Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfârșitul primului an, războiul declanșat de Kremlin este pe cale să schimbe geopolitica planetei în mod semnificativ. Iată câteva dintre principalele modificări, surprinse într-o analiză făcută de AFP, pe baza unor interviuri realizate cu o serie de experți politici, economici și pe probleme de securitate.
Apariția unor noi blocuri
Războiul a intensificat conflictele și confruntările, precum și tendința statelor, apărută la nivel mondial, de a forma alianțe, fie în jurul Washingtonului, fie al Beijingului.
„Am trecut la o lume multipolară dezordonată, în care totul este o armă: energia, datele, infrastructura, migrația (...) Geopolitica este cuvântul vital, totul este geopolitică!”, remarca șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, în decembrie, anul trecut.
Pe rând sau în același timp, Asia Centrală, Caucazul, Balcanii, Africa și Asia-Pacific au fost teatre de luptă pentru influență între puteri precum China, UE, Rusia și Turcia - fie prin finanțarea proiectelor de infrastructură, fie prin încheierea de acorduri de cooperare comercială, militară sau diplomatică.
Războiul din Ucraina a agitat și mai mult lucrurile, slăbind influența Rusiei asupra fostelor republici sovietice din Asia Centrală și deschizând un nou rol de mediator pentru Turcia.
„Această reorganizare haotică este reală, dar probabil temporară”, este de părere Pierre Razoux, șeful think-tank-ului FMES, cu sediul în Franța.
„În mod inevitabil, sfârșitul războiului va lăsa Rusia și Europa slăbite și epuizate, în timp ce marii câștigători ai acestei situații vor fi SUA și China”, a precizat el pentru AFP.
Moscova, în plasa Beijingului
China pare să privească războiul în lumina obiectivului său strategic pe termen lung și anume acela de a deveni prima putere mondială până în 2049.
Deși Beijingul sprijină tacit Moscova, liderii chinezi au evitat până acum gesturile care ar putea inflama relațiile cu Occidentul.
„China nu se distanțează, ci mai degrabă și-a consolidat o legătură mai strânsă cu Rusia!”, susține Alice Ekman, analist pentru Asia la Institutul UE pentru Studii de Securitate, citată de AFP.
În raportul lor anual, publicat în această lună, serviciile de informații estoniene au avertizat, de altfel, că „este prematur să vedem sprijinul reținut al lui Xi Jinping pentru războiul lui Putin ca pe un semn de distanțare față de Rusia”.
Poate că sprijinul nu este o aliniere completă, iar China nu oferă același nivel de ajutor pe care Washingtonul îl oferă Ucrainei, dar „trebuie să privim faptele: legăturile economice s-au consolidat!”, adaugă Ekman.
Altfel spus, războiul înseamnă că Moscova riscă să devină un simplu vasal sau satelit al Beijingului.
„Rusia nu este în măsură să negocieze cu China, care va lua tot ce va dori de la Rusia fără să-i dea acesteia ceea ce vrea”, cum ar fi arme sau componente electronice cruciale, susține Agathe Demarais, economist și expert în sancțiuni, citată de aceeași sursă.
Cu toate acestea, „ideologia poate să predomine asupra dezechilibrului economic, iar relația nu ar trebui analizată doar printr-o lentilă rațională”, spune Ekman, comentând această temă.
„Kremlinul mizează pe diversificarea legăturilor sale geopolitice, economice și strategice cu Turcia, Orientul Mijlociu, Iranul și Africa” pentru a-și limita dependența de China, este de părere, pe de altă parte, Razoux.
În același timp, arsenalul nuclear imens al Rusiei - mult mai mare decât cel al Chinei - împiedică Moscova să devină complet aservită.
Mai contează Europa?
Pentru Uniunea Europeană, războiul reprezintă atât oportunitatea de a demonstra că poate acționa ca un actor-cheie, cât și un pericol, cel de a juca din nou rolul de „vioara a doua” în fața Washingtonului.
„Europa nu se descurcă prea rău. Și-a arătat rezistența, prin capacitatea de a reacționa foarte rapid încă de la începutul războiului - furnizând sprijin militar și ajutor pentru refugiați -, precum și prin reducerea dependenței sale energetice” față de Rusia, a declarat pentru agenția franceză de știri un înalt responsabil european, sub protecția anonimatului.
UE „a răspuns la nevoile imediate. S-a pregătit însă blocul comunitar pentru viitor și pentru poziția sa pe tabla de șah a lumii? Aici, mai este de lucru!”, a recunoscut oficialul, citat de AFP.
În același timp, Demarais a apreciat că „există în mod clar două blocuri, unul american și unul chinezesc, format din aliații Beijingului și Rusia. Va deveni Europa un al treilea bloc sau se va alinia cu americanii?”.
Aliați, deocamdată, cu Washingtonul în susținerea Kievului, liderii europeni doresc „să consolideze relația cu SUA, dar își dau seama că s-ar putea trezi singuri pentru unul sau două mandate politice”, dacă un candidat izolaționist, precum Donald Trump, ajunge la Casa Albă, a spus Razoux.
Având în vedere că unele state membre ale UE nu văd niciun viitor în afara umbrelei de securitate a SUA și a NATO, blocul comunitar european caută mai multe domenii pentru a reduce dependențele strategice dincolo de combustibilii fosili ruși, care sunt în prezent, în mare parte, decuplați de la piața comună.
O declarație făcută în cadrul unui summit derulat în martie, anul trecut, la Versailles, a enumerat ca priorități domenii precum materiile prime esențiale, semiconductorii și produsele alimentare.
Bruno Tertrais, de la Fundația pentru Cercetare Strategică (FRS), cu sediul în Franța, a declarat că europenii suferă de „tergiversare strategică”, refuzând să acționeze până când nu mai au altă opțiune.
Cu toate acestea, UE va încerca să își croiască un loc la negocierile care vor pune capăt războiului. După cum spune Tertrais, „dacă nu ești la masă, ești în meniu!”.
„Nu vreau ca doar chinezii sau turcii să negocieze ce se va întâmpla în continuare”, declara, de altfel, președintele francez, Emmanuel Macron, pentru ziarul „Le Monde”, în decembrie 2022.
SUA pivotează spre Asia
În 2009, Barack Obama, președintele american de la vremea respectivă, a prezis că „relația dintre Statele Unite și China va modela secolul XXI”, anticipând o schimbare a interesului administrațiilor de la Washington, dinspre lumea atlantică către Pacific.
Cu toate acestea, invazia Rusiei în Ucraina sugerează că retragerea SUA din Europa ar putea să nu fie atât de ușoară pentru fostul vicepreședinte al lui Obama, Joe Biden, devenit, între timp, șeful Casei Albe.
„Rusia frânează această schimbare americană către China. SUA trebuie să rezolve relativ repede această chestiune europeană!”, declara, recent, șeful armatei franceze, Bertrand Toujouse.
Biden se confruntă cu „un exercițiu de echilibru”, afirmă și cercetătoarea Giovanna De Maio, de la Universitatea din Washington, subliniind „apelurile tot mai numeroase, în vederea rezolvării cât mai rapid posibil a conflictului”, venite din partea politicienilor americani, precum și nemulțumirile din cadrul opoziției, din Partidul Republican, în privința livrărilor de arme către Ucraina.
Războiul ne-a învățat totuși multe lecții despre un potențial conflict cu China în jurul Taiwanului, a afirmat, recent, comandantul forțelor americane din Japonia, James Bierman, pentru „Financial Times”.
„După agresiunea rusă din 2014 și 2015, ne-am apucat cu seriozitate să pregătim un viitor conflict: i-am instruit pe ucraineni, am prepoziționat provizii și am identificat locuri de unde am putea oferi sprijin!”, a spus Bierman.
„Noi numim asta stabilirea teatrului de luptă. Acum, stabilim teatrul în Japonia, în Filipine și în alte locații”, a adăugat el.
Lovitură dată globalizării
Pe lângă aprovizionarea Kievului cu arme, aliații Ucrainei, în frunte cu SUA și UE, au încercat să sugrume economia Rusiei cu sancțiuni dure. Măsurile comerciale au însă efect și asupra sistemului global de liber schimb.
„Sancțiunile umplu golul din spațiul diplomatic, dintre declarațiile ineficiente și operațiunile militare potențial mortale”, scrie Demarais, în cartea sa „Backfire”.
În domeniul energiei, unde Moscova este un jucător important, sancțiunile, cum ar fi limitarea de către G7 și UE a prețului pe baril al petrolului exportat de Rusia, au „pus capăt pieței mondiale” a combustibilului fosil, a declarat pentru AFP Patrick Pouyanne, directorul general al „Totalenergies”, companie multinațională franceză integrată de energie și petrol.
„Ce mai înseamnă ideea unui preț global al petrolului odată ce am decis să impunem plafoane, odată ce doi mari cumpărători, China și India - care nu aplică sancțiunile -, pot cumpăra de la ruși la un preț diferit?”, se întreabă Pouyanne.
„Este ceva cu adevărat nou și vom experimenta acest lucru în 2023”, mai spune el.
Marile puteri continuă să taie din principiile de comerț liber respectate odinioară în toată lumea, așa cum, spre exemplu, se procedează în cazul restricțiilor impuse de SUA asupra vânzărilor anumitor cipuri de calculator către China sau în cel al suspendării de către India a exporturilor de grâu.
Toate aceste efecte s-au adăugat la puternica lovitură dată de pandemia de coronavirus lanțurilor globale de aprovizionare.
„Tendința de fragmentare a lumii datează de dinainte de război, dar a existat un dublu șoc, cel al pandemiei, apoi al războiului, care a accelerat-o”, remarcă Demarais.
Criza costului vieții
Războiul a avut efecte în lanț asupra costului alimentelor, căldurii și adăpostului - trei dintre cele mai elementare necesități ale umanității -, resimțite din țările în curs de dezvoltare din Africa, până în Europa bogată.
„O criză globală a costului vieții este deja aici”, se menționează în raportul anual privind riscurile globale pentru 2023 al Forumul Economic Mondial, care precizează că presiunile erau deja în creștere, dinaintea loviturii date de pandemie.
Deși unele guverne au încercat să limiteze impactul, „anul 2022 a fost marcat de un val de proteste fără precedent cu privire la accesul la produsele de bază necesare pentru viața de zi cu zi”, au scris cercetătorii Naomi Hossain și Jeffrey Hallock, într-un studiu pentru „Fundația Friedrich Ebert” din Germania.
„În mai multe țări, aceste proteste s-au transformat ulterior în crize politice naționale mai ample, cu violențe semnificative, victime și solicitări de schimbare politică”, au adăugat ei.
