Intensificarea activității Rusiei în Libia este o nouă provocare pentru Statele Unite și aliații lor europeni, care se confruntă deja cu Kremlinul, atât în Ucraina, cât și în Orientul Mijlociu, acolo unde Moscova poate avea un cuvânt greu de spus, alături de aliații ei iranieni, în noul conflict militar dintre Israel și Hamas.
De altfel, Rusia a fost extrem de activă și în Siria, de-a lungul războiului civil din această țară, care a durat zece ani.
Amenințarea este luată „foarte în serios de administrația americană”, afirmă Jonathan Winer, fost trimis special al SUA în Libia. „Menținerea Rusiei în afara Mediteranei a fost un obiectiv strategic cheie. Dacă Rusia obține porturi acolo, acest lucru îi oferă capacitatea de a spiona întreaga Uniune Europeană!”, a mai spus el, citat de site-ul „Alarabiya News”.
Prezență sub acoperire
Timp de mai mulți ani, Rusia a avut o prezență ascunsă în statul nord-african, mare exportator de petrol, prin intermediul grupului de mercenari „Wagner”.
Trupele paramilitare rusești s-au mutat în Libia, în timpul vidului de putere și al războiului civil care a urmat înlăturării, cu sprijinul NATO, a fostului președinte libian, Muammar Gaddafi, în 2011.
În momentul de față, Ministerul rus al Apărării a preluat controlul asupra activităților „Wagner”, de când liderul răzvrătit al mercenarilor, Evgheni Prigojin, și principalii lui colaboratori au murit într-un misterios accident de avion, în luna august.
Operațiunile derulate de „Wagner” pentru a promova interesele Kremlinului în Africa și Orientul Mijlociu au permis Moscovei să își sporească rapid activele militare externe. Spre exemplu, în acest moment, Rusia caută o bază navală la Marea Roșie, în Sudan, care i-ar oferi acces permanent la Canalul Suez, Oceanul Indian și Peninsula Arabică, chiar dacă conflictul civil sudanez i-ar putea amâna aceste planuri.
Libia este împărțită între administrațiile care se luptă în capitala de vest, Tripoli, și cea de est, acolo unde Haftar deține controlul. Fiecare parte se opune politicilor externe și deciziilor luate de rivalul ei.
Haftar, în vârstă de 79 de ani, controlează multe dintre principalele instalații petroliere din Libia, producător OPEC care deține aproximativ 40% din rezervele Africii. El încearcă să obțină sisteme de apărare aeriană pentru a se proteja împotriva forțelor rivale din Tripoli, care sunt susținute de armata Turciei.
Potrivit unor surse apropiate de Armata Națională Libiană, a lui Haftar, comandantul mai dorește ca Moscova să-i instruiască piloții din forțele aeriene și să-i antreneze, de asemenea, forțele speciale.
În schimb, informează „Alarabyia News”, citând sub acoperirea anonimatului surse libiene, o serie de baze aeriene ocupate în prezent de paramilitarii din „Wagner” vor fi modernizate pentru a găzdui forțe rusești.
Navele de război rusești ar putea obține, de asemenea, drepturi de acostare permanentă într-un port libian, cel mai probabil Tobruk, situat la doar câteva sute de kilometri de Grecia și Italia, peste Mediterană.
Cu toate acestea, este vorba despre un proiect pe termen mai lung, deoarece va necesita o modernizare substanțială a instalațiilor portuare, susțin sursele citate. Până în prezent, Rusia are o singură bază navală în Marea Mediterană, la Tartus, în Siria.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu a răspuns la întrebările privind un eventual acord militar ruso-libian în acest sens.
Întâlnire crucială
Întâlnirea din 28 septembrie, dintre Haftar și Putin, a marcat un progres pentru comandantul libian în relațiile sale cu Rusia. În timpul vizitei sale anterioare la Moscova, în 2020, Putin a refuzat să se întâlnească cu el, în timp ce oficiali de rang inferior l-au presat să semneze o încetare a focului cu Tripoli. Haftar a părăsit brusc Rusia, fără a accepta un acord.
Aprofundarea legăturilor lui Haftar cu Moscova a provocat îngrijorare la Washington și a determinat o serie de vizite la nivel înalt în Libia, în acest an, în încercarea de a-l convinge pe comandantul libian să-și schimbe afinitățile politice.
Cu o săptămână înainte de discuțiile sale cu Putin, comandantul forțelor americane din Africa, generalul Michael Langley, și actualul trimis special al SUA în Libia, Richard Norland, s-au întâlnit cu Haftar la Benghazi.
Libia ar trebui să fie în măsură „să aleagă dintr-o serie de parteneri de cooperare în domeniul securității”, a declarat Norland într-o teleconferință, luna trecută. El a denunțat rolul militar rusesc în Libia ca fiind „destabilizator”.
Problema lui Biden
Problema președintelui american, Joe Biden, este că Rusia oferă asistență militară pe care SUA nu o pot asigura, din cauza încercării eșuate a lui Haftar de a răsturna guvernul recunoscut internațional din Tripoli, în 2019-2020, susține Winer, fostul emisar american în Libia.
Concomitent, un acord de apărare cu Rusia va consolida diviziunile dintre estul și vestul Libiei, guvernate în prezent de administrații rivale, și va face mai puțin probabilă reunificarea țării, după mai mult de un deceniu de conflicte de la răsturnarea lui Gaddafi.
Acest scenariu convine de minune Rusiei. „Pentru Haftar, cheia este să își mențină forțele armate, iar SUA nu îi oferă altă opțiune decât să rămână cu Rusia ca partener principal.”, remarcă Kirill Semenov, specialist la Centrul rus pentru Afaceri Internaționale fondat de Kremlin, citat de „Alarabiya News”.