Băsescu botează, naţia oftează

Pentru că familiile cu mulţi litri de sânge albastru se au bine împreună şi respiră nestingherit acolo, sus, în aerul rarefiat al aristocraţiei cele mai... ăăăă... crase şi pentru că Băsescu este un om care este un om care nu este decât un om cu suflet nobil care vrea să facă binele, a zis c-ar fi bine dacă p-ăla micu' al lui Paulică de Hohenzollern l-ar boteza el.

Uite aşa se face că, în anestezia facerii, doamna Lia se bucura de evenimentul monden ce avea să urmeze apariţiei pe lume a lu' bebe. Era clar. Bebeluşul ei nu poate primi botezul decât în braţele unor oameni de nădejde ca Băselu, ceea ce, sincer, nu mai dorim nimănui, lasă mai bine să fie la ei acolo.

Am urmărit cu uşor... ăăă... am urmărit cu uşor... deci am urmărit cu uşor imaginile prezentate de oteve şi am ţinut cu ăla micu', cu Carolică (diminutivul de la "Carol") să nu care cumva să-l scape Băse pe jos. Când am văzut tricolorul pe scutecul lui, am desprins din context idea patriotică şi am aplicat-o, cum era şi normal, pe fruntea preşedintelui şi a doamnei lui. Mi-a părut bine pentru mine să am aşa oameni în fruntea mea. M-am simţit privilegiată.

Pe urmă m-am gândit că eu nu ţin cu România pentru că eu n-am nimic naţional în casă. Aveam musafiri. I-am întrebat pe ei dacă ei au ceva naţional în casă. Nici ei n-aveau nimic naţional, darmite să-şi mai aplice şi la scutece. Deci nu. Nici ei nu erau animaţi de idea românităţii. Chiar în acest moment, stimaţi telespectatori, Ioana Băsescu îl şterge pe chelie pe tatăl ei. Bănuim că tatăl respiră uşurat, pentru că-l gâdila transpiraţia. Bănuim, nu suntem siguri.

E înălţător să fii părintele spiritual al unui copil, să-l înveţi lucruri bune, să-i arăţi calea, cum ar veni. Mă întreb ce-o să-l înveţe Băse p-ăla mic când s-o face mare. Cum se conduce o ţară. Cred că da. În privinţa asta a demonstrat că are competenţe reale. Cum se spune adevărul şi numai adevărul. O, da. Cum să facă un om să fie onest, curat şi respectuos cu neamul pe care atât de mult îl iubeşte, că i-a aplicat însemnele până şi pe scutece. Şi asta ar putea să-l înveţe. Deci da. Băi, deci Carolică e pe mâini bune. Mi-e aşa de drag de naşul lui, încât îmi vine şI mie, duios, să-l şterg pe chelie, ca fi-sa, dar eu nu cu iubire de fiică, ci cu gest de subaltern slinos. Săracu' Carol. Cu ce-o fi greşit?