Gică Popescu: "N-am mai văzut aşa ceva! Am fost mici de tot"

Nu-şi găseşte locul în fotbalul românesc. "Antrenor nu sunt, iar ca preşedinte de club nu am unde să lucrez", spune singurul român care a purtat banderola de căpitan de echipă la Barcelona. Are în spate un trecut glorios şi nu se poate spune despre el că a ieşit de sub lumina reflectoarelor. Evident, umilinţa la care a fost supusă "naţionala" în meciul cu Serbia l-a durut.

Lucrul ieftin face rating! De lucrul acesta este convins şi Gică Popescu. Fostul fotbalist din "Generaţia de Aur" refuză invitaţiile la emisiunile în care apar exemple şchioape şi văduvite de talent. Departe de manele, curve şi manelişti, "Baciul" va fi prezent sâmbătă, cu începere de la ora 15:00, în emisiunea "Convenţional" realizată de Florin Condurăţeanu la Antena 2.


● Jurnalul Naţional: Domnule Popescu, aţi trăit vreodată o asemenea umilinţă la "naţională"  precum cea trăită de echipa de acum în meciul de la Belgrad, când sârbii ne-au bătut cu 5-0?
● Gică Popescu: Nu! Nici măcar n-am mai văzut vreodată aşa ceva! Am fost mici de tot. Pe vremea noastră a fost un moment la Kosice. Dar acolo am pierdut cu 5-2, a fost altceva.


● Nu a fost la fel şi la Campionatul Mondial din 1994, când am pierdut cu 4-1 în faţa Elveţiei?
● Atunci, la fel ca la Kosice, au fost doar trei goluri diferenţă, pe când la Belgrad a fost un 5-0 după care nici măcar nu mai ştii ce să zici.


● Totuşi, la Kosice am pierdut, deşi am fost în superioritate numerică!
● Au fost trei goluri din faze fixe. E altceva. În plus, de acolo noi ne-am adunat şi am reuşit performanţa de la "mondialul" din Statele Unite.


● Ce simte un jucător atunci când pierde un meci cu echipa naţională? Se simte dator faţă de el sau faţă de ţară?
● În primul rând, te simţi prost ca profesionist, pentru că nu ai reuşit să câştigi. În fotbal, naţionalismul se dovedeşte prin ceea ce faci pe teren.


● Vi se pare că jucătorii care vin acum la echipa naţională nu au respect faţă de ţară? La Euro 2008, au cântat imnul, iar opinia publică de la noi i-a luat în băşcălie. S-a comentat mai mult pe faptul că jucătorii nu au voce. Cum a fost primită la acea vreme ideea lui Gică Hagi de a pune mâna la inimă atunci când se cântă imnul?
● Hai să vă spun ceva! Gică Hagi punea mâna la inimă şi atunci când se cânta imnul Turciei, pe vremea când jucam amândoi la Galatasaray, nu doar la echipa naţională. Făcea acest lucru în semn de doliu pentru părinţii lui. Dacă jucătorii din actuala generaţie simt că trebuie să cânte imnul, atunci să-l cânte, nu e nici o problemă.


● Credeţi că Mutu şi Chivu au luat intenţionat cartonaşe la Belgrad?
● Nu. La Mutu era prea devreme, iar el a avut o reacţie normală, de atacant. Asta îţi vine să faci atunci când scapi singur cu portarul, dai cu piciorul în minge. Chivu nu merita nici măcar un cartonaş galben atunci când a fost eliminat.


● Dar Mutu ar fi trebuit eliminat la duelul cu Vidici?
● Acolo era de cartonaş roşu!


● Era totuşi în săritură. Mulţi atacanţi se folosesc de braţe atunci când sar la cap. Pare o mişcare firească.
● Mutu e tupeist. A lovit!


● Aţi jucat în cele mai importante campionate ale Europei. Nu aţi întâlnit atacanţi care să vă lovească?
● Doar pe Viorel Moldovan, pe vremea când juca la Fenerbahce. În rest, n-am mai întâlnit. Italienii sunt scârboşi, te ţin de peste tot. Dar nu lovesc!


● Este Serbia o forţă atât de mare, încât să umilească România?
● Am luat bătaie cu 5-0 de la Serbia, nu de la Brazilia. Cum să ne bată sârbii în asemenea hal? Noi am fost mici de tot. Asta e cel mai grav! Nu se poate aşa ceva. Ei au atitudine, sunt foarte patrioţi. Au atitudine ca popor. Când se luptau cu americanii, oamenii au urcat pe poduri şi au cerut să se tragă în ei.
● Aţi spus că echipa naţională reprezintă cel mai important lucru din viaţa unui fotbalist.
● Noi aşa am fost crescuţi, să dăm totul pentru echipa naţională. La club ai un contract, trebuie să-l respecţi, în vreme ce atunci când joci sub tricolor e cu totul altceva. Trebuie să faci totul cu inima. Când îţi cântă imnul, se zburleşte pielea pe tine, iar gloria pe care o culegi la "naţională" este nepreţuită.


● Care mai este relaţia cu Gheorghe Hagi?
● Acum, de când nu mai jucăm fotbal, suntem prieteni şi mai buni decât pe vremea când eram jucători. Atunci, în fiecare an, pe 1 ianuarie, eu mă rugam să fiu mai bun decât Hagi. Pe vremea când eram la Barcelona şi el nu prea juca, îl luam mereu cu mine după antrenament, încercam să-l încurajez.


● Aveţi o relaţie la fel de bună şi cu Dan Petrescu.
● El este cel mai bun prieten al meu. Mă invită mereu la antrenamentele de la Urziceni şi vorbim aproape zilnic la telefon. Dar eu am rămas în relaţii bune cu toţi jucătorii de la echipa naţională.


● Exista totuşi o gaşcă şi pe vremea "Generaţiei de Aur".
● Peste tot există două găşti. Într-o echipă nu pot fi 22 de prieteni. Important este să existe respect între jucători. La echipa naţională eu eram prieten cu Hagi, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu. Este esenţial ca liderii echipei să fie respectaţi de coechipieri. Noi ne întâlneam la mine în cameră, stăteam până la miezul nopţii şi povesteam. Şi acolo mai veneau şi Belodedici sau Selymes. Noi am rămas prieteni în continuare. Ne întâlnim mereu la petreceri aniversare, prin vacanţe sau în timpul liber.


● Cu cine mergeţi în vacanţe?
● Merg cu Hagi şi cu Dan Petrescu, împreună cu familiile. Acum l-am cooptat şi pe Cristi Chivu în cercul nostru.


● Aveţi de gând să vă întoarceţi în fotbal?
● Nu ştiu.