Băse ne pupă-n gură

 “Măi, Traiane, nici nu ştii/ Cât de mare-ncepi să fii” (parafrază la un clasic în viaţă)
Cel mai bun prieten al omului, Traian Băsescu, s-a pupat pe gură cu Rareş Bogdan la o emisiune comentată de toată ţara. Lui Rareş Bogdan i-a plăcut atât de mult, încât îi ridica întrebările la fileu, doar-doar l-o mai pupa încă o dată cel mai bun prieten al omului, iar acesta nu se lăsa deloc rugat. Aşa a ieşit o preabestială emisiune de televiziune, în urma căreia cel puţin şapte virgulă patru milioane de români au simţit nevoia să lingă o lămâie. Mă rog, CÂTE o lămâie, că n-ajungea una singură la atâta omenire. Un frumos dialog în care nici n-am văzut cum cel mai bun prieten al omului (de televiziune, N.B.!) se încurca în propriile-i minciuni, în care se vedea c-a venit de la Cotroceni cu lecţia învăţată şi în care, mai mult decât atât, nici n-am observat că jurnalistul Rareş Bogdan a demonstrat c-a învăţat foaaaaarte bine cum să stea mai bine să nu-l deranjeze pe cel mai bun prieten al omului. Nici nu s-a văzut cu ochiul liber câtă iubire slinoasă zăcea în ochii sărmanului om (de televiziune!).

Cel mai mult ne-a plăcut nouă, celor şapte virgulă patru milioane de români care, pentru cel mai bun prieten al omului, nu contează atunci când cel mai bun prieten al omului a zis de Gabi Firea că s-ar putea să nu-şi mai găsească soţul acasă şi că mai bine să stea în banca ei. Da. Şi să ia raportu’ ăla şi să şi-l bage-n geantă. La care, Gabi Firea a-nceput să tremure de frica celui mai bun prieten al omului (de televiziune) şi a zis “da, să trăiţi, aveţi mare dreptate, ca de obicei, iau raportu’ ăla şi mi-l bag în geantă, SĂ TRĂIŢI!”. Şi cel mai bun prieten al omului, care nici nu e preşedinte, a zis că Pandele să-şi vadă, cităm, de moşia lui, am închis citatul, referindu-se la faptul că Voluntari cică e moşia lui, de la tata lui de acasă. Lucru pe care soţii Firea-Pandele l-au asimilat imediat şi au zis “să trăiţi, nici nu ştiţi cât de mult vă iubim, dumneavoastră reprezentaţi binele suprem pentru noi şi vă mulţumim că existaţi, să trăiţi. Nici măcar nu ne simţim ameninţaţi, să trăiţi!”.

Pe bune, chiar nu-nţeleg de ce atâtea creiere sunt surprinse de tema ameninţărilor celui mai bun prieten al omului de televiziune, Rareş Bogdan. Asta demonstrează că n-am ajuns încă să-l cunoaştem definitiv. Asta înseamnă că ne mai aşteptam, încă, la ceva drăguţ şi onest din partea celui mai bun prieten al omului de la Cotroceni. Vedeţi? D-aia tre’ să mai existe şi emisiuni d-astea. Să băgăm la cap, că altfel nu ne mai învăţăm minte niciodată. Am fi în stare să-l mai votăm o dată! Maestre, lămâia, te rog!