pe aprecierea liderilor politici, preşedinţi şi prim-miniştri de după 1989, a personalităţilor care au făcut cel mai mult pentru România în ultimii douăzeci de ani în domeniul lor de activitate, pe evaluarea atitudinilor populaţiei faţă de valorile capitalismului sau ale economiei de piaţă.
Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.600 de persoane în vârstă de 18 ani şi peste, cu o marjă maximă de eroare de ±2,45%, la o probabilitate de 95%. Interviurile au fost realizate la domiciliul respondenţilor, faţă-n faţă. Calitatea rezultatelor a fost validată prin controlul pe teren a 15% din interviuri şi pe baza analizei statistice a consistenţei interne a datelor.
Perioada de culegere a datelor a fost 25 septembrie-7 octombrie 2009, participând 80 de operatori de interviu din toate zonele ţării. Echipa de realizare a cercetării din partea CURS a fost formată din dr Dorel Abraham (coordonator), dr Cătălin Augustin Stoica (director CURS), prof. dr Septimiu Chelcea (expert CURS), Ionela Sufaru (sociolog CURS), dr Marin Burcea (sociolog CURS), Mircea Capros (expert prelucrare date), Vladimir Creţoiu (coordonare şi control teren).
Citește pe Antena3.ro
