Schimbare de premier în Cambodgia: pleacă tatăl, vine fiul

Aflat în funcție din 1985, el a devenit din ce în ce mai autoritar, notează jurnaliștii BBC. De altfel, anunțul a fost făcut la numai trei zile după ce partidul său câștigase din nou toate locurile din parlament, în urma unor alegeri la care singurul partid de opoziție cu șanse a fost descalificat.

Hun Sen, 70 de ani, a lăsat impresia că își cere chiar scuze că demisionează după aproape patru decenii în fruntea guvernului. „Apelez la înțelegerea publicului anunțând că nu voi continua în calitate de prim-ministru”, a spus Hun. El a explicat că rămânerea în funcție ar putea provoca instabilitate. Cu toate acestea, el va păstra conducerea Partidului Popular Cambodgian (CPP), poziție care îi conferă controlul total al țării. 

UE și SUA au anunțat că ultimele alegeri din Cambodgia nu au fost nici libere și nici corecte. Singurul partid cu șanse în alegeri a fost scos din competiție, iar cele 17 care au participat au fost prea mici, prea noi sau prea asemănătoare cu CPP pentru a fi votate. Sub regimul lui Hun Sen, zdrobirea opoziției a făcut parte din jocul politic. În 2017, el s-a folosit de justiție pentru a desființa un partid devenit prea popular, trimițându-i liderii fie la închisoare, fie în exil. 

„Moștenitorul”, instruit în SUA și Marea Britanie

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

Viitorul șef al guvernului Cambodgiei, Hun Manet, are 45 de ani și a fost până de curând comandantul Forțelor Armate Regale. El a condus campania electorală pentru alegerile cu final așteptat de duminica trecută și a stat la mitinguri alături de tatăl său.

Spre deosebire de tatăl său, care s-a format în timpul și după regimul Khmerilor Roșii, Hun Manet a urmat academia militară americană West Point și Universitatea din Bristol. Din acest motiv, se speră că el va conduce mai puțin represiv și va fi mai receptiv la apelurile Occidentului în privința respectării drepturilor omului. Analiști, însă, nu sunt deloc optimiști, mai ales că tatăl va exercita o influență enormă, ca lider al partidului.