Traditii - Turte-rupte si chirusti

Moldovencele se pregatesc pentru Craciun cu turte-rupte, chirusti si prune afumate. Cine stie sa citeasca semnele de pe cerul Ajunului stie si cum va fi anul ce vine.

Moldovencele se pregatesc pentru Craciun cu turte-rupte, chirusti si prune afumate. Cine stie sa citeasca semnele de pe cerul Ajunului stie si cum va fi anul ce vine.

Cand se lasau peste Muntii Vrancei noptile lungi de iarna, cu zapada si ger, se adunau si fetele la sezatori. Impleteau la ciorapi si la manusi, trageau canepa in "piepteni" sau teseau panza de camasi. Mai glumeau fetele cu flacaii care veneau sa le vada si sa manance cu ele boabele de porumb coapte pe plita ori merele scoase din cuptor, dar nu se mai lasau imbratisate sau sarutate ca altadata. Caci postul era sfant, si nimeni nu ar fi indraznit sa scape la ceva "de dulce".

CAMASA NOUA. De Craciun, fiecare trebuia sa imbrace haina noua, asa ca fetele zoreau cu torsul canepii. Caci la acele vremuri nu era la moda consumul de canabis, si fiecare satean isi avea peticul lui de canepa. Dupa ce culegeau canepa, femeile o duceau la rau, la "topit". "O asezau intr-o stioalna si puneau peste ea pietroaie, ca sa fie mai usor mai tarziu sa desprinda firul de partea lemnoasa, cand o dadeau la melita", isi aminteste profesoara Ecaterina Bulimej, de la scoala din satul vrancean Tulnici.

Dupa ce era trasa in "piepteni", canepa se torcea si din firul gros se tesea apoi panza camasilor pentru Craciun.

TURTE-RUPTE. Cu cateva zile inainte de Ajun, femeile coceau turte-rupte. Faceau mai intai un aluat din faina, apa si sare, pe care il intindeau foarte bine. Turtele subtiri ca o panza erau coapte pe plita si apoi stranse intr-un stergar, ca sa se usuce bine.

Abia terminau gospodinele cu turtele, ca trebuia sa se apuce de "porcarii", caci venea Ignatul, cu alaiul de guitaturi care se ridica din toate curtile.

Fiecare casa avea grasunul ei, dar nu oricine putea sa-l taie. In sat erau oameni anume priceputi la injunghiatul porcului. Mesterii acestia erau oameni credinciosi si buni la suflet. Caci, daca n-ar fi fost asa, carnea porcului taiat ar fi fost tare. Sau cel putin asa spunea traditia, si gospodarii aveau grija s-o respecte.

IGNATUL. Stapanul nu trebuia sa fie prin preajma cand era injunghiat animalul pe care-l crescuse, caci, spun batranii, porcul murea greu si carnea lui nu era frageda. Si asta din cauza ca stapanului ii era mila. Dupa injunghiere, gospodina trebuia sa ofere fiecaruia dintre barbatii din curte un paharut cu tuica. Abia dupa aceasta cinstire venea vremea ca porcul sa fie parlit. Cum nu erau butelii cu gaz, ca acum, soriciul porcului era parlit cu paie si curatat. Apoi venea randul copiilor sa se bucure, caci erau urcati pe porc ca sa se vindece de sperieturi si sa fie plini de curaj tot anul urmator. Si se mai bucurau copiii de basica porcului, care, dupa ce era frecata cu sare si malai, era umpluta cu graunte si pusa la uscat, ca sa serveasca micutilor drept jucarie zgomotoasa.

Soriciul grasunului taiat era pus la argasit si apoi transformat in opinci.

"CHIRUSTILE". In seara dinaintea Ajunului, gospodinele aduceau din camera "buna", in care nu intra familia decat la sarbatori, stergarul cu turte. Traditia "turtelor-rupte" si a "chirustilor" se mai pastreaza si astazi.

Intr-o covata mare, turtele sunt muiate, pe rand, in sirop cu miere si apoi presarate cu nuca. Pentru "chirusti" se face un aluat din apa si sare (eventual un aluat din cartof), care se intinde pe planseta. Din foaie, care trebuie sa fie groasa cam de jumatate de centimetru, se taie patratele de aluat, care sunt umplute cu magiun. Apoi se pun intr-un ceaun cu apa clocotita si se fierb pana se ridica.

Pe o farfurie se asaza un rand de chirusti calde, se presara cu zahar si cu nuca, apoi se adauga alt rand de chirusti.

Turtele rupte si chirustile erau puse pe masa, alaturi de strachini cu grau, porumb, mere si prune afumate. Cu masa astfel pregatita era asteptat preotul, care pe vremuri umbla prin sat cu carul tras de boi dupa el. Caci atunci oamenii ii ofereau, drept rasplata pentru binecuvantarea de Craciun, turte-rupte, chirusti, malai, cate o bucata de carne, si aduna parintele atat de multe, ca avea nevoie de car sa le duca acasa.

In Ajun, se porneau si cetele de colindatori. Erau copii care se strangeau cate trei-patru si le vesteau gospodarilor nasterea lui Iisus. Primeau colacei, nuci, pere si mere.

Era in sat la Tulnici si o ceata mare de colindatori, ceata "oficiala", cea care ducea cu ea si o pereche de boi injugati la un plug. Cu acestia trageau o brazda in curtea gospodarului, pentru ca anul ce urma sa fie cat mai imbelsugat.

SEMNE IN AJUN. In seara de Ajun, batranii "citeau" de pe cer cum va fi urmatorul an. "Timp de doi ani, inainte de 1989, cerul a fost foarte rosu. O batrana mi-a spus ca cerul rosu si vantul care bate puternic e semn de varsare de sange", isi aminteste Ecaterina Bulimej cum i-a "citit" o batrana din Tulnici semnele de pe cerul Ajunului. In noaptea de Revelion, in Vrancea se taie o ceapa in 12 bucati - fiecare reprezinta cate o luna a anului - si pe foitele desfacute se pune sare. Daca sarea se topeste repede, e semn ca luna respectiva va fi bogata in ploi, daca nu - luna va fi secetoasa.

VERGELATUL. De Revelion, tinerii din sat merg la "vergelat". Mai intai ceata de flacai merge din casa in casa si le ureaza pentru noul an. Bucatele primite sunt stranse intr-o casa mare din sat pe care fetele o impodobesc pentru petrecerea de Anul Nou a tinerilor, care se mai numeste si "vergelat". Denumirea vine de la o impletitura de nuiele (vergele), din care fetele nemaritate trageau ca sa-si afle ursitul in noaptea dintre ani. De "vergelat", numai fetele invita la dans.