Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Raffay Erno, fost secretar de stat în ministerul ungar al apărării pe vremea guvernării Antall Jozsef (1990-1993), a vorbit într-un interviu acordat unui portal internet favorabil revizuirii Trianonului, despre ce şanse mari ar fi avut Ungaria să recupereze regiunea Delvidek (denumire istorică mai largă, cuprinzând şi părţi din Croaţia, folosită azi în general pentru a desemna Voivodina sârbească), cu ocazia războiului din Croaţia (1991-1995). Erno spune că singura condiţie pentru reuşită era ca Ungaria să se fi implicat în război de partea croaţilor, contra sârbilor, relatează ziarul ungar Nepszabadsag.
Fostul secretar de stat Raffay, unul dintre cei implicaţi pe atunci în afacerea Kalaşnikov (furnizarea de arme către croaţi de către guvernul Antall, nerecunoscută nici până azi de Ungaria, n.red.), arăta în interviu că a existat posibilitatea ca Ungaria să se implice în război de partea Croaţiei, în speranţa redobândirii Voivodinei. Raffay afirma că procesul istoric început în "89 şi continuat până la începutul anilor 2000 a oferit câteva şanse istorice serioase pentru corectarea dictatului de pace de la Trianon (din punct de vedere maghiar se vorbeşte de un dictat, n. red.), oricare din guvernele maghiare din această perioadă - Antall, Horn sau Orban - putând să se fi implicat ori pe cale diplomatică ori pe calea armelor. În interviul de luni, publicat şi de organul de presă oficial al Jobbik, Barikad (Baricada), Raffay porneşte de la ideea că în anii "90 mai exista o armată ungară (independentă) şi deci s-ar fi putut pune bază pe ceva.
"Istoricul" Raffay afirmă în mod hotărât că, în alianţă cu Croaţia, Ungaria ar fi putut recupera teritoriile luate de sârbi. Perioada guvernului Horn (1994-1998) nu este de neglijat, dat fiind că în 1995 a fost pornită operaţiunea cu numele de cod Oluja (Furtună), pentru eliberarea teritoriului istoric al Croaţiei, iar de partea croată încă din 1990 şi-a făcut loc ideea unei alianţe cu Ungaria, arăta el. Întrebat dacă, în calitate de secretar de stat, a avut vreun rol în afacerea Kalaşnikov, Raffay răspundea că acum poate spune că a fost unul din cei implicaţi, Ungaria furnizând Croaţiei, în 1990, arme de calitate şi milioane de piese de muniţie. La frontiera ungaro-sârbă, continua el, au fost postate atunci de conducerea armatei ungare şase unităţi de detectare electronică, fiind avute în vedere şi anumite unităţi pentru cazul în care se întâmplă ceva. La acea vreme, arăta Raffay, el a discutat cu câţiva generali din conducere, al căror nume nu l-a indicat, despre ce ar fi dacă Ungaria ar iniţia o astfel de imixtiune, generalii sprijinind propunerea. Premierul Antall Jozsef i-a spus însă şi lui şi altora, ca şi la şedinţele de guvern, că este mai bine să se aştepte până când Ungaria se întăreşte economic iar ţările din jur slăbesc - acesta era punctul de vedere al lui Antall dar şi situaţia arăta în această direcţie - iar atunci se poate "face" ceva. Raffay afirma că, din câte ştie el, premierul Antall nu a mers mai departe de acest punct.
Raffay mai arăta că, în 1992, s-a întâlnit cu Vladimir Meciar, pe când ştia foarte bine că încă nu exista o armată slovacă. Premierul slovac l-a primit atunci, în loc de salut, cu cuvintele: "Nu ne temem de voi!". Raffay s-a făcut că nu înţelege remarca, dar în geanta sa avea o hartă pe care erau marcate locurile unde este dislocată armata cehoslovacă, de unde ştia că nu există încă o armată slovacă. Cât despre poveştile lui Raffay despre experienţele sale din Subcarpaţi (Karpatalja sau Ucraina Carpatică, regiune din vestul Ucrainei, care a aparţinut Ungariei) acestea sunt de pus sub semnul întrebării. El povestea de exemplu că preşedintele ucrainean de atunci, Leonid Kucima, i-a fi spus unui cunoscut de-al său: "dacă vreţi Subcarpaţii, atunci luaţi-i". Raffay a ţinut însă să precizeze că nici unul din guvernele maghiare nu s-a folosit de aceste şanse. Întrebarea care se pune este ce s-ar fi întâmplat dacă Ungaria s-ar fi apucat să exploateze aceste şanse pierdute menţionate de Raffay şi oare care au fost acei conducători militari care au sprijinit această "propunere".
