Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Omul e un voluntar, a venit cu pâine să le dea celor care stau ascunși de trei zile în beciurile rămase întregi ale orașului. Nu găsește nimic, doar tancuri sparte și morți înșirați pe caldarâm. Un cadavru atârnă sinistru pe firele de telefon, aruncat de suflul unei explozii.
Când toată planeta se uită spre Kiev, Harkov sau Odesa – orașe asediate de armata rusă – undeva în estul Ucrainei, într-un mic orășel, parcă a urcat diavolul cu tot alaiul său din infern.
Volnovaha este o localitate cam de mărimea Mizilului cu o populație de nici 25.000 de suflete. Cam atâtea erau înainte de a se măcelări militarii ruși cu cei ucraineni. Istoria urbei curge printre războaie și spice de grâu, căci agricultura este principala îndeletnicire în zonă. E ca un blestem, tot ce a trecut prin Volnovaha n-a lăsat piatră pe piatră: nemții – în al Doilea Război Mondial, separatiștii în războiul Donbasului și acum beligeranții din lupta pentru Ucraina.
După câteva zile de lupte grele, Volnovaha nu mai e decât un amestec de cărămizi, beton și fiare răsucite. Micuțele blocuri, de patru etaje, dintr-un cartier de margine sunt găurite precum șvaițerul. Trotuarele sunt acoperite, porțiuni bune, cu maldăre de bucăți căzute din bloc. E și tocărie de geam, sunt și bucăți de mobilă, amestecate cu tingiri sau jucării ce au zburat din apartamentele în care au explodat obuze. Câteva case au înfipte și bombe neexplodate. Nimeni nu vine să le scoată din cimentul fărâmițat, e un oraș-fantomă.
Străzile, aleile sunt pustii, doar câțiva câini flămânzi schelălăie. Strada ce duce către spital e una pe care zici că doi uriași au jucat o partidă de dame. În loc de piese sunt mine. Rotunde, mari, antitanc. Puse geometric în careu sau pe diagonală. În apropierea spitalului sunt copaci mari prăbușiți. Clădirea poartă semnul proiectilelor: găuri mari și mici, semne de schije.
Pe strada lungă, în dreapta și în stânga sunt camioane sau transportoare blindate scoase din luptă de grenade. Un TAB încă fumegă, pe la cauciucurile transformate în cenușă și sârmă pâlpâie flăcări mici. Dintr-un camion a sărit toată încărcătura, e împrăștiată furios în jur, pretutindeni. Asfaltul are tentă roșiatică. Sunt fire de sânge uscat.
În șanțuri îngheață câteva cadavre – cei care au fost secerați după ce au sărit din mașini. Ceilalți au ars. Pe o alee din margine, pe mijloc, dintr-un om nu a mai rămas decât un bocanc. Și tibia. În casele din jur se vede mișcare. Un bărbat iese hămesit la poartă. Primește pâinea ca pe anafură.
Cadavre și foamete
Piața din Volnovaha este un amestec de cenușă și fier coclit. Tavanul prăbușit este îndoit precum plafoanele mașinilor călcate de blindate. Dintr-un magazin sar brusc geamurile și din el iese un tanc. Pare un T 80 și are Z-ul desenat alb și mare pe flancurile turelei. Motorul bubuie, blindatul accelerează pe cinci metri. Se oprește fioros în mijlocul străzii printre resturile luptelor de dinainte. Trece un moment și tunul bubuie înfiorător. Rușii au tras spre o poziție de rezistență a ucrainenilor. Civilii, câți au rămas în zonă, filmează bubuiala ca din tribună, la un meci de fotbal. Tancul mai aruncă două proiectile și se urnește printr-o grădină. Mai într-o parte, un alt blindat fumegă. A fost atins de o rachetă a rezistenței, echipajul e împrăștiat pretutindeni. Unul e pe jumătate aplecat pe chepengul din față, n-a mai apucat să iasă din tancul ce ardea. Mitraliorul, probabil, a fost aruncat pe firele ce leagă doi stâlpi. Acolo, sus, se mai văd doar resturi de schelet și zdrențe.
Oamenii s-au învățat: schimbă însemnele în funcție de ce soldați trec pe stradă
Lumea care nu e prin pivnițe ori subsoluri de bloc trăiește în fiecare zi cu imaginea asta deasupra capetelor. Mai rău decât tancurile ce bubuie, rachetele ce șuieră ori bombele ce toacă localitatea este foamea. Și setea. O femeie primește două napolitane, începe să plângă. Pâini mari, rotunde, sunt înșfăcate și îndesate între haine. Și sticlele de apă fac ochii să lucească.
Voluntarul ce împarte puținul e copleșit. Are putere să rupă un coltuc pentru doi pui de câine. Se întreabă cum or fi reușit să rămână în viață. De prin curțile caselor apar tot mai mulți oameni. În funcție de ce armată trece prin fața caselor lor își pun sau își scot banderole albe. Timizi, primesc pita cea albă și se retrag în negrul adăpostului.
Ieri a venit un camion cu ajutoare în centrul localității. A reușit să ajungă, luptele s-au mutat un pic mai încolo. De peste tot au apărut oameni. Supți la față, galbeni, înfofoliți cu trei rânduri de haine. O bătrânică vede că e filmată: „Bună dimineața. Trăiesc! Vezi?”. Și pufnește în lacrimi.
În Volnovaha oamenii trăiesc printre resturi de blindate și cadavre ale militarilor.
În plin măcel, tancurile grele trag în plin dintre case. Grădinile sunt poligoane, străzile sunt pavate cu mine.
3 conflicte au sfâșiat orașul din estul Ucrainei: Al Doilea Război Mondial, lupta pentru Donbas în 2014 și actuala bătălie declanșată de regimul de la Moscova.
