Spor de Revoluţie la Televiziunea Română liberă

La sfârşitul lui  martie 1990, în şedinţa CPUN s-au dezbătut şi aprobat creşteri salariale pentru angajaţii Radioteleviziunii române (RTVR). "Este un proiect de decret care a fost însuşit de biroul executiv, cu privire la îmbunătăţirea salarizării unei părţi a personalului muncitor care a fost nedreptăţit în perioadele anterioare şi este cel mai solicitat în acest moment de efortul pe care îl face TVR liberă", a justificat Ion Mânzatu, vicepreşedintele CPUN, adoptarea legii.

În realitate, se recompensau "eforturile" din ultimele zile ale lunii decembrie 1989. Atunci, din România, pentru prima oară în istoria mass-media, se transmisese "în direct o revoluţie". De la odele pentru Ceauşescu, în unanimitate angajaţii televiziunii trecuseră la blesteme. De la producţii-record în industrie şi agricultură, la "dezvăluiri" cu terorişti şi veceuri cu capace de aur în Primăverii.  


LEFURI MARI
Prin Decretul nr. 33/30 martie 1990, se instituia nomenclatorul "personalului muncitor" în Radioteleviziune. Conform noii grile, salariaţii erau împărţiţi în trei categorii: muncitori pentru activitatea de bază (A), muncitori pentru activităţile auxiliare (B) şi muncitori necalificaţi (C).

Personalul, de la redactori până la artişti, beneficia de un spor de 10% la salariul tarifar. Veşti bune primeau şi şefii carelor de reportaje, încadraţi pe funcţia de inginer principal II. Şi şoferii carelor de reportaj şi ai autospecialelor, implicaţi în filmări, transmisii şi înregistrări, urcau o treaptă de salarizare, fiind trecuţi în categoria celor cu "activitatea de bază".

La aceştia, salariile variau între 2.326 şi 4.135 de lei (maximul apropiindu-se de salariul unui primar comunist la Făgăraş, spre exemplu); iar la categoria A şi între 2.287 şi 3.959 de lei la categoria B. Muncitorii necalificaţi, în funcţie de condiţiile de lucru, primeau 2.053-2.111 lei (condiţii obişnuite), 2.160-2.219 lei (condiţii grele) şi 2.258-2.307 lei (condiţii foarte grele).


LUNA ŞI DIRECTORUL
Din păcate, în Monitorul Oficial au fost publicate, la capitolul anexe ale Decretului 33/1990, doar lefurile angajaţilor "mici". Cât vor fi câştigat însă directorul general, adjuncţii săi, şefii diverselor departamente şi redactorii rămâne o necunoscută, precum misterele Revoluţiei române.

Iar TVR liberă schimbase trei directori în trei luni. Petre Constantin fusese moştenit din "vechiul regim", din timpul emisiilor de două ore pe zi. Director general al Radioteleviziunii române din 1984, ocupase anterior funcţii pe linie de propagandă.

La 22 decembrie 1989 s-a pus rapid la dispoziţia revoluţionarilor care năvăliseră în studiouri. Conform principiului "maurul şi-a făcut datoria", a fost înlocuit apoi cu Aurel Dragoş Munteanu, care se remarcase ca disident prin două scrisori de protest trimise lui Dumitru Radu Popescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Publicistul a rezistat doar o lună în fruntea televiziunii, de unde s-a retras "la cerere". A fost numit apoi ambasador al României la ONU.

Stabilitatea conducerii s-a atins sub mandatul lui Răzvan Theodorescu. Istoricul reluase relaţia cu televiziunea ce-şi zisese liberă avertizând asupra bunurilor de patrimoniu din Palatul Primăverii.