Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De data asta am oferit naționalei Bosniei ocazia să întrerupă o perioadă neagră, care durează de fix doi ani, în care bosniacii au suferit nu mai puțin de 14 înfrângeri și două egaluri. E adevărat că au avut acum doi ani, dar cu Liechtenstein, care nu contează. Naționala noastră, în aceeași doi ani, ne-a îmbătat cu apă rece și ne-a creat impresia că avem o generație de excepție. Calificare la EURO 2024 fără înfrângere, câștigarea grupei la același EURO, câștigarea grupei din Liga Națiunilor. Însă, contabilizând perioada, am făcut doar jumătăți de drum. La Campionatul European am revenit cu picioarele pe pământ când am dat de Belgia și Olanda, acum ne reconsiderăm șansele în grupă, după ce Bosnia ne-a sufocat pe terenul nostru, cu publicul nostru.
„Dacă nu era un meci al României aș fi schimbat postul TV după 10 minute. Meci plictisitor, joc haotic, greșeli peste greșeli... Avem în sfârșit antrenor la națională, dar nu prea mai avem jucători”, și-a spus năduful un suporter, care, inițial, era necăjit că n-a mai ajuns la stadion.
Înfrângerea de pe teren propriu cu naționala Bosniei ne-a adus cu picioarele pe pământ. Nu avem o națională care poate lupta de la egal la egal cu Austria. Desigur, pot fi invocate anumite circumstanțe, că nu ni s-a acordat o lovitură de la 11 metri, că un alt arbitru ne-ar fi acordat și un al doilea penalty. Dar ne-ar fi asigurat asta victoria? Același arbitru ne-ar fi putut lăsa în 10 jucători după ce Mihai Popescu l-a desfigurat pe Dzeko.
Cel mai slab meci cu „Il Luce”
Niciun jucător din primul „11” nu s-a ridicat la un nivel mulțumitor, iar jocul nostru a mers pe obișnuita ciupeală. Poate prinde Răzvan Marin un „trasor”, poate prinde Stanciu un șut bun, poate nimerește Bancu o centrare bună. Naționala Bosniei nu a jucat cu principiul „poate reușim ceva”. Iar impresia generală a fost că dacă bosniacii aveau nevoie ne-ar mai fi dat un gol, iar dacă am fi egalat, ar mai fi marcat și ei. Au tras de timp, însă orice echipă face asta când este în avantaj și vrea să-l conserve.
A rezultat un meci fad, plictisitor pe alocuri, în care naționala noastră și-a arătat neputința, însă ca întotdeauna am găsit scuze. „Dacă ar fi jucat Bîrligea, dacă ar fi jucat și Drăgușin, dacă Niță ar fi avut un dram de noroc și apăra la gol, dacă Rațiu ar fi fost mai atent la centrarea lui Kolasinac, dacă Bancu ar fi observat că lasă liber adversarul direct, dacă ar fi încercat să respingă, s-o trimită în corner, nu să contemple cum trece mingea pe lângă el”.
Pe lângă aceste aspecte, am avut și ineficiența din fața porții. Drăguș a ratat patru ocazii mari, inclusiv la singura centrare bună a lui Bancu, și se vede că nu joacă la Trabzonspor. De altfel, ultimul lui meci reușit l-a avut la națională, cu Lituania, în octombrie. Totuși, Mircea Lucescu l-a lăudat pentru faza de apărare. Nici ceilalți jucători de atac nu a reușit mai multe. Man a încercat să fie vioara întâi a echipei însă fost mereu neinspirat. Stanciu a dispărut multe momente din joc, Florin Tănase a rămas cu vechea lui meteahnă de a simula mereu și mereu faulturi... Nici cei veniți de pe bancă n-au schimbat jocul confuz al naționalei. Înlocuitorul lui Tănase, Hagi, a încercat să învioreze un ansamblu care nu funcționa. Șut s-a crezut la echipa de club și pasa unde credea el că ar fi trebuie să fie Bîrligea.
Citește pe Antena3.ro
Schimbările, prea târziu
Mircea Lucescu a rămas consecvent și face schimbările foarte târziu. Are mare încredere în alegerea primului „11” și-l ține minimum 50 de minute. Excepția a fost introducerea lui Hagi la pauză, însă motivul a fost accidentarea lui Tănase. Totuși, văzând că echipa nu joacă mai nimic nu era mai bine să-i introducă pe teren pe Mitriță și Alibec mai devreme? Mitriță a prins 20 de minute, iar Alibec - 15, dar ambii au avut parametri superiori celor pe care i-au înlocuit, Răzvan Marin și Drăguș, dar au intrat într-un angrenaj care nu funcționa și indiferent cât s-au agitat, nu s-au remarcat cu ceva.
Nici linia de apărare nu a reușit mare lucru. Mai mult, a dormit profund la gol. Se invocă lipsa lui Drăgușin, însă înlocuitorul său, Mihai Popescu, nu a fost chiar jalnic. Jalnic a fost însă Bancu, a mai greșit și Burcă, a greșit și Rațiu. Norocul lor a fost că bosniacii n-au mai forțat în atac, preferând să tragă de timp.
Ne mulțumim doar cu barajul?
Primul obiectiv al lui Mircea Lucescu a fost asigurarea prezenței în barajul de calificare la CM, lucru obținut în toamnă prin câștigarea grupei din Liga Națiunilor. Însă să te bazezi doar pe acest acest baraj este foarte riscant. Adversarele din acel play-off de calificare vor fi echipele clasate pe locul 2 în calificări și putem nimeri cu Serbia, Cehia, Norvegia, Polonia, Ungaria, Elveția sau Suedia. Iar după baraj nu mai există o altă „plasă de siguranță”. Iar dacă acum, când din tot tabloul avem cea mai accesibilă grupă de calificare, nu ne descurcăm, ce șanse am avea cu echipe de nivelul Serbiei sau Norvegiei, cu care știm bine ce-am pățit în ultimii ani.
Schimbări în San Marino
După cum ne-a obișnuit, Mircea Lucescu nu face schimbări fundamentale în echipă de la un meci la altul, fie ele la 3 zile diferență. De data aceasta va fi nevoit să schimbe câțiva titulari. Tănase este accidentat, Drăguș nu a dat deloc randament vineri, Man pare epuizat și ieșit din formă, poate și Mihai Popescu să fie rezervă azi. Fiind un meci care nu ne va pune probleme, jucăm totuși cu cea mai slabă echipă din lume, pot fi încercați și alții. Cu Alibec, Mitriță, Moruțan și Hagi din primul minut, iar pe parcurs Politic, Ciobotariu și Chipciu, ca variantă pentru Bancu. Dacă nu într-un meci cu San Marino testezi și alți jucători, atunci când? Să-i bagi direct cu Austria? Singurul compartiment care nu se schimbă este linia de mijloc, cu Răzvan și Marius Marin și Stanciu, pe care Lucescu a folosit-o mereu.
Care «Generație de suflet»? Mai degrabă «Generația norocoasă rămasă fără noroc», Iordănescu trebuia să-i lase lui Lucescu și iconițele.
Suporter
