Talent în permanentă stare incandescentă

În 40 de ani de carieră, a avut peste 100 de roluri în teatru, film şi radio. Florina Cercel, o femeie puternică, un vulcan în perpetuă erupţie, care nu a ezitat să ne împărtăşească din prea plinul existenţei sale teatrale, şi nu numai.

Un sfat - “Fiecare trebuie să-şi trăiască propria viaţă”

În 40 de ani de carieră, a avut peste 100 de roluri în teatru, film şi radio. Florina Cercel, o femeie puternică, un vulcan în perpetuă erupţie, care nu a ezitat să ne împărtăşească din prea plinul existenţei sale teatrale, şi nu numai.

O romantică totdeauna arzătoare, niciodată visătoare, o văduvă şăgalnică, o tânără cu inimă rece şi de neasediat, o mamă leoaică, o boieroaică incredibilă, o ţărancă legată de pământ, de sat şi de bărbat în filme precum “Crucea de piatră”, “Femeia din Ursa Mare”, “Dumbrava minunată”, “Iancu Jianu-Zapciul”, “Iarna bobocilor”, “Bocet vesel”, “Căruţa cu mere”, “Roşcovanul”, “Prin cenuşa imperiului”, “Dincolo de pod”, “Filip cel bun” sau “Fraţii”.  Aşa apare în imaginaţia noastră Florina Cercel. În jurul ei e mereu agitaţie, un du-te vino zăpăcitor.

Fascinaţie. Prezenţa ei într-un film face să crească tonusul simţitor. Farmecul său înţepător, cu maliţie inteligentă, înviorează din străfunduri ideea de plictis. Superficialitatea nu-i stă în caracter, iar personajele ei sunt pline de sensul conţinutului, de vervă, de nerv, de neastâmpăr, care scot scântei. Scântei care lasă urma unui talent în permanentă stare incandescentă. Fiecare rol este realizat într-o manieră specială, care trădează o experienţă bogată, te fascinează şi te acaparează. “Muncesc la fel de mult ca la 30 de ani”, ne-a spus Florina Cercel. “Dacă în tinereţe ideea de a «munci» în teatru şi film mi se părea o activitate firească, acum preţuiesc fiecare clipă de muncă ca pe un dar minunat! Am spectacole la Naţional, alerg la teatrul din Galaţi şi filmez aproape zilnic la «Inimă de ţigan». Sunt seară de seară pe micul ecran, dar primesc şi mesaje referitoare la spectacolele mele din teatru sau la filmele pe care le-am făcut înainte. Micul ecran te face mai repede cunoscut ca actor sau te readuce în memoria telespectatorilor. Oricum, prezenţa actorilor profesionişti pe micul ecran este un lucru extrem de pozitiv. Actoria este profesia mea, o menire pe care mă străduiesc la nesfârşit s-o învăţ şi s-o perfecţionez! Ca actriţă am încercat şi încerc mereu să fiu naturală, credibilă, să nu alunec în rutină. Într-un cuvânt – poate cam preţios – mă străduiesc «să mă nasc» cu fiecare rol nou. Categoric «Vassa Jeleznova», de Maxim Gorki, a fost momentul decisiv al carierei mele”, spune Florina Cercel. 

Duminicile din copilărie? “Părinţii mei au respectat cu adevărat tradiţia prânzurilor în familie”, îşi aminteşte actriţa. “Tata avea de obicei concert la Filarmonica vinerea şi sâmbăta, de la care eram nelipsită. Duminică dimineaţă, mama ne ducea la biserică, apoi acasă tata ne cânta invariabil Heiden, partea solistică pentru trompetă şi apoi urma prânzul de duminică în familie. Era minunat, e de neuitat! Am fost o adolescentă rebelă – în sensul restricţiilor vremurilor de atunci. Îmi doream cu ardoare să ajung actriţă. Invariabil, la orele de matematică (materie pe care am detestat-o şi simt şi azi de ce), pe  profesoară, care era şi diriginta clasei o manipulam cum doream «jucând teatru», bineînţeles”: mă prefăceam neatentă la rezolvarea unui exerciţiu a cărui rezolvare de fapt o ştiam perfect – profesoara cădea în plasa mea, mă striga la tablă, eu mă prefăceam că am încurcat-o definitiv, colegele chicoteau, eu mergeam alene la tablă, mă bâlbâiam, transpiram, profesoara exulta de fericire că m-a prins nepregătită şi brusc, rezolvam problema «chipurile nevinovat». Pe doamna Belcescu (aşa o chema pe profa de mate şi diriginta) o apucau spumele, ochii îi ieşeau din orbite ca la melc şi urla: “Fetiţo, îţi doresc să ajungi Lucia-Sturdza Bulandra, dar nu la ora de matematică! Ieşi afară!” Nu mi-aş da nici un sfat! Atunci, ca şi acum, orice sfat e de prisos! Fiecare trebuie să-şi trăiască propria viaţă, să facă faţă propriilor încercări de viaţă, de destin! Până la urmă, planeta noastră se sprijină pe umerii firavi ai tinerilor – aşa cred eu!”

Premii. Florina Cercel, un farmec în plus, un vino-ncoa irezistibil, deţinătoare a Premiului Uniter pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul “Vassa Jeleznova”, de Gorki.