Arabii caută terenuri agricole la schimb cu petrol

Bahreinul a propus un parteneriat ţărilor din Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) în domeniul alimentar, scrie ziarul francez Le Figaro. Apelul a trecut aproape neobservat săptămâna trecută. Cele şase ţări din Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) au propus, în Bahrein, celor zece membri ai ASEAN un parteneriat în domeniul alimentar. "Avem un interes comun", a asigurat şeicul Kaled Ben Ahmed al-Khalifa, ministrul afacerilor externe din mica monarhie petrolieră.

Orientul Mijlociu duce lipsă de apă. Locuitorii săi nu dispun decât de 1.200 de metri cubi de persoană pe an, în timp ce media este de 7.000 de metri cubi la nivel mondial. Acolo sunt puţine pământuri fertile. Incapabile să-şi producă hrana în cantitate suficientă, ţările din Golf, a căror populaţie va creşte de la 39 milioane de locuitori, în 2010, la 58 de milioane, în 2030, sunt obligate să o importe. Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite depind astfel în proporţie de 80% de străinătate în domeniul alimentar, iar factura creşte neîncetat. În 2007, ea era de aproximativ 10 miliarde de dolari pentru membrii CCG.

Arabia Saudită a încercat deja să aplice o politică de autosuficienţă alimentară, dar a eşuat. A costat o avere şi practic a epuizat rezervele de apă ale ţării. În consecinţă, soluţia cea mai economică pentru ea şi pentru vecinii ei este acum să investească în străinătate. Terenuri agricole în schimbul petrolului.

Formula este simplă. Ţările din Golf furnizează capitaluri şi contracte petroliere în schimbul garantării accesului la terenuri pentru întreprinderile lor care vor reexporta producţia în aceste ţări. Metoda nu este nouă. China şi Coreea o practică deja în Asia şi în Africa.

Optând pentru acest plan, CCG nu a ales calea cea mai uşoară. Într-adevăr, ţările din ASEAN sunt, la rândul lor, foarte preocupate de schimbările climatice şi de securitatea alimentară. Această regiune imensă, în care se află aproape 600 de milioane de locuitori, producea 348 milioane de tone de produse alimentare în 2006, producţie care nu era repartizată în mod egal şi care nu era adesea suficientă pentru hrănirea propriei populaţii.

Vietnamul, Cambodgia, Thailanda sunt mari exportatoare de orez, dar când preţurile cresc, cei afectaţi sunt locuitorii lor. Acolo, la fel ca în Indonezia, unde politica agricolă este adesea criticată chiar în interiorul ţări, guvernele nu reuşesc să menţină preţurile alimentelor la un nivel destul de redus pentru ca populaţia să nu sufere. Jakarta este, de asemenea, preocupată de despăduririle ilegale care devastează masivele din arhipelag. De aceea, cu începere din septembrie toate exporturile de lemn trebuie autorizate.

În luna mai, ASEAN şi Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a ONU şi-au ţinut reuniunea anuală la Bangkok, în Thailanda. Cele două organizaţii au convenit că în regiune trebuie aplicată o politică alimentară autentică, care să ia în considerare resursele, nevoile, conservarea terenurilor cultivabile şi perenitatea micilor exploataţii. Comunicatul final era foarte clar: trebuie, de asemenea, "să se analizeze consecinţele investiţiilor directe străine pe aceste terenuri". Parteneriatul la care visează Bahreinul nu va fi realizat poate prea curând.