Potrivit cercetătorilor, lumina va putea fi manipulată astfel încât să facă să dispară cu totul un obiect sau un eveniment în spaţiu şi timp. Mantia spaţio-temporală este realizabilă, spun specialiştii de la Imperial College din Londra, care au demonstrat deja proprietăţile uimitoare ale “metamaterialor”, nano-materiale a căror structură este atât de mică, încât permite acţiunea directă asupra luminii, făcând invizibil pentru ochiul uman un obiect pe care l-ar acoperi. Cercetătorii susţin o teorie care se regăseşte mai degrabă în literatura SF, notează agenţia France Presse. Această teorie se referă la camuflarea perfectă a unui eveniment pentru o anumită perioadă, prin manipularea luminii în sensul dispariţiei acesteia într-un vid spaţio-temporal, creat cu ajutorul metamaterialelor. Cu alte cuvinte, dacă un hoţ foloseşte o mantie spaţio-temporală, el poate pătrunde într-o încăpere şi poate goli seiful în timp ce camerele de supraveghere vor continua să capteze imagini cu o cameră goală şi un seif în continuare închis.
“De obicei, lumina încetineşte atunci când pătrunde într-un material şi este teoretic posibil să manipulăm razele de lumină, astfel încât o parte dintre ele să fie accelerate, în timp ce restul decelerează”, explică profesorul Martin McCall, citat de AFP şi preluat de Agerpres. Astfel, partea de fascicule luminoase accelerate ajung la destinaţie înainte de producerea evenimentului (în cazul nostru, pătrunderea hoţului în camera cu seiful), iar fasciculele care au fost încetinite vor ajunge după terminarea evenimentului. Acţiunea propriu-zisă a hoţului care sparge seiful rămâne, în sens literal, în umbră şi se produce complet neobservată de sistemul de supraveghere video. “Dacă cineva s-ar deplasa de-a lungul unui culoar, ar da impresia unui observator mai îndepărtat că a dispărut subit şi apoi reapare într-o altă locaţie, oferind iluzia de teleportare”, spune McCall.
Deocamdată teoria vidului spaţio-temporal poate să fie folosită practic, prin fibre optice, în domeniul informatic pentru creşterea exponenţială a performanţelor de calcul ale unor computere, explică profesorul Paul Kinsler de la Colegiul Imperial.