Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Meciul contra Spaniei, programat în această seară la Ohrid, poate trimite echipa de handbal feminin a României în semifinalele Campionatului European. Fosta mare glorie a handbalului mondial, Mariana Târcă, este convinsă că echipa pregătită de Radu Voina a redevenit o forţă care are „toate argumentele să vină acasă cu o medalie”.
De la Simona Arghir până în prezent handbalul feminin românesc tânjeşte după o cunună cu lauri. Nici că mai contează că sunt ei europeni, mondiali sau olimpici. Toată lumea vrea o medalie de aur. Un vis transformat într-o mare frustare. De ce? Păi cum te poţi numi altfel în condiţiile în care, de-a lungul timpului, jucătoare precum Simona Arghir, Mori Torok, Mariana Târcă, Liţi Ţopea, Ligia Drăgănescu, Vali Cozma, Edith Matei şi multe sute altele de asemenea valoare îmbracă tricoul tricolor? Deunăzi, după Olimpiada de la Beijing, ne-am simţit că suntem săraci. O întreagă echipă naţională, plus antrenorii ei, dispăreau din acest sistem.
Steluţa Luca, Aurelia Brădeanu, Tereza Tamaş, Valeria Beşe, Ionela Gâlcă, Simona Gogârlă, Roxana Gatzel, Ada Nechita. Opt nume. Mai mult de o întreagă echipă. Asta era zestrea pe care Radu Voina o găsea la pasivul avut de lotul naţional la instalarea sa pe banca tehnică. „Noi avem obiective comuniste. Adică, întotdeauna ne dorim o medalie”, a pedalat din plin Remus Drăgănescu, superviserul lui Voina. Presiune sau inconştienă? Mai mult inconştienţă am spune cu toţii. Pentru că nu întotdeauna sunt suficiente şapte-opt jucătoare pentru a avea cu adevărat o echipă, pentru a avea rezultate. Ne uitam pe banca tehnică a României şi nu descopeream mare lucru. Doar nişte nume, posibile vedete în devenire. Nu o echipă adevărată.
Şi am plecat spre Macedonia cu Radu Voina în gât. Pus acolo mai rău ca un nod. „Noi nu trebuie să dramatizăm un posibil eşec. Vom da totul, dar e greu. E greu mai ales pentru că avem multe fete fără experienţă. Obiectivul meu este să fac o echipă redutabilă. Dacă va veni şi o medalie, cu atât mai bine. Dar nu este obiectivul meu”, ne-a transmis Voinea. Au început meciurile. La Skopje, într-o sală nouă, de zece mii de locuri. Am dinamitat Ungaria, ne-am distrat cu Franţa, am călărit convenabil marea Danemarcă. Apoi ne-am trezit cu ceva în faţă. O ECHIPĂ. Una nouă, sudată, relaxată. Lipsită de crisparea, de teama de nu lua bobârnace, „chiar şi la victorie”. Aşa cum se întâmpla în „era” lui Tadici. Şi ne-am întrebat: Putem lua o medalie sau doar vom visa iar? Mai repede o luăm. „Pentru că dacă batem Spania, şi o putem bate liniştit, atunci suntem în semifinale. Ucraina nu ne poate încurca, iar meciul cu Norvegia nu va mai conta. Acolo, în semifinale, fetele nu vor mai ceda. Ca altă dată. Vor da totul şi va fi bine”, spune Mariana Târcă. Iar fosta mare handbalistă mai are un argument. Anume că „Radu Voina are, se pare pare, o mare calitate. Aceea ce a strânge fetele în jurul său aşa cum trebuie să se întâmple într-o familie”, conchide Târcă la emisiunea „Antifotbal”, la Sport Total FM.
