Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România anului 1990, alături de alte state fost comuniste, prezenta încă o doză mare de interes pentru presa străină. Aproape zilnic apăreau ştiri şi reportaje despre starea de lucruri din ţară în presa occidentală.
La 14 mai 1990, în articolul "Muncitorii români îşi aşteaptă salvarea de la Front", Financial Times relata despre opţiunile electorale ale românilor pe care doar şase zile îi mai despărţeau de primele alegeri libere. Redăm mai jos fragmente din articolul amintit, existent în volumul "Revoluţia Română văzută de ziarişti americani şi englezi", volum apărut în 1991 la Editura Evenimentul. (Eliza Dumitrescu)
"Spre deosebire de muncitorii maghiari, care n-au avut nici o idee ce partid le va reprezenta interesele în alegeri, muncitorii români n-au nici un dubiu. Frontul Salvării Naţionale, la conducere, este pentru ei. În ciuda condiţiilor îngrozitoare de muncă la uriaşa Întreprindere 23 august, unde salariile lucrătorilor erau direct legate de împlinirea planului în timpul lui Ceauşescu, conducerea, sindicatul şi cei 20.000 de lucrători sunt cu fermitate de partea Frontului şi vor vota pentru candidatul şi liderul său Ion Iliescu.
Acest sector industrial crucial este, alături de ţărănime, bastionul Frontului, mai ales pentru că Frontul este cel care distribuie bunurile.
«Ei ne-au dat mâncare şi ne-au făcut viaţa mai uşoară după Revoluţie», a spus dna Maria Polixenia, care lucrează în sectorul de producere a frânelor pentru trenuri.Ea şi colegii ei nu se tem de spectrul economiei de piaţă ori de privatizare. «Ascultă, Frontul ne va da de lucru, va îmbunătăţi condiţiile de muncă», a explicat dl Tudor Stoica, muncitor oţelar.
Ei aparţin sindicatului independent «Dreptatea», unul din cele cinci sindicate care au luat fiinţă după Revoluţie şi care este condus de dl Pavel Cârlig, un contabil de 42 de ani.
«Vă voi spune eu de ce Frontul e puternic aici. Celelalte partide, Ţărănesc şi Liberal, vor să introducă privatizarea mâine, fără să ţină cont de costul social. Dar Frontul are în plan, ei vor integra economia de piaţă», explică Pavel Cârlig.
Ideea economiei de piaţă nu pare să-l deranjeze pe dl Ion Petre, directorul tehnic al producţiei. Sub «vechiul regim», el a fost director la «23 august» pentru scurt timp, dar a fost înlocuit temporar anul trecut, când dl Ceauşescu i-a cerut să «mărească producţia cu 35%». «El ne-a spus că, dacă nu împlinim acest plan nebun, muncitorii nu-şi vor primi salariile. Aşa că mi-am dat demisia.» De atunci, împreună cu dl Petre Cârlig, el s-a întâlnit cu dl Petre Roman, primul-ministru, pe care îl descrie ca fiind «foarte uşor de abordat».
Guvernul, dominat de Front, le-a spus că pot avea contacte directe cu companii străine.
«Noi am avut deja discuţii cu Mercedes-Benz. Avem nevoie de tentative comune de investiţii, de modernizare, de a deveni competitivi. Ultima dată când am lucrat în profit a fost în 1980.» Dl Petre spune că muncitorii înţeleg schimbările.
«După Revoluţie, fiecare din fabrică era preocupat de politică. Frontul a limpezit lucrurile pentru muncitori. Avem săptămâna de lucru de 40 de ore, salarii mai bune, concedii mai lungi. Suntem stabili.»
Nici un partid nu şi-a făcut propagandă în uzină. «Propaganda electorală a fost interzisă aici. Partidele să o facă de cealaltă parte a zidurilor. În orice caz, sindicatele sunt suficient de active aici», a mai spus dl Petre. Un semn că, în felul său, mesajul Frontului şi-a făcut drum aici."
