Conform calendarului ortodox, după Săptămâna Luminată a Paştilor se pot face iarăşi nunţi. Peţitul, strigările, chemarea la nuntă, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunile, cununia, masa mare, închinatul... Când se ţin sau nu se ţin nunţile. Ce ştiaţi şi ce nu ştiaţi despre nunţi.

Conform calendarului ortodox, după Săptămâna Luminată se pot face iarăşi nunţi. În calendarul popular, nunţilor ţinute în această perioadă li se mai spune "nunţi între sape".

Peţitul, strigările, chemarea la nuntă, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunile, cununia, masa mare, închinatul... Ceremonialul nunţii la români! Descrierea acestui ceremonial o aflăm în lucrările unor autori începând din secolul al XVIII-lea. Un exemplu relevant este lucrarea cărturarului Dimitrie Cantemir, "Descrierea Moldovei". Mai târziu, vor apărea adevărate monografii despre acest moment hotărâtor în viaţa unui om, ale autorilor S. Fl. Marian, Elena Sevastos ş.a.

Când a apărut această instituţie a căsătoriei? În ce perioadă a anului se fac nunţile? Care sunt momentele principale ale nunţii la români? Cum este o nuntă ţărănească? Se mai respectă în prezent obiceiurile şi ritualurile de odinioară? Când a apărut tortul de mireasă? Cum se desfăşoară o nuntă în ziua de astăzi? Care este meniul sau cât te costă să faci o nuntă? Sunt doar câteva din întrebările la care am încercat să găsim răspunsul consultând lucrări, monografii, dicţionare, dar şi stând de vorbă cu Alexandru Preda, unul dintre profesioniştii industriei ospitalităţii din România, apreciat şi de breasla internaţională.

ÎNCEPUTURI. Să o luăm cu începutul. Căsătoria a jucat întotdeauna un rol important din punct de vedere social şi economic. Ea a apărut ca instituţie cu mult înaintea creştinismului. Unele ritualuri, tradiţii şi obiceiuri de atunci şi de mai târziu s-au păstrat până în zilele noastre. Un exemplu concret: inelul de logodnă. El simbolizează eternitatea şi se presupunea că mariajul este o uniune care durează pentru totdeauna!? În jurul anului 1500 căsătoriile se desfăşurau fără ceremonie şi fără martori. De aceea, Conciliul de la Trent (conciliu catolic, ţinut în perioada 1545-1563, ce a luat atitudine împotriva reformei religioase ce se răspândea atunci în ţările din centrul şi apusul Europei) a hotărât ca fiecare căsătorie să fie oficiată de preot şi să fie prezenţi cel puţin doi martori. Mai târziu, în perioada Renaşterii, după căsătorie urma un banchet. Se spune că acest obicei păgân a fost adoptat de biserica romano-catolică. Tradiţia rochiei albe, purtarea unui lucru nou şi a unuia vechi, a unui articol de îmbrăcăminte de culoare albastră, părerea că dacă mirele vede mireasa înainte de nuntă aduce ghinion ş.a. sunt superstiţii împrumutate din obiceiurile celtice şi ritualurile hinduse. O mare parte din aceste tradiţii şi obiceiuri s-au păstrat şi la noi.

TRADIŢIE. Când se ţin sau nu se ţin nunţile? Conform calendarului ortodox, nunţile nu se ţin în cele patru posturi ale anului (Crăciun, Paşte, Sf. Petru şi Sf. Maria), între Crăciun şi Bobotează, în Săptămâna Luminată, în Ziua Crucii şi în zilele de post. Zilele benefice pentru peţit, logodit şi cununie sunt joia sau duminica. Altădată nunta se ţinea o săptămână. Treptat s-a redus la doar două zile – sâmbăta şi duminica, sau la numai o zi.

Momentele principale ale unei nunţi, la noi, sunt următoarele: peţitul, strigările, chemarea la nuntă, vulpea, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunea, cununia, masa mare, închinatul, îmbroboditul miresei, calea primară. Aceste obiceiuri sunt păstrate mai ales la ţară, unde mai există şi ceremonialul meselor: Masa peţitorilor, Masa de logodnă, Masa de hobot (se face în ajunul căsătoriei), Masa cea mare (chiar în ziua cununiei), Masa vorniceilor şi a druştelor (domnişoare de onoare), Masa socrilor, Masa bucătăriţelor sau a socăciţelor, Masa colacilor de botez şi de nuntă şi Masa la dusul de cale primară. Ultima masă se face la o săptămână după nuntă, când tinerii căsătoriţi se duc la părinţii fetei şi această primă vizită, ca nevastă, se numeşte dusul de cale primară.

şi cum "Masa cea mare" a rămas unul din momentele principale la o nuntă, l-am rugat pe Alexandru Preda, ..... , să ne povesteacă din vasta sa experienţă în organizarea nunţilor. "Pot să spun că în cinci ani am organizat peste 200 de nunţi. Cea mai mică a fost de 40 de persoane. Nunţile de obicei se fac sâmbăta, iar botezurile, duminica. Am avut nunţi de italieni, nemţi şi americani. Interesant este că străinii au făcut nunta ca la noi, cu tradiţii şi bucate româneşti. şi s-au simţit extraordinar. Bineînţeles, cu mirese românce! Ele frumoase, şi ei cu bani! Cam aşa se întâmplă. Am amintiri extraordinare. Chiar dacă suntem la oraş, nici aici tradiţiile nu sunt lăsate deoparte. Sub nici o formă nu este uitat furatul miresei. Dar am avut şi situaţii mai ciudate, să zic aşa. Nu de mult, la o nuntă s-a furat ginerică şi nu mai îl găsea mireasa. S-a cam supărat un pic, că l-a căutat vreo jumătate de oră. Cred că o fi fost să bea un şpriţ! S-a întâmplat să se supere, uneori, mirele cu mireasa în toiul nunţii, dar le-a trecut."

TRĂIASCĂ BUCATELE! De obicei, pentru masă tinerii vin cu diverse propuneri, dar până la urmă ascultă de sfatul d-lui Preda. "La început vor de toate, dar 90% sunt de acord cu ceea ce le recomand eu. Unii vor crap, sos meuniere pe nu ştiu ce preparat sau sos tartar pe file de porc. Nu se poate aşa ceva! Sau vor peşte pané şi şniţel! În orice caz, eu încerc să-i ajut şi să le fac un meniu bun. De exemplu: la gustare rece – roşie cu salată de vinete, ardei cu pastă de brânză, roastbeef anglaise, carre de porc cu salată de crudităţi, piftie de piept de pui, rulou de şuncă de curcan cu salată de crudităţi, aveline icre de ştiucă, terrine cu icre de Manciuria, somon fummé, unt, lămâie, măsline; peşte – file de şalău pane cu garnitură de cartofi natur şi morcovi; carne – vol-au-vent financiere, steak din piept de pui, muşchi de vită şi muşchi de porc, cartofi prăjiţi şi salată de roşii; desert – tort festiv, alune şi fructe şi, bineînţeles, băutură: şampanie, whisky, campari, martini, vin alb, băuturi răcoritoare şi cafea."

Cât costă un meniu de o persoană? E în funcţie de ceea ce se vrea. Sunt unii care doresc icre de Manciuria, medalioane de somon, ouă de prepeliţă. Aşa un meniu poate să ajungă la 80-100 de euro de persoană. Dar poate să fie un meniu bogat şi la 70 de euro. Asta fiindcă, de obicei, băutura este adusă de miri. Aranjamentul mesei se face în funcţie de culorile pe care le aleg tinerii însurăţei: roşu şi alb sau albastru şi alb. De obicei, se preferă mesele rotunde cu opt sau zece persoane. Mesele se numerotează şi se menţionează, de exemplu, familia Ionescu la masa nr.2 ş.a.m.d.

şi, după ce am colindat, descoperind pas cu pas istoria nunţilor, nu puteam încheia altfel decât citând-o pe Marie-Anne Desmarest: "Căsătoria e o loterie; ea presupune o înţelegere perfectă; o legătură absolută şi durabilă între două fiinţe care continuă totuşi să ducă o existenţă psihologică separată". O fi sau nu adevărat, rămâne s-o trăiască fiecare pe pielea lui!

Se spune că în ziua nunţii este bine ca mireasa să poarte ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat şi ceva albastru. Ceva vechi e, de obicei, o bijuterie sau văl de mireasă moştenit şi înseamnă legătura cu familia, cu viaţa de dinaintea căsătoriei. Potrivit tradiţiei, ceva nou înseamnă speranţa într-o viaţă bună alături de cel ales. Ceva împrumutat reprezintă norocul şi fericirea celor doi. În general, este un accesoriu purtat de o altă mireasă. şi ceva albastru reprezintă fidelitatea şi puritatea dragostei. De obiecei se ia o batistă sau jartieră, aleasă de mireasă.

Poveşti cu tortul miresei În anul 2003, în oraşul Orlando din Florida, cofetarii au creat cel mai mare tort de mireasă. Tortul minune cântărea 2.420 kg şi avea o înălţime de 6,7m şi a fost făcut în cinstea eroilor Shrek şi Fiona şi a poveştii lor de iubire. Tradiţia tortului de mireasă vine din timpuri străvechi. La început era doar o pâine din făină de grâu care se rupea de mire, în bucăţI, deasupra capului miresei. Bucăţile erau împărţite oaspeţilor, iar fărâmiturile le strângeau cei doi miri şi le mâncau împreună. În secolul al XVII-lea, în Europa, la nuntă se făceau două torturi: unul pentru mireasă şi altul pentru mire. Diferenţa era că în tortul miresei se punea un inel din sticlă. Conform tradiţiei, fata care găsea în bucata de tort inelul însemna că se va căsători în curând.