"Clasa muncitoare" nu mai merge in paradis

Jurnalul National porneste o noua campanie. De aceasta data vor fi prezentate vestitele statiuni de odihna - denumite, in vremea lui Ceausescu, "Perle ale turismului romanesc". Ce au ajuns ele si daca isi mai permite "clasa muncitoare" sa isi petreaca acolo concediul - cititi, incepand de maine, in Jurnalul National. Supranumite "perle ale turismului romanesc" (Perla Moldovei, Perla Prahovei, Perla Apusenilor etc.), vechile statiuni de odihna au strabatut cu greu cei 15 ani de tranzitie. Ce s-a ales din bazele turistice ale lui Ceausescu, cine si cu ce bani le mai viziteaza astazi?

Clasa muncitoare merge-n paradis - spune un dicton de la mijlocul secolului trecut. Partidul comunist nu era din cale afara de generos cand era vorba de bruma de confort pe care catadicsea sa i-o acorde romanului de rand. Repartitia pentru un apartament la bloc, o Dacie cumparata in rate dupa ani de asteptare pe liste si vreun concediu pe Litoral sau la munte - in statiunile denumite "perle" ale turismului romanesc. Pentru marea masa de proletari, biletul "la odihna" - obtinut prin sindicat - era pasaportul pentru paradisul de peste vara, dovada incontestabila a statutului de cetatean realizat in stramta lui societate: iata, insemna si el ceva pentru partid, de vreme ce i se dadea dreptul la odihna in mod organizat.

INERTIA. Ce s-a ales de orasele turistice aflate in mare voga in anii ’70-’80? Jurnalul National incepe de maine o noua campanie prin fostele "statiuni balneoclimaterice" ale Romaniei, cautand sa ia pulsul acestor oaze de frumusete naturala aflate in plin proces de schimbare. Care sa fie acum standardul de confort pe care aceste orase il ofera romanilor? Cine sunt si cat castiga cei care mai merg astazi "la Bai", astfel incat sa-si poata permite doua saptamani de concediu departe de casa? Cum traiesc locuitorii acestor orase dependente, de atatea decenii, de prosperitatea turistilor? Care e gradul de ocupare a hotelurilor si care e oferta de distractie si divertisment pe care aceste orasele o asaza in fata turistilor, dincolo de procedurile medicale, si nelipsita apa sulfuroasa bauta la gura izvorului?

SARACIE IEFTINA. Haladuind pe strazile, in hotelurile si restaurantele statiunilor, reporterii nostri incearca sa refaca drumul tremurat al "clasei muncitoare" - de la deruta si grijile care-l coplesesc in tranzitie pana la "boieria" cu care romanul de rand se hotaraste sa plece in concediu. In unele locuri, paragina s-a instalat in lege, in altele, incercarile timide de dezvoltare par un petic de culoare tipatoare pe sacul cenusiu al acestei avutii a turismului romanesc. Judecand insa dupa pretul unui sejur, dupa confortul oferit si dupa variantele de divertisment, se poate schita un tablou general al acestor statiuni intrate, decenii la rand, in metabolismul turismului comunist: preturi pentru toate pungile, servicii rudimentare, o inertie care s-a cancerizat. Exceptiile confirma, ca de obicei, regula. O regula din care face parte si lipsa de pretentii a turistilor care se multumesc, la bani putini, cu aproape orice. Romanii par sa iubeasca saracia ieftina.