Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regret enorm ca nu sunt cu voi, sa va privesc cercetator, emotionat, sa va imbratisez si sa ne sarutam obrajii de septuagenari.
Stiti bine ca am raspuns 'prezent' la primele trei reuniuni din 1976, 1986 si 1996. Eram pe atunci maturi, eram frumosi, ne realizaseram pe diferite planuri, cu scumpi urmasi naturali ori doar spirituali. Eu port si astazi pe retina ochilor imagini cu noi reuniti la Scolile de neuitat din Calea Bucuresti ori din Amanadiei. Au trecut anii, fizionomiile ne-au fost tot mai brazdate de incercarile vietii, suferintele de tot felul nu aveau cum sa ne mai ocoleasca varstele ce inaintau in ritmul lor implacabil. Am ajuns, iata, la etatea de 70 si de ani. De aici inainte nu mai avem de ales, decat sa impuscam zilele ce ne-au ramas de trait, una dupa alta, dar si aci cu o conditie: sa nu mai fim risipitori de munitia vietii.
Marturisesc sincer ca n-am puterea sufleteasca sa incerc experienta acestei noi provocari. Ma apar de surprize, de vesti rele si de despartiri ce marchiaza si firile cele mai putin sensibile. Raman acasa, in Bucurestiul tuturor desertaciunilor, cu gandul la solemnitatea din 30 iunie a.c. Traiesc imaginativ tot protocolul si toata revarsarea de uimire, dragoste, condescendenta si bucurie ce va va anima — fiindca in fond robustetea optimismului trebuie sa ne fi ramas mai putin ravasita de trecerea Majestatii Sale Timpul.
Fiti sigure ca telepatic voi fi alaturi de voi, dragele mele Sorina, Florenta, Cocuta, Vetuta, Felicia, Margareta, Silvia, Irina (daca esti acolo), si cele ce vor mai fi de fata, fiinte curajoase, sublime in as purta cu mandrie oricand si oriunde demnitatea celor ce stiu sa imbatraneasca frumos; na, ca v-am zis-o, fetelor! Simtiti-ma in mijlocul vostru, simpatici crai de curte veche Piciul Coraci — animatorul nepereche ale decenalelor intalniri, Florica Lungu, Costica Olaru, Ghira, Paceana, Vasi Cioroianu, Sandu Motroc, Victor Florescu, Panoiu si multi altii pe care, daca nu apuc sa-i nominalizez, nu inseamna ca-i pretuiesc mai putin. Cum eu am ramas acelasi Mister becher, abautor, afumator, ..., va rog sa inchinati un paharel si in cinstea celui care in Scoala Normala v-a fost camaradul ce a dat, poate, o pata de culoare povestii fascinante de scoleri pregatiti a scoli pe altii.
Cu alt prilej, am marturisit in scris ca socotesc anii de normalist ca pe cei mai frumosi, dupa copilaria fabuloasa petrecuta in satul meu natal Geblestii de Dolj. Ce ani de-o clipa am trait, dragilor. Ne incanta sunetul viorilor la vreme de ragaz de zi sau de seara, ne invigorau istetimea, spiritul de competitie micile noastre arene sportive, dar si ... bataia cu perne in dormitoare, ne calea trupurile vesnica apa rece de la robinetii lavoarelor si dusurile, ne amuzam de farsele ce ni le faceam cu mancarea de-acasa (de la slanina la cozonac) depozitata in cuferele din podul scolii. Si cate altele... Apoi, intr-un tarziu, au sosit fetele ce ne lipsisera aproape cu desavarsire in primii trei ani. Scoala a devenit mixta, evident numai in salile de clasa. Traversam un nou crampei interesant de viata. Noi, baietii, nazuiam sa ne oglindim in ochii colegelor noastre, insa pentru acest mirific ce, era musai sa ne adaptam, sa ne educam sentimentele; ce mai, adolescentii din noi trebuiau sa-si corecteze din mers manierele, daca doreau sa intre in gratiile sensibilelor domnisoare. A fost greu..., dar si frumos.
Dragii mei, nu este cazul si nici momentul sa lungesc mica mea epistola de iubire catre voi. Inchei, nu inainte de a pastra un minutel de pioasa reculegere fata de cei din promotia noastra ce au ajuns deja in ceruri. Inteleg ca dintre profesorii nostri mai sunt in viata tulburator de frumoasa si de daruita intr-ale profesiei de dascal, d-na Liubova Buse, ilustrul nostru profesor-literat Petre Stoenescu, cum si devotata generatiei noastre, d-na Ecaterina Popescu-Dicu. Personal, le sarut dreapta la toti trei, cu multumiri recunoscatoare si urari de viata inca lunga si luminoasa. Iar voua, fratii mei normalisti, va transmit numai ganduri bune si regretul lipsei mele dintre voi la acest ceas de tarzie aniversare. Fiti sanatosi si veseli, iubitii mei de-o viata.
Al vostru coleg, Stelian Neagoe din Bucuresti-1, B-dul Banu Manta, nr. 22.
Citește pe Antena3.ro
