Bestii în sărbătoare

Ziua Mondială a Animalelor de Companie a fost sărbătorită cum se cuvine, într-o atmosferă de veselie şi armonie a omului cu companionul său. Fie câine, fie pisică, fie şabacârţ.

Ziua Mondială a Animalelor de Companie a fost sărbătorită cum se cuvine, într-o atmosferă de veselie şi armonie a omului cu companionul său. Fie câine, fie pisică, fie şabacârţ.


Toate animalele de companie au tresărit emoţionate la vestea că mai au un motiv în plus de zbenguială. Aşa că au ieşit afară, care trăgându-şi după ele stăpânul adormit sâmbătă dimineaţa, care schelălăind dramatic, care mieunând haotic. În fine, fiecare cu păsărica lui. Am fi vrut să subliniem atmosfera frenetică de la Palatul Copiilor şi pe urmă am fi vrut să intervievăm un câine despre ce simte în acele momente înălţătoare, în timp ce alte animale, căţeluşi maidanezi denunţaţi de gospodine isterice, stăteau înghesuiţi trei, câte patru, în nişte cuşti frustrant de mici, tremurând şi neştiind ce să zică. Am fi vrut, da’ n-am mai putut. În fine. A fost şi ziua lor, deşi nu-nţelegem cum, dar aşa ni s-a explicat. Că ele n-au stăpân, şi atunci cum?


ATMOSFERĂ. A fost foarte frumos de Ziua Mondială a Animalelor de Companie. Ce ne-a plăcut în mod deosebit au fost o căţea care a făcut pipi fix la intrarea în Palatul Copiilor şi slalomul deosebit de riscant printre rahaţii de câine, înşiraţi din stradă până-n parc. Nimic deosebit, e un lucru ştiut că li se mai întâmplă şi câinilor să se scape pe ei de emoţie şi bucurie. Dacă-l întrebi pe proprietarul de câine de greblă şi de lopăţică, zice că eşti aiurea la cap şi-ţi întoarce spatele cu un gest magistral. Data viitoare, când nu eşti atent, doar-doar o să calci într-unul şi-o să-l duci în casă, unde, poate, de ce nu, ai putea intra chiar încălţat, pentru un efect mai dramatic.
Să nu uităm localul amenajat cu graţie şi cu eleganţă şi cu foarte multe baloane branduite. Un clovn se lupta în săbii cu un copil şi i-a tras una-n cap, dar copilul n-a zis nimic. Mie mi-a fost frică de clovn, iar colegul meu, Bogdan Iuraşcu, a subliniat că şi clovnului însuşi îi era frică de el. Era foarte urât clovnul şi nu-nţelegem cum de se poate aşa ceva.