Globalizarea ne face mai slabi în faţa catastrofelor

Complexitatea economiei moderne globale ne poate face mai vulnerabili ca niciodată în faţa catastrofelor, ne avertizează specialiştii.

Criza financiară a început prin prăbuşirea unui mic segment al pieţei financiare, cel al creditelor. În câteva luni, sistemul economic din întreaga lume s-a dat peste cap şi aproape toată lumea este acum afectată. "Viteza cu care s-au produs toate aceste evenimente este fără precedent, se arată într-un raport din acest an al Forumului Economic Mondial, privind riscul global. "Toate acestea demonstrează cât de strâns a legat globalizarea lumea de sistemele ei", au mai afirmat experţii.

BOLI PAR AVION
Şi bolile se răspândesc mai repede ca altădată, tot din cauza globalizării. Mijloacele aeriene de călătorie fac astfel posibil ca orice epidemie să se răspândească în toată lumea în numai câteva zile, şi nu în luni sau ani, cum era înainte. Cu cât mai complex şi eficient este un sistem, cu atât mai rapidă e răspândirea unei boli pe arii largi, a fost concluzia experţilor. Însă complexitatea sistemelor poate fi, adesea, adaptabilă. Dacă una dintre părţi cedează, ea poate fi înlocuită cu alte părţi care să-i preia funcţiunile.

Pe de altă parte, teoria sistemelor sugerează că sistemele diversificate, complexe, pot oferi adesea stabilitate mai mare, dar numai până la un punct, unde diversificarea ajută la depăşirea unor obstacole mai mici, însă, în aceeaşi măsură, diversificarea slăbeşte aceleaşi sisteme în faţa unor şocuri mai mari.

EFECTUL FLUTURE
În sistemele extrem de complexe, chiar şi un mic eveniment poate avea efectul uui cutremur cu consecinţe imprevizibile. Edward Loretz, un pionier al teoriei haosului, remarca faptul că un fluture care îşi agită aripile într-un colţ de lume poate provoca o adevărată tornadă într-alt loc îndepărtat. Este aşa-numitul "efect fluture". Această teorie a fost aplicată pieţelor de capital de matematicianul francez Benoit Mandelbrot, pentru a explica "variabilitatea sălbatică" a sistemului, care se poate prăbuşi ca piesele de domino dacă una dintre acestea este atinsă, efectul fiind devastator.

Specialiştii au dat exemple şi din vremuri îndepărtate. Epidemia de ciumă din secolul al XIV-lea din Europa, unde a omorât aproximativ o treime din populaţia continentului, nu a dus la prăbuşirea societăţii, deoarece sistemele economic şi social erau relativ simple, iar efectele se resimţeau pe anumite porţiuni din aceste sisteme. Din contră, când o epidemie asemănătoare a lovit Imperiul Roman, în secolul al II-lea, având o rată similară de mortalitate, s-a produs haos, deoarece societatea romană în acea vreme era mult mai dezvoltată din punct de vedere economic şi social.

În societatea modernă din zilele noastre, dacă unul dintre nodurile-cheie ale unei reţele este suprimat de o boală, impactul poate creşte exponenţial în sistem.