Securiştii ciocneau ouă cu episcopii

PAŞTELE NOMENCLATURII ● Ceauşeştii mîncau ouă roşii Deşi doctrina marxistă considera religia ca fiind "opiul popoarelor" şi o renega, aproape toţi liderii comunişti români îşi ţineau sărbătorile discret, în familie. Fii de ţărani, fuseseră crescuţi în comunităţile rurale, sărbătorirea Paştelui ori a Crăciunului intrîndu-le în deprinderi. rurale, sărbătorirea Paştelui ori a Crăciunului intrîndu-le în deprinderi.

Învăţătura lui Marx privind religia a fost însuşită în totalitate de "discipolul" său Lenin, iar în Rusia sovietică, primul stat comunist fondat în 1917, Biserica a fost scoasă în afara legii. Mulţi dintre înalţii ierarhi sau chiar preoţi de rînd au fost exilaţi în Siberia, iar bisericile pustiite au fost transformate în depozite. Activiştii de partid au fost îndrumaţi să uite practicile religioase tradiţionale şi să aibă un singur "Dumnezeu" – doctrina marxist-leninistă. Însă oamenii de rînd din Uniunea Sovietică, care nu aveau neapărat legătură cu politicul, au continuat să-şi ţină sărbătorile împreună cu rudele apropiate. La sfîrşitul anilor ’30, cînd liderii de la Moscova erau siguri că regimul lor era ireversibil, au început să închidă ochii asupra unor practici religioase. Astfel că au autorizat magazinele de stat să comercializeze produsele necesare pentru fabricarea casnică a preparatelor din ritualul specific sărbătorilor Paştelui.


"ACTIVITĂŢI CULTURALE" DE PAŞTE. După instalarea regimului comunist în România, conducătorii de la Bucureşti au preluat obiceiurile tovarăşilor de la Moscova privind religia. Rînduielile bisericeşti erau considerate "manifestări mistice", fiind interzise activiştilor comunişti sau funcţionarilor de stat. Totuşi, represiunea contra Bisericii nu a fost la fel de dură ca în URSS, preoţii putînd să-şi ţină slujbele în lăcaşele lor de cult, iar credincioşii avînd posibilitatea să se salute cu "Hristos a Înviat!" fără să rişte nimic  (mai greu era să-ţi faci rost de cele trebuitoare respectării tradiţiei mesei de Paşte: ouă, carne de miel, ingrediente pentru cozonac. Dar pînă la urmă... fiecare "se descurca").

Regimul a căutat mai degrabă să "prevină" practicile religioase ale tinerei generaţii decît să le interzică bătrînilor. Tocmai de aceea, în preajma Paştelui, se organizau de şcoli "activităţi culturale", pentru a-i determina pe copii să nu se ducă la slujba de Înviere. Însă învăţătorii şi profesorii au găsit cu timpul "calea de mijloc", organizînd aceste serbări şcolare în duminica Paştelui, pe la prînz, după terminarea ceremoniilor religioase. Astfel, copiii şi părinţii veneau de la biserică împreună la şcoală, unde participau mai degrabă la o acţiune recreativă, bucurîndu-se astfel de "primăvara" sărbătorii.


SECURIŞTI LA MĂNĂSTIRE! În volumul de interviuri "Ochii şi urechile poporului", realizat de Viorel Patrichi cu Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Direcţiei de Informaţii Externe povesteşte că şi generalii de Securitate se duceau de Paşte la mănăstiri: "Am avut o aplicaţie în Moldova cu Securitatea şi Armata. Eram adjunctul ministrului de Interne. Dupe terminarea aplicaţiei ne-am retras spre Iaşi, la Mănăstirea Cetăţuia. Tot era Paştele. Ne-a invitat stareţul Mitrofan. Comunişti, generali, dar am fost crescuţi creştineşte. Stăteam la masă în foişor. Vase pline cu ouă roşii încondeiate. Îl întreb pe Mitrofan dacă nu le stricăm rostul. «Aţi sesizat bine. A venit ÎPS Teoctist». Pe atunci era mitropolit. «Noi stăm la masă şi el pe de lături? Vă rog să-l invitaţi cu noi, el e şef aici». Cica, soţia mea, era singura femeie acolo, şi Mitrofan îi oferise jilţul oficial din capul mesei. Cînd a venit Teoctist, noi ne-am repliat. «Nu, doamnă, staţi acolo şi eu mă voi aşeza alături». Ajungem la ouă. Primii au ciocnit soţia mea cu Teoctist. «Daţi dvs., doamnă». «Ba nu. Eu ţin şi dvs. daţi», l-a corectat ea. «Bun, dar cum zicem?». «Cum se zice, Înalt Preasfinţite!». «Bun. Hristos a Înviat!». «Adevărat a Înviat, Înalt Presfinţite!». «Ei, aşa da!». A pupat-o Teoctist şi a început să-i explice cum s-a întîmplat cu Învierea. A fost foarte frumos. Eram vreo cinci generali". Pleşiţă susţine că vizitarea mănăstirilor le-a fost interzisă liderilor comunişti de Elena Ceauşescu: "Aflase că nomenclatura se pripăşeşte pe la mănăstiri. S-a interzis în CPEx vizitarea mănăstirilor".


OUĂ ROŞII LA CEAUŞEŞTI. Chiar şi în familia lui Nicolae Ceauşescu se menţinea rînduiala sărbătorii de Paşte. Suzana Andreiaş, fostă administratoră a reşedinţelor lui Ceauşescu din Bucureşti şi Snagov, povesteşte în volumul de convorbiri cu Maria Dobrescu "scena" unei sărbători de Paşte a "familiei prezidenţiale": "Să ştiţi că ţineau sărbătorile astea, Paştele, Crăciunul. Mîncau ce mînca toată lumea: carne de miel, ouă roşii, cozonac. Să ştiţi, la ei în casă se făceau întotdeauna ouă roşii. V-am mai spus eu că odată n-am făcut cozonac de Paşti pentru ei. Pentru mine făcusem, dar pentru ei nu. Şi în ziua aceea, de Paşte, au venit la Snagov. Ouă roşii făcusem şi pentru ei, şi pentru mine. În casă era cozonac de la Sector (Gospodăria de Partid, n.n.), frumos, aranjat pe tavă. «De unde este cozonacul ăsta?», mă întreabă tovarăşul. De la Sector, îi spun. «Tu n-ai făcut?». N-am făcut! Mi-a fost ruşine să-i spun că pentru mine am făcut şi pentru ei nu. «Uite, noi mergem să ne plimbăm şi tu ne faci cozonac pînă ne întoarcem!». În două ore am făcut cozonac acolo, în vilă, în cuptor. I-au pus în maşină şi i-au luat cu tot cu tăvi la Bucureşti. A treia zi de Paşte, cînd am ajuns la Bucureşti, am mai văzut doar unul în bucătărie. Şi o întreb pe fată din casă: Olimpia, cine a mîncat, mă, cozonacii ăia? «Dumnealor au mîncat», a zis fata. Lui îi plăcea cozonacul simplu, numai cu stafide".

Din familia Ceauşeştilor, Zoia era o fire foarte religioasă, ţinînd toate posturile, după cum îşi amintesc cei care au cunoscut-o.

Iepuraşul de Paşte... "simbol mistic"

De cîţiva zeci de ani, printre simbolurile pascale ale românilor a intrat şi iepuraşul care anunţă sărbătoarea, încondeiat pe ouă sau tipărit pe felicitări. Ilustraţiile cu iepuraşul de Paşte au apărut în Germania în jurul anului 1500, fiind un simbol al fertilităţii la începutul primăverii. Etnologii occidentali susţin că acest animal este simbol al bunăstării agrare încă din antichitate, cînd se organizau sărbători păgîne primăvara. Tradiţia s-a păstrat şi după creştinarea triburilor germanice, iar comunităţile de saşi şi şvabi au introdus şi în ţara noastră acest animal ca simbol al Paştelui. În timpul regimului comunist, pentru a "camufla" simbolurile religioase cu ocazia Paştelui, artiştii plastici pictau diferite obiecte cu iepuraşi. Pentru o vreme autorităţile au închis ochii, însă la începutul anilor ’70, după celebrele "teze din iulie" ale lui Ceauşescu, cenzura a pornit o campanie de "verificări" ale felicitărilor ce se vindeau în librării sau în magazinele "Fondului Plastic". În urma "controlului" la nivel naţional au fost identificaţi mai mulţi "iepuraşi mistici" pe diverse obiecte de artizanat sau pe felicitări, drept pentru care cenzura a dispus interzicerea "circulaţiei" lor. Citim în documentele de arhivă elaborate de celebra instituţie: "În urma semnalării de organele locale de partid, s-au luat măsuri ca, prin conducerile Centrului de Librării şi Difuzare a Cărţii şi Organizaţiei de Comerţ Local, Fondului Plastic judeţean şi a cooperativei de artizanat, felicitările, ilustraţiile, reproducerile fotografice, lucrările de artă aplicată cu caracter mistico-religios să fie retrase din circulaţie".