Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stadionul Hampden Park din Glasgow. 32492 de suflete plătesc biletul pentru un meci amical. Unul în care istoria fotbalului avea să cunoască o nouă filă. Diego Armando Maradona se reîntoarce în fotbal. Ca antrenor de această dată. „Vă invit să cunoaşteţi paradisul”, avea să le spună Diego, elevilor săi, înaintea jocului. Uşa le-a fost frumos deschisă. Cu o victorie.
Învierea unei mari legende
Pentru nimeni nu a contat că echipa lui George Burley putea să obţină o victorie împotriva unei foste campioane mondiale. Stadionul era împânzit de drapele cu Crucea Sfântului Andrei pe care suporterii au scris sec: „Mulţumim pentru ‘86” şi „Biserica lui Maradona”. Semn că scoţienii, cât ar fi ei de britanici, nu’s englezi. Şi nici nu-i pot iubi vreodată pe fârtaţii lui Garry Lineker. Dar, Diego a continuat să fie artistul numărul 1 chiar şi de pe bancă. A ţipat, a gesticulat, şi-a încurajat elevii. În fond, cine putea să nu i se pună la picioare? Mai toţi componenţii naţionalei pe care o ţine de acum în mână s-au apucat de fotbal dintr-un singur motiv: Să devină Diego Armando Maradona! Într-un final s-a consemnat şi fluierul final. Victoria le revenea oaspeţilor , graţie reuşitei lui Maxi Rodriguez în minutul 8. Prea puţin conta scorul. Conferinţa de presă l-a prins pe fostul butoiaş atomic în vervă: “A fost o experienţă formidabilă. Această victorie este meritată, dar trebuie să reuşim să păstrăm mai mult balonul. Am fost destins pe apoape tot timpul meciului. Debutul partidei a fost fantastic, iar Argentina a fost strălucitoare timp de 25 de minute. Însă nu am valorificat toate ocaziile pe care le-am avut şi am pierdut ritmul apoi. Ne-am complicat situaţia, dar noi dispunem de jucători care sunt bărbaţi şi care ştiu să iasă din asemenea situaţii şi pentru asta m-au făcut foarte mândru. Aceşti jucători au fost incredibili cu mine în timpul acestui stagiu şi pot să spun că am nişte bărbaţi adevăraţi, o echipă adevărată. După aceste câteva zile, eu pot să dau asigurări argentinienilor că aceşti jucători sunt pregătiţi să-şi dea viaţa la fiecare meci”.
Paznicul infernului
Chiar şi după meci ziarele au titrat destul de puţin elementele legate de joc. Totul s-a concentrat pe ceea ce s-a întâmplat înaintea acestui meci. Probabil că „Mâna lui Dumnezeu”, din 1986, a vrut să-l poarte pe aceeaşi coardă a destinului. Măcar şi prin prisma faptului că l-a readus la acest debut chiar în ţara în care avea să înscrie primul gol pentru naţionala sa. Una care i-a adus multe bucurii, dar una care a beneficiat incomensurabil de pe urma talentului său inimaginabil. Toţi şi-au amintit de acel moment, de 2 iunie 1979. Apoi toţi s-au întrebat: „Cum o fi cu Diego în cantonament? Ce le-a spus, cum s-a comportat el cu jucătorii?” Modest. Enervant de modest. O confirmă chiar căpitanul Mascherano: „În uşă am auzit o bătaie. Apoi o voce: Bună, sunt Diego, pot să intru? Diego, glumeşti? Tu poţi intra în orice casă din lume şi baţi la uşa camerei mele? Pentru tine sunt prezent la orice oră”. După ce a urmat acest „ritual” la intrarea în fiecare cameră, Maradona a aşteptat dimineaţa. Apoi şi-a strâns copiii în jur şi le-a pus: "Eu am cunoscut şi infernul, şi paradisul. Într-o viaţă de om e posibil orice. Vă invit să cunoaşteţi paradisul. Eu sunt aici să vă feresc de infern. Împreună vom face din Argentina cea mai bună echipă din lume". Aseară, pe Hampden Park, discursul lui Maradona şi-a făcut efectul. Argentina a avut momente în care a ştiut să danseze tangoul mai bine ca nimeni altcineva. Uşa spre paradis a fost deschisă. La capătul ei va urma un nou titlu de campion mondial sau se va alege praful? De acum, întrebarea asta va măcina sufletele tuturor compatrioţilor.
