Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cand liderul est-german Walter Ulbricht a ordonat, acum 50 de ani, sa se ridice Zidul Berlinului, s-a spus ca este o 'bariera' in calea 'Vestului fascist'. Oficial, o 'Bariera de protectie antifascista'. Dar adevaratul motiv a iesit la iveala dupa aceea. Se urmarea impiedicarea germanilor din Est de a emigra in Vest. Cu timpul, 'zidul de protectie' a fost poreclit 'fasia mortii', pentru ca era un teren minat, patrulat de soldatii care stateau mereu cu mana pe tragaci, gata sa rapuna pe oricare cetatean din Germania Democrata care ar fi incercat sa sara gardul la fratele sau din Vest.
'Inainte de 13 august, germanii din Berlinul de Est puteau, dupa ce primeau, printr-o lunga procedura, o aprobare speciala de la autoritati sa vina in vizita la rudele lor din Berlinul de Vest. Dar dupa 13 august 1961, aceasta posibilitate nu a mai existat. Chiar si cei care erau foarte apropiati regimului nu mai puteau sa calatoreasca atat de usor', povesteste Klaus-Michael von Keussler, un fost cetatean din Berlinul de Est, intr-un documentar aniversar difuzat in serial de televiziunea BBC.
Cand s-a ridicat Zidul, satul Klein-Glienicke care incepea de la marginea Berlinului a devenit un fel de insula a Germaniei de Est in Berlinul de Vest. Granita dintre «Zona Sovietica» si «Zona Americana» fusese marcata cu sarme in acea parte a Berlinului dinspre Postdam. Cand s-au intins sarmele ghimpate, in 13 august 1961, satul a devenit un loc ciudat, unde casele de-o parte si de alta a aceleiasi strazi fusesera dintr-o data despartite, iar localnicii se priveau peste un gard strain, ce nu era cel al caselor lor vecine.
Mauerkrankheit sau sindromul Zidului
'Intregul sat arata ca o inchisoare. Oriunde mergeai, dadeai cu ochii de Zid', povesteste Gitta Heinrich, care avea 20 de ani atunci. Cand au fost puse barierele din sarma ghimpata, Gitta plecase cu prietenul ei intr-o excursie pe bicicleta, spre tarmul Balticii. Au auzit ce se intampla in satul lor si au vrut sa se intoarca astfel cu trenul, dar au aflat ca toate trenurile ce treceau prin Berlin fusesera oprite. Au reusit sa se intoarca pana la urma, au inconjurat orasul si, in final, au ajuns in sat. Dar prietenului Gittei i s-a refuzat accesul, pentru ca nu era localnic al satului unde locuia Gitta.
Apoi s-a construit Zidul propriu-zis, care a inconjurat satucul si a fost 'presarat' cu punctele de observatie ale gardienilor. 'In afara era Germania de Vest, in interior, Germania de Est', spune Gitta. Cu timpul, femeia a capatat sindromul 'Maurerkrankheit', adica Sindromul Zidului, specific si altor locuitori din Germania comunista, dar nu si vest-germanilor. Gitta a descoperit ca sufera de acest sindrom abia dupa prabusirea Zidului, cand a mers sa consulte un psihiatru. Un medic din Berlinul de Est, care in 1971 reusise sa fuga in Berlinul de Vest, profesorul doctor Dietfried Muller-Hegemann, descoperise sindromul specific germanilor din Est, care a facut sute sau poate chiar mii de victime de-a lungul timpului.
In principiu, se manifesta prin apatie, indiferenta si lipsa unui scop precis. In cazuri mai grave, pacientii pierd contactul cu realitatea, au halucinatii, sunt depresivi si manifesta tendinte suicidare repetate. Astfel, din 1.600 de pacienti pe care i-a avut internati in spitalul din Berlinul de Est, Hegemann a descoperit aproximativ o suta de cazuri. Aminteste de cateva dintre acestea, care s-au numarat printre cele mai impresionante: cazul unui dentist de 31 de ani, care a fost gasit ratacind intr-un port de la Baltica asteptand o nava chineza, cazul unei vanzatoare de 40 de ani, care statea in fata lui cu gura deschisa si privirea pierduta, fara sa stie ce vrea, si cel al unei croitorese care isi inchipuia ca este urmarita de lesbiene.
Gitta a fost totusi mai norocoasa. Desi traumele au marcat-o, iar Zidul 'a ramas' in ea, nu si-a pierdut insa mintile. Are fobie de spatii inguste si de multime. Nici astazi, casa ei nu este inconjurata de vreun gard, ci numai de arbusti si copaci, iar la ea in casa, usile dintre camere nu se inchid niciodata.
Funeralii cu sarma ghimpata
Intre istoriile de la Zidul Berlinului, celebra a ramas povestea din 1962 a unei ceremonii funerare, care s-a petrecut in septembrie, in acel an. Atunci, unii dintre membrii aceleiasi familii locuiau in cele doua 'lumi' diferite. Asa se intamplase si cu membrii familiei lui Ruth Hermann, nepoata femeii a carei slujba de inmormantare a fost facuta la gardul ghimpat de catre pastorul satului. 'Nu mai puteam sa trecem dincolo, pentru ca plecasem de-acolo in 1958, iar daca ne-am fi intors, ne-ar fi arestat. Tatal meu, mama mea si sora ei mai mare stateau, imbracate in haine de doliu, sub paza politiei, in partea de Vest a barierei. Prin gardul ghimpat, ei urmareau procesiunea funerara – sicriul, pastorul si ceilalti membri ai familiei noastre din Est, toti imbracati in haine de doliu.
Pastorul hotarase sa tina cea mai mare parte a ceremoniei chiar langa gardul ghimpat si a vorbit mai tare, astfel incat sa auda si cele doua fiice de partea cealalta a gardului, care priveau sicriul mamei lor', povesteste Ruth. Traumatizanta scena a fost imortalizata pentru posteritate de un fotoreporter de la Berliner Morgenpost si a devenit celebra in lumea intreaga, ca si alte imagini la fel de 'suprarealiste' de la Zidul Berlinului.
Cate-un zid modern pe fiecare continent
Povestile cu sarma ghimpata, santuri, ziduri in toata regula sunt mai actuale ca oricand in vremurile de astazi. Sunt bariele moderne, urmasele Zidului Berlinului si aproape ca nu exista continent pe care sa nu se fi ridicat cate-un zid al Berlinului. Se gasesc incepand din Statele Unite si incheind cu cele doua Corei.
Seful securitatii interne a SUA, Janet Napolitano, se lauda odata cu masiva si bine echipata frontiera dintre Statele Unite si Mexic. Este atat de tehnologizata aceasta granita, incat pare sa nu poata trece nici musca.
Un sistem asemanator, cu o bariera inalta de 6 metri, multistratificata si echipata cu tehnologie inalta, ultraperformanta, cu infrarosii pentru a fi pazita pe timp de noapte si cu detectoare pentru caldura corpului, ca sa fie localizata orice fiinta ar incerca sa se strecoare prin sistem, a fost instalat in jurul enclavelor spaniole Ceuta si Melilla, orase autonome din Africa de Nord. Scopul acestei bariere este sa impiedice migratia din Maroc catre Europa.
Irlanda de Nord se poate 'lauda' in acest context ca este posesoarea 'Ultimului Zid din Europa', care divide cartiere intregi, cu scopul de a-i impiedica pe radicalii protestanti sa se bata cu cei catolici.
In schimb, bariera din Israel, din Orasul Sfant, pare a fi perpetua, atat israelienii, cat si palestinienii pretinzand drepturi exclusive in Ierusalim. Cele doua Corei raman in continuare rupte de Zona Demilitarizata, dintre Coreea de Nord si cea de Sud. Dar ca si zidul din Orasul Sfant, si Zona Demilitarizata Coreana amintesc de conflicte in continua desfasurare.
