Efectul Breivik: în Norvegia, țiganii din România sunt evacuați din locuințele improvizate, în pragul iernii

Xenofobia este la cote îngrijorătoare în Norvegia. Anders Breivik, asasinul dement, care și-a ucis 77 de tineri conaționali, pe 22 iulie 2011, doar fiindcă erau laburiști, având vederi politice de stânga și fiind toleranți față de imigranți, poate rânji, satisfăcut, din închisoare: a reușit să-i radicalizeze pe conservatori. Deși cota de popularitate a premierului Jens Stoltenberg a crescut după incident, în prezent este într-un ușor declin, iar conservatorii radicali câștigă tot mai mulți adepți, în special în rândul tinerilor. Rețelele de socializare sunt pline de mesaje mobilizatoare împotriva străinilor care invadează Norvegia. Ținta primară sunt țiganii din România, care, deși au dreptul legal de a se stabili temporar în Norvegia, nu au locuințe adecvate și ocupă, uneori abuziv, spații publice sau private.

Norvegia nu este membră a Uniunii Europene, dar permite oricărui cetățean europeană să intre în țară, fără viză și să circule liber, timp de trei luni, fără a cere prelungirea dreptului de ședere.

„Persoanele care vin în Norvegia, crezând că Norvegia trebuie să aibă grijă de ei, trebuie poftite să se întoarcă acasă”, a declarat primarul conservator al Capitalei Oslo, Stian Berger Røsland.

Săptămâna trecută, Justiția din Norvegia a aprobat cererea unei companii de a evacua, de pe terenul său de campare, situat pe malul lacului Sognsvann, circa 30 de corturi, locuite de aproximativ 100 de țigani, majoritatea originari din județul Buzău. Ieri, poliția a pus în aplicare ordinul de evacuare, informează The Foreigner.

Reprezentanții organizațiilor umanitare protestează împotriva măsurii, arătând că țiganii nu au unde să se mute și că riscă să rămână în stradă în plină iarnă, când temperaturile scad, regulat, la minus 25 de grade Celsius. „Au venit aici împinși de nevoie. Să trăiască aici și să câștige niște bani necesari subzistenței, este cea mai bună opțiune pe care o au. Este trist că autoritățile norvegiene îi întâmpină cu o politică de toleranță zero”.

Țiganilor le este aproape imposibil să își găsească un loc de muncă permanent, fiindcă sunt needucați și nu vorbesc norvegiana sau engleza. Totuși, pot câștiga circa 700 de euro, lunar, din activități utile, precum adunarea anumitor categorii de deșeuri și transportarea lor la centrele de colectare.

Într-o intervenție televizată ocazionată de comemorarea victimelor masacrului de pe insula Utøya, cu ocazia împlinirii unui an de la tragedie, premierul Stoltenberg s-a declarat îngrijorat de valul de xenofobie și de tonul dezbaterilor referitoare la locuințele improvizate ale țiganilor. „Ceea ce vedem este înfricoșător. Nimeni nu ar trebui judecat pe baza apartenenței la un grup etnic”.

La scurt timp, însă, Stoltenberg a fost contrat de Siv Jenses, liderul Partidului Progresist, care vrea să interzică imigrația: „Destul este destul! Urcați-i în autobuze și trimiteți-i acasă!”.

Eskil Pedersen, liderul tinerilor laburiști, supreviețuitor al masacrului de pe 22 iulie 2011 a declarat că genul acesta de comentarii îi provoacă greață.