Putin nu uită și nu iartă. Cum a fost adormită vigilența lui Prigojin

La două luni după ce a organizat revolta care a zdruncinat din temelii autoritatea lui Vladimir Putin, Prigojin și cei mai apropiați dintre colaboratorii săi au fost uciși, după toate aparențele, de apărarea antiaeriană a Rusiei, într-un „accident” de avion considerat pe scară largă drept un asasinat executat la comanda Kremlinului. 

Incidentul nu i-a surprins nici pe occidentali, nici pe americani și, cu siguranță, nici pe ucraineni. Aceștia se așteptau de multă vreme ca Putin să-l lichideze pe fostul lui tovarăș, în ciuda promisiunii sale de a-l ierta, în cadrul unui acord care a pus capăt revoltei din zilele de 23 și 24 iunie. De-a lungul anilor, numeroși opozanți și critici ai liderului rus au fost fie uciși, fie s-au îmbolnăvit grav în aparente tentative de asasinat.

„Nu știu cu certitudine ce s-a întâmplat, dar nu sunt surprins. Nu există multe lucruri care se întâmplă în Rusia fără ca Putin să nu se afle în spatele lor.”, a declarat șeful Casei Albe, Joe Biden, imediat după doborârea avionului lui Primakov. 

De altfel, liderul american sugerase încă de la încheierea revoltei din iunie că sfârșitul comandantului „Wagner” este aproape, deoarece Kremlinul se află pe urmele sale. „Dacă aș fi Prigojin, aș fi atent la ce mănânc și aș sta cu ochii pe meniu!”, spunea Biden, la vremea respectivă. 

Pedeapsa pentru trădare

La rândul lor, susținătorii lui Prigojin au scris pe canalele aplicațiilor de mesagerie pro-„Wagner” că avionul a fost doborât în mod deliberat. Ei au sugerat că acesta ar fi putut fi lovit de o rachetă de apărare antiaeriană sau ținta unei bombe plasate la bord. Deocamdată, aceste acuzații nu au putut fi verificate în mod independent.

În pofida numeroaselor teorii vehiculate, cei mai mulți lideri politici și observatori internaționali au văzut în moartea lui Prigojin o pedeapsă a lui Putin pentru cea mai serioasă provocare la adresa autorității sale din ultimii 23 de ani, de când acesta se află la conducerea țării.

Kievul a avut o primă reacție categorică la incidentul de miercuri, prin vocea consilierului prezidențial Mihailo Podoliac. Acesta a afirmat că devenise clar că Prigojin își semnase „condamnarea la moarte”, încă de când a încheiat o înțelegere intermediată de președintele belarus, Alexander Lukașenko, prin care șeful „Wagner” și luptătorii săi s-au mutat în Belarus, după ce rebeliunea a eșuat. „Este clar că Putin nu iartă pe nimeni din cauza propriei sale frici!”, a spus Podoliac.

La rândul lui, Bill Browder, fondator și director executiv al fondului „Hermitage Capital Management” și cel mai important investitor străin în Rusia până în 2005, - când viza i-a fost anulată din cauza campaniei sale contra corupției și a oligarhilor -, a spus pentru CNN că, „fără îndoială”, Putin se află în spatele atacului.

„Putin este un om care nu iartă și nu uită niciodată. Prigojin, practic, l-a trădat. Asta se întâmplă când îl faci pe Putin să pară slab.”, a precizat el.

Tatiana Stanovaya, cercetător principal la „Carnegie Russia Eurasia Center”, a scris pe „Telegram” că „indiferent ce a provocat prăbușirea avionului, toată lumea va vedea incidentul ca pe un act de răzbunare și pedeapsă” din partea Kremlinului.

„Din punctul de vedere al lui Putin, precum și al forțelor de securitate și al armatei, moartea lui Prigojin trebuie să fie o lecție pentru oricine iese din rând!”, a precizat Stanovaya.

În revolta care a început pe 23 iunie și a durat mai puțin de 24 de ore, mercenarii lui Prigojin au străbătut orașul Rostov pe Don, din sudul Rusiei, și au capturat cartierul general militar de acolo fără să tragă un foc de armă. Apoi, ei au pornit spre Moscova, într-un așa-numit „marș al dreptății” pentru a-i înlătura pe liderii militari ai Rusiei, care au cerut ca mercenarii să semneze contracte cu Ministerul Apărării. 

Putin a denunțat inițial rebeliunea drept „trădare” și „înjunghiere pe la spate” și a promis că îi va pedepsi pe autorii ei. Câteva ore mai târziu, președintele a încheiat însă un acord, care a pus capăt revoltei, în schimbul unei amnistii pentru Prigojin și luptătorii săi, precum și a acordării permisiunii ca aceștia să se mute în Belarus.

Detaliile înțelegerii au rămas neclare, dar se pare că în toată această perioadă Prigojin a făcut naveta între Moscova, Sankt Petersburg, Belarus și Africa, acolo unde mercenarii lui și-au continuat operațiunile. Mai mult, el a primit rapid înapoi camioane pline cu bani, lingouri de aur și alte obiecte pe care poliția le-a confiscat în ziua rebeliunii, alimentând speculațiile potrivit cărora Kremlinul avea în continuare nevoie de Prigojin, în pofida revoltei sale.

Viitor incert

Institutul pentru Studiul Războiului, grup de cercetare american nonprofit, susține că autoritățile ruse au acționat probabil pentru a scăpa de Prigojin și de principalii săi colaboratori, „în vederea eliminării «Wagner» ca organizație independentă”.

Leon Panetta, fost secretar american al Apărării și fost director al CIA, este de părere că, foarte probabil, Rusia va încerca să preia grupul „Wagner” în Africa, Asia și în alte locații. Cu toate acestea, el a avertizat că mercenarii „ar trebui să-și facă griji pentru propriile vieți”. 

Pe de altă parte, analistul militar britanic Sean Bell a spus, pentru „Sky News”, că, fără Prigojin, „Wagner” nu este nimic. „Dacă grupul «Wagner» este Prigojin, atunci este greu de crezut că va supraviețui.”, a continuat el.

În acest context, este puțin probabil ca moartea lui Prigojin să aibă un efect asupra războiului Rusiei din Ucraina. Forțele sale au dus unele dintre cele mai aprige bătălii din ultimele 18 luni, dar s-au retras de pe linia frontului după ce au capturat orașul Bahmut, la sfârșitul lunii mai.