Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru Ucraina, istoria nu e doar trecut, ci un imens câmp de luptă. Cu luni înainte să declanșeze invazia în țara vecină, Vladimir Putin publica un eseu de 5.000 de cuvinte, în care pleda, practic, pentru desființarea statului ucrainean.
În discursul care a marcat începutul ofensivei, liderul de la Kremlin a invocat apoi o listă lungă de „nedreptăți” istorice comise de Occident, iar mai târziu s-a prezentat drept continuatorul țarului Petru cel Mare.
Acum, lecțiile istoriei revin obsesiv. În timp ce președintele american, Donald Trump, exercită presiuni pentru o încheiere negociată a războiului, politicieni și analiști caută analogii istorice menite să explice momentul delicat în care se află Ucraina, precum și riscurile pe care le-ar putea aduce un proces diplomatic derulat de dragul de a ajunge la un acord cu orice preț.
Chiar dacă paralelele sunt, desigur, imperfecte, situația actuală readuce în atenție trei capitole esențiale ale diplomației secolului XX: München 1938, Ialta 1945 și Memorandumul de la Budapesta, din 1994.
München 1938 - tentația împăcării cu orice preț
Acordul de la München, prin care puterile occidentale au cedat Germaniei naziste regiunea Sudetă din Cehoslovacia, a devenit simbolul suprem al politicii de „împăciuire”. Concesia nu a adus pace, ci doar curaj lui Hitler, care, la scurt timp, a pornit Al Doilea Război Mondial.
Criticii lui Trump compară disponibilitatea acestuia de a se întâlni cu Putin și de a sugera concesii teritoriale cu greșeala premierului britanic Neville Chamberlain, care l-a crezut pe Hitler pe cuvânt.
„Gândirea magică a lui Trump riscă să repete tragedia de la München”, avertiza recent senatorul democrat Richard Blumenthal, pe platforma X. „A răsfăța un dictator cu teritorii și promisiuni nu a adus pace atunci și nu o va aduce nici acum”, remarca el.
Dincolo de simbolism, acordul din 1938 a lăsat Cehoslovacia fără apărare, odată ce fortificațiile din regiunea Sudetă au căzut în mâinile naziste. Într-un scenariu similar, susțin analiștii, cedarea orașelor-fortăreață precum Sloviansk și Kramatorsk ar putea vulnerabiliza întreaga linie defensivă a Ucrainei.
Ialta 1945 - marile puteri decid soarta altora
O altă paralelă istorică invocată este Conferința de la Ialta, din 1945. Întâlnirea dintre președintele american Franklin D. Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill și dictatorul sovietic Iosif Stalin a stabilit liniile de forță ale ordinii europene de după război.
Dacă la momentul respectiv a fost percepută drept un succes al diplomației de război, Ialta este privită astăzi cu mult scepticism, mai ales în Europa de Est, unde momentul este considerat începutul abandonării regiunii în spatele Cortinei de Fier și al transformării a milioane de oameni în victime ale regimurilor comuniste.
De aici și teama legată de posibila „mare înțelegere” la care Donald Trump ar putea ajunge cu Vladimir Putin, una care ar risca să sacrifice interesele Ucrainei, mai ales dacă rezultatele ar fi negociate peste capul Kievului.
„Întâlnirea Trump-Putin din Alaska nu trebuie să devină o nouă Ialta”, scrie pe platforma X fostul ambasador american la Moscova, Michael McFaul. „Sper ca președintele Trump, secretarul de Stat, Marco Rubio, și echipa lor să muncească serios pentru un summit cu sens și nu pentru un moment al capitulării”, avertizează fostul diplomat.
Nu e de mirare că Putin este un admirator al acordurilor între marile puteri. Într-un discurs rostit la ONU, în 2015, chiar înainte de intervenția militară a Rusiei în Siria, el lăuda Ialta ca pe o arhitectură de securitate care „a ajutat omenirea să treacă prin evenimente dramatice și turbulente” și „a salvat lumea de la catastrofe majore”.
O serie de istorici atrag însă atenția că paralela cu Ialta este imperfectă. În februarie 1945, spun ei, sovieticii controlau deja Europa de Est, iar Roosevelt nu avea opțiuni reale pentru a-i alunga. Tot ce putea obține erau promisiuni goale, de alegeri libere, din partea lui Stalin.
Astăzi, situația este diferită. Statele Unite nu depind de Rusia pentru a-și atinge obiectivele și pot sprijini direct Ucraina, într-un efort de a limita ambițiile Kremlinului.
„Departe de a cuceri Europa de Est, Rusia nu reușește nici măcar să cucerească Donbasul”, remarcă Serghei Radcenko, istoric britanico-rus, născut în fosta URSS, specializat în Războiul Rece, în special în relațiile chino-sovietice și politica externă a fostei URSS.
„Dacă la Ialta nu existau alternative, la un ipotetic Ialta 2.0 există una foarte clară – iar asta ar trebui să ofere administrației Trump un avantaj major în orice negociere cu Moscova”, mai remarcă el.
Budapesta 1994 - garanții, pe hârtie
Pe măsură ce aliații europeni încearcă să găsească formule de securitate pentru Ucraina, revine în discuție Memorandumul de la Budapesta, din 1994.
Atunci, statul ucrainean, abia desprins după prăbușirea URSS, a acceptat să renunțe la arsenalul nuclear moștenit, în schimbul unor garanții internaționale.
Documentul, semnat inclusiv de Rusia, prevedea respectarea suveranității și a integrității teritoriale a Ucrainei. Promisiunile scrise pe hârtie nu au împiedicat însă Kremlinul să anexeze Crimeea în 2014 și să declanșeze invazia pe scară largă din 2022.
Ucraina se află astăzi într-un nou punct de cotitură. Diplomații caută locul și formula pentru posibile negocieri de pace. Rămâne de văzut dacă acest moment va intra în istorie ca o nouă lecție amară pentru Europa sau ca începutul unei arhitecturi de securitate mult mai solide.
Citește pe Antena3.ro
