Spionul Militaru, înlocuit prin răzmeriţa cadrelor

La 16 februarie 1990, la vârful Ministerului Apărării Naţionale (MApN) s-a dat comanda "stânga-mprejur". Contestat de ofiţeri ai Marelui Stat Major, din Comandamentul Aviaţiei Militare şi din CADA, generalul Nicolae Militaru a fost "sfătuit" să demisioneze. A doua zi a fost înlocuit cu generalul Atanasie Victor Stănculescu.

CPUN-ul i-a acordat generalului Militaru o ieşire onorabilă din scena politică. Comunicatul oficial emis cu ocazia evenimentului anunţa că Ion Iliescu "acceptase cererea de eliberare din funcţia de ministru al Apărării Naţionale". În realitate, generalul, care pierduse sprijinul multor ofiţeri din armată, a fost obligat să demisioneze.

CONTESTAT DE OFIŢERI
Tensiunile în armată crescuseră în ultima lună. Chiar la 16 februarie, un comitet de (şi cu) iniţiativă din Marele Stat Major (MStM) solicita într-un apel adresat conducerii CPUN înlocuirea provizorie a generalului Militaru cu "un consiliu format din generali şi ofiţeri necompromişi în timpul Revoluţiei" şi trecerea în rezervă a ofiţerilor reactivaţi după 22 decembrie 1989 cu vechile grade şi pensii. În comunicat fusese strecurat şi un avertisment. Dacă protestatarii nu primeau satisfacţie, în zilele următoare pregăteau o demonstraţie militară.

Mandatul generalului Militaru începuse de altfel sub auspicii defavorabile. La începutul anului 1990, şi Comandamentul Aviaţiei Militare îl contestase, iar CFSN-ul aplanase conflictul prin Virgil Măgureanu şi Ion Iliescu. La Timişoara, "revolta" a cuprins numeroşi ofiţeri care au înfiinţat Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Inamicul numărul 1 al tuturor era generalul Militaru.

Lista greşelilor pe care i le imputau "rebelii" ministrului era consistentă. Unii îi reproşau reactivarea unor generali "expiraţi", vechi camarazi de arme, cum ar fi Ion Gheorghe, Marin Nicolescu, Dumitru Pletos, Ghiţă Grigorie. Alţii comentau negativ avansarea unor cadrişti din unităţile militare fără nici un fel de merit în timpul evenimentelor din decembrie 1989. "Răniţii" revoluţiei "crescuseră" şi ei câte două grade, ca alţii într-o carieră de-o viaţă. Ba şi responsabilii restaurantului CCA militar, care hrănea CFSN-ul în 1990, fuseseră promovaţi. Descoperiseră cu toţii, subit, cât de adevărată era vorba de duh a lui Napoleon Bonaparte, care credea că "fiecare soldat purta în raniţă bastonul de mareşal".

BILEŢELUL LUI VOICAN VOICULESCU
Despre cine era în cărţi pentru înlocuirea lui Militaru ofiţerii din CADA au aflat la o întâlnire cu Gelu Voican Voiculescu. În timpul discuţiilor animate pe tema posibilului succesor, viceprim-ministrul notase pe un bileţel numele lui Atanasie Victor Stănculescu, care era în februarie 1990 ministru al Economiei Naţionale. Zvonurile s-au adeverit a doua zi după demisia lui Militaru. La 20 de ore după instalarea în funcţia de ministru al Apărării, generalul-colonel Stănculescu acorda primul interviu ziarului "Adevărul".

Democratizarea şi depolitizarea armatei păreau a fi cuvintele de ordine ale mandatului său.
Deschizând raniţa promisiunilor, ministrul anunţa "dreapta măsură" la avansarea ofiţerilor, hrană şi îmbrăcăminte pentru trupă. Pentru clarificarea chestiunilor mai "grele", precum comuniştii rămaşi în funcţii şi statutul Securităţii (care se subordonase între timp MApN), Stănculescu cerea un răgaz, pentru acomodare.




A DAT VINA PE SUBORDONAŢI
În timp ce unul îşi enunţa planurile de viitor, celălalt îşi făcea "mea culpa" în gazeta "Armata Poporului". Vinovaţi pentru greşelile sale erau, potrivit lui Militaru, colaboratorii apropiaţi. Una câte una, el a respins toate acuzaţiile ce i s-au adus. "Ajutoarele" sale de la MApN i-ar fi prezentat, de-a valma, în funcţie de interese, tabele cu ofiţeri pentru avansare. Şi tot acestea ar fi "ascuns" şi informaţiile despre intenţiile pozitive ale grupării CADA.

Iar, în final, nici mai mult, nici mai puţin, Militaru se autopropunea în CADA! Deşi fusese scos din circuitul puterii, mai avea destule idei pentru binele armatei, spunea fostul ministru: "Am în minte destule soluţii pentru sistemul de pregătire al cadrelor, de la liceele militare până la Colegiul Naţional al Apărării; pentru un sistem adecvat de promovare şi avansare, astfel ca valorile autentice să ocupe funcţiile şi să poarte gradele după merit; pentru organizarea şi dotarea armatei; pentru înalta pregătire militară a efectivelor etc." Încheia comunicatul cu un act de "sinceritate", jurând, "cu mâna pe inimă, că n-am făcut parte din nici o agentură de spionaj".

 

Acuzat de spionaj în favoarea URSS
Nicolae Militaru a fost unul dintre persona-jele-cheie ale Revoluţiei române. Membru de partid din 1945, a ales cariera armelor, studiind la Şcoala de ofiţeri, la Academia Militară Generală şi la Academia Militară Superioară din URSS. A comandat Armata a III-a (1965-1969) şi Armata a II-a (1969-1978). Din 1974 a fost înaintat la gradul de general-colonel. Prin Dosarele Corbul I şi II a fost depistat ca agent al GRU, serviciul de informaţii al Armatei Roşii, fiind trecut în rezervă.

A ocupat funcţia de adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale (1978-1984). A fost şi membru supleant al CC al PCR (1974-1984). În 1989, la revoluţie, şi-a făcut o apariţie insolită. Sosit la televiziune cu uniforma de general în sacoşă, s-a "echipat" în baie. S-a "remarcat" repede prin sintagma "Opriţi măcelul!", despre care mulţi cred că a fost de fapt consemnul pentru declanşarea evenimentelor sângeroase din ultimul decembrie al regimului comunist. În vâltoarea luptelor cu "teroriştii", în convorbirile telefonice cu Moscova, a cerut ajutorul militar al sovieticilor.

Asupra sa planează şi vinovăţia asupra morţii generalului Gheorghe Trosca, şeful Statului Major al USLA, unul dintre oamenii care cunoşteau conţinutul dosarelor "Corbul". La numai o lună după încheierea mandatului de ministru, Militaru a fost trecut în rezervă (pentru a doua oară în carieră).
Şi definitiv. În 1996 a candidat la Preşedinţia României, obţinând 0,22% din totalul voturilor.
A murit la puţin timp după aceea.