Tehnici de evitare a Apocalipsei

Profesorul Gheorghe a descoperit că Limba Primordială opreşte inversarea polilor magnetici ai Pământului.

Am fost să iau meditaţii de Limba Primordială. Am luat meditaţii de Limba Primordială, cu "lî" mare şi "pî" mare, de la un fost profesor universitar, Ing., Dipl., Prof., Cpt. Av. R.. E un domn simpatic, în vârstă, foarte volubil şi ceremonios, trăsnit şi echilibrat în acelaşi timp, suferitor de artrită şi descoperitor al unei tehnici de evi­tare a Apocalipsei. Posedă, bine­în­ţeles, la degetul mic, limba primordială, în tainele căreia m-a introdus şi pe mine, nu de tot, ci atât cât mi-a pu­tut mie creieru'. Cu "lî" mare şi "pî" mare. Domnul profesor Călin Gheor­ghe a zis (şi eu am ascultat) că urmă­toarele. Două puncte. Mai întâi şi mai întâi că dacă oamenii ar şti Limba Primordială, le-ar fi foarte uşor să evite Apocalipsa şi asta pentru că, dacă vom decodifica ceea ce este de deco­dificat, adică limba lui Dumnezeu, restul e floare la ureche. Ceea ce asta am crezut şi io după ce mi-a spus, am zis că da, de bună seamă c-aşa o fi. De exemplu, ştiu eu care este cel mai important cuvânt care începe cu li­tera "sî"? Cu "sî"? A, păi e simplu. Ssssss... ăăă.... sssss.... ăăă, deci...! "Întreţine viaţa", mi se şopteşte în cască, ... ăăă.... sssssex! Nu e mulţumit de mine. Îmi zice că e din cinci litere. Îmi scuip în sân şi zic "Satan", deşi nu ştiu ce legătură are dracu' cu în­treţinutu' vieţii. "E, Satan, Doamne fereşte!" Mă dau bătută. "Soarele!" Exact! Soarele! Cum de nu mă gândi­sem? Soarele întreţine viaţa pe pla­neta Pământ. Altă întrebare. Care este cel mai important cuvânt care începe cu "o" şi are legătură tot cu viaţa? Aici e simplu şi mă reped dintr-o lovitură spunând, pe un ton asertiv şi fără echivoc că oxigenul; oxigenul; păi ce? Poţi să trăieşti fără oxigen? Îmi spune că asta-i răspunde toată lumea dar că nu ăsta e răspunsul corect. E grea limba primordială. Cu "o". Deci cu "o", cel mai important cuvânt... ăăă... cu "o"... îmi vine să zic "orgasm" da' nu zic, că fiin'că mi-e jenă şi e o glumă mai nesimţită să aibă loc în curtea unei biserici, unde are loc lecţia noastră de limbă primordială. Zice că "Ocea­nul". Exclam că da, exact, ocea­nul, ce simplu era să ghiceşti cel mai important cuvânt cu "o" care are le­gă­tură cu viaţa, că la început a făcut Dum­nezeu apa şi în apă s-au dezvol­tat primele forme de viaţă. Iar dă din cap dezaprobator, da' mă lasă, nu e ca­zul acum pentru deraieri de la subiect.

Să trecem mai bine la cuvântul "po­top" şi să-l explicăm pe degete. Ci­tez din lucrarea domniei sale, profesorul cel trăsnit, cel care le-a de­mons­trat pe faţă şi ştiinţific bolşevicilor că există Dumnezeu, cel de sub na­sul căruia a fost lansat primul sa­telit al Pământului, da, da, cel care s-a luat de cravată cu Marx, pe tă­râ­mul ideilor, bineînţeles, şi l-a bătut de l-a zăpăcit pe acesta din urmă. Şi l-a distrus pe Darwin (aici m-am simţit răzbunată peste timp!), tot pe tărâmul ideilor ("tot respectul pentru munca lui Darwin, dar s-a mers prea de­parte în a se confunda creaţiile lui Dum­nezeu"). Deci ur­mea­ză cuvântu' "po­top" decodificat. "Acest cuvânt, ase­menea ma­jo­ri­tăţii cuvintelor crea­te în limba ini­ţi­a­lă, este codificat în conformitate cu legile Fizicii, ale As­tro­no­miei, având co­d-ul (sic!, n. m.) în poziţia literelor din alfabet. Litera «P» vine de la «Pământ», unde va avea loc evenimentul, iar «O» vine de la ocean, de unde vor năvăli apele, în timpul Rost-O-Golirii teritoriului, litera a treia din cuvântul «potop», «t», corespunzător literei «r», a treia literă din cuvântul «teritoriu», ne aminteşte de cele trei mişcări care încep cu litera «r» şi anume «rotaţia» în jurul axei N-S, «revoluţia» în jurul Soarelui şi a treia, pe care o puteam evita prin aplicarea Legilor permutării Polilor Pământului, adică prin amplasarea a aproximativ 450 de reactoare în Alaska, respectiv în Antarctica, putem corecta poziţia spaţială a planetei pentru oprirea «Rostogolirii» Pământului. Degetele de la mână corespund celor cinci litere ale cuvântului «potop»".

Şi acum urmează explicarea cuvântului "degete"(pentru că, nu-i aşa, vorbim despre decriptarea cuvântului "potop" pe "degete"). "Aplicăm codul de la primele litere D-4 + E-5=9 în «Apocalipsă» pe poziţia 9 găsim litera S de la Soare, care rostogoleşte Pământul când elon­gaţia precesiunii ajunge la ma­ximum (Punctul Critic). Litera E în al­fabet este pe poziţia 5, iar în «Apo­calipsă» pe poziţia 5 găsim litera A de la aştri. DE-9 + G-7=16, unde în alfabet găsim litera P (în multe alfabete ale lumii) şi unde va avea loc evenimen­tul, pe care puteam să-l evităm. DEG-16 + E-5=21, în alfabet pe poziţia 21 găsim litera O, de la ocean, unde vor năvăli apele. DEGE-21+T-20=41 şi 4+1=5, număr ana­lizat mai sus."

Domnul profesor este de părere că anumite lucruri care se întâmplă cu Pământul pot fi evitate şi că altele, ca de exemplu încălzirea globală, sunt nişte prostii, nu există aşa ceva ca încălzirea globală, pur şi simplu aşa e viaţa Pământului, anumite evenimente au loc în mod ritmic şi apocalipsa e una dintre ele. Cel mai important cuvânt care începe cu li­tera "Lî" este "Luna", care alături de "Soare" întreţine viaţa pe Pământ. Şi Luna, şi Pământul, şi toţi ceilalţi "aştri" (din Calea Lactee -, întreb da' nu-mi răspunde) s-au rupt din Soare la un moment dat şi acuma se învârt în jurul lui datorită atracţiei gra­vi­ta­ţi­o­nale, că Soarele e mai mare şi celelalte planete sunt mai mici. Pe toate planetele s-a descoperit apă în stare îngheţată ("ştiu, chiar şi pe Marte, care e planeta mea preferată", adaug doct, privind în pământ, adică în ţărână), iar dom' profesor zice că şi pe Lună trebuie să mai existe apă, că toată apa de pe Lună s-a scurs pe Pământ dar sigur mai există apă pe undeva pe Lună. Îl întreb zic, "apropo, dumneavoastră ce credeţi, au fost oameni pe Lună? Că io nu cred", la care domnia-sa spune că nici el n-a crezut da' că acuma crede, că adică de ce să nu fie şi io fac "păi cum, s-au dus în '68 şi acuma a anunţat Obama că se pregătesc pentru 2020 sau ceva de genu' ăsta să se mai ducă iar"? Că nu mai e miză, că d-aia nu s-au mai dus. De data asta eu dau din cap dezaprobator, dar să trecem din nou la limba primordială.

Limba primordială a fost româna, bineînţeles. Nu româna vine din franceză, ci franceza vine din ro­mână, că româna e mai simplă de­cât toate celelalte limbi. "Din toată lumea sau doar din Europa?"

"Din toată Europa. De ce ar avea Dumnezeu nevoie de litere în plus la cuvinte? Cu câţi de "rî" se scrie "teri­to­riu" în româneşte? Cu unul. Cu câţi de "rî" se scrie în engleză? Cu doi. Cu câţi în franceză? Cu doi. Cu câţi în rusă? Cu doi. De ce avea Dumnezeu nevoie de mai multe litere? Da, dar pe de altă parte la ce-i trebuia lu' Dumnezeu limbă dacă era singur? Cu cine să vorbească? Păi nu era singur. Nu era singur, asta-i clar. "Limba Primordială a fost creată cu ajutorul legilor, literelor şi para­bo­lelor în care fiecare literă este co­di­fica­tă cu un singur scop precis, şi anume să ne avertizeze asupra celui mai îngrozitor eveniment prin care a tre­cut Dumnezeu, Serafimii, Heruvimii."


DIN "LEGEA PERMUTĂRII POLILOR PĂMÂNTULUI"
"Fundul oceanelor este alcătuit dintr-o serie de benzi înguste, paralele, ca-rac­terizate prin câmpuri magnetice pozitive (orientate spre Nord) şi negative (orientate spre Sud) cu o lăţime cuprinsă între câteva sute de metri şi câţiva zeci de km. Benzile cu câmpuri magnetice opuse sunt dispuse paralel şi la intervale (distanţe) egale, unele faţă de altele. Polii Nord şi Sud se permută frecvent, astfel că în cursul ultimilor 4 milioane de ani s-au produs 22 de inversări de polaritate. (...) Intervalul dintre benzi de pe fundul oceanelor se formează în momentul permutării polilor Pământului, când lava ţâşneşte şi formează benzile magnetice. Intervalul de timp dintre două permutări este riguros egal şi corespunde distanţei egale dintre benzi. Polii magnetici se inversează o dată cu cei geografici, întrucât Pă­mântul este un magnet permanent, care va fi inversat (rost-O-Golit) de magnetismul Soarelui, atunci când i se împlineşte Rostul, adică atunci când pe curba de precesiune atinge punctul critic sau elongaţia maximă." (Prof. Călin Gheorghe)