Un lucru este cert - în numele combaterii primejdiei terorismului internaţional, serviciilor secrete nu le este îngăduit să devină un scop în sine, este opinia unui editorialist al cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Realitatea, însă, pare să-l contrazică. Controversele iscate de scandalul spionajului american comis de Agenţia Naţională de Securitate NSA continuă, cu ecouri inclusiv pe plaiuri mioritice.
Sensibilităţi scuzabile
Sensibilitatea faţă de acţiunile de supraveghere variază de la un stat la celălalt şi în funcţie de istoria naţională, considera un alt jurnalist, de la Deutsche Welle. Foarte adevărat, cu atât mai mult cu cât vorbim despre Germania, care a cunoscut în modul cel mai brutal vicisitudinile istoriei. Despre România ce să mai vorbim? Anii dictaturii comuniste au reuşit să convingă aproape fiecare român, indiferent de vârstă şi de pregătire, că este urmărit de Securitate.
Orice controversă despre interceptări telefonice cu sau fără mandat, urmărire a utilizării Internetului sau înregistrare video a deplasărilor şi acţiunilor noastre capată, în acest context, dimensiuni sporite şi stârneşte automat temeri.
Propunerea
Declaraţiile deputatului PDS Sebastian Ghiţă, potrivit cărora doreşte să depună o iniţiativă legislativă care să permită posibilitatea interceptării cartelelor telefonice preplătite de către serviciile secrete a stârnit un val de reacţii. Deputatul şi-a argumentat iniţiativa prin necesitatea combaterii terorismului.
Membru în Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, dar şi investitor în presă, domnul Ghiţă militează pentru implementarea unui program de tipul Prism în ţara noastră, care să permită supravegherea comunicaţiilor pe Internet, în cazul suspiciunilor de terorism sau a infracţiunilor economice grave. El a argumentat că de multe ori se invocă protejarea vieţii private, “dar se doreşte a se apăra libertatea la infracţiune”.
Ce înseamnă, concret
Achiziţionarea unei cartele telefonice preplătite ar urma să se facă numai prin prezentarea unui document de identitate, conform propunerii cu pricina. În plus, dacă ulterior un judecător va decide interceptarea numărului telefonic asociat respectivei cartele, serviciile secrete vor avea posibilitatea de a identifica destinatarul acestei cartele. Un pic mai bine pentru judecător, un pic mai rău pentru viaţa privată, cum ar veni.
Măsura nu este o noutate. Ea a fost introdusă şi în alte ţări, una dintre ele fiind, de exemplu, Italia. Ţările care au introdus-o critică, mai mult sau mai puţin voalat, spionajul planetar la care se dedau americanii prin programul lor Prism. Dar pe mulţi dintre liderii Europei nu trebuia să-i ia deloc prin surprindere nici amploarea spionării prietenilor europeni, nici încălcarea vieţii private. Căci şi ei, la ei acasă, au decis acelaşi lucru. Zilnic apare câte un articol pe această temă în presa occidentală, din care aflăm ba că britanicii spionează uneori mai cu spor decât americanii, ba că germanii ştiau de Prism şi colaborau cu americanii, ba chiar că francezii au propriul lor Prism.
Frenezia spionării
Iniţiative de genul “cartela telefonică pre-pay” din alte ţări europene au fost criticate deseori de Comisia Europeană şi de Consiliul Europei. Cu toate astea, pare că toată lumea spionează pe toată lumea. Ca în timpul Războiului Rece.
Noutatea dâmboviţeană a venit însă de la premierul Victor Ponta, care a afirmat că înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate pe baza cartelelor preplătite a fost decisă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în august 2012, în timpul mandatului de preşedinte interimar al lui Crin Antonescu, după atentatul terorist de la Burgas, din Bulgaria. El a precizat că nu este vorba de o operaţiune de interceptare, ci de înregistrare.
Decizia din 2012
"Este o decizie adoptată în luna august a anului trecut de către CSAT şi, de atunci, am progresat în ceea ce priveşte procedurile de implementare, pentru că în acest moment sunt peste 10 milioane de cartele preplătite şi evident că nu poţi să retroactivezi. Nu doar că o susţin, eram în CSAT, dacă nu mă înşel era în perioada mandatului interimar al domnului Antonescu, domnia sa era preşedinte interimar, eu eram prim-ministru, erau toţi miniştrii acolo, şi a fost adoptată această decizie imediat după atentatul din Bulgaria, unde atacatorii au folosit cartele preplătite", a spus Ponta.
Acum nu ne rămâne decât să ne întrebăm cât de intens are voie statul să-şi supravegheze în secret cetăţenii, în numele securităţii naţionale? Şi mai ales cât de autonome sunt serviciile secrete?
În acest context, Organizaţia APADOR-CH a solicitat Guvernului şi Parlamentului să aibă în vedere obligaţiile asumate de România prin tratate internaţionale cu privire la drepturile omului, şi nu doar necesităţile dictate de siguranţa naţională.
Atenţionare
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) nu ar trebui să se situeze în afara cadrului instituţional specific statului de drept, spune APADOR-CH, într-un comunicat remis Jurnalului Naţional, referindu-se la declaraţia premierului Victor Ponta. "Deciziile CSAT nu au puteri superioare legilor sau convenţiilor internaţionale care garantează drepturile omului. În plus, acestea sunt documente secrete, iar în măsura în care stabilesc obligaţii pentru cetăţeni, ar trebui să devină publice şi doar din acel moment să producă efecte juridice", mai spune APADOR-CH, arătând că, în lipsa oricăror acuzaţii sau suspiciuni privind săvârşirea unor infracţiuni de către cetăţeni, colectarea datelor personale ale acestora este o măsură care ar putea afecta dreptul la viaţă privată.
Asociaţia mai spune că, şi în situaţia în care colectarea datelor este absolut necesară într-o societate democratică, o astfel de restrângere a dreptului la viaţă privată ar trebui să fie însoţită de garanţii cu privire la ce se întâmplă ulterior cu datele colectate.
În acest sens APADOR-CH semnalează faptul că în ianuarie 2013 CEDO s-a pronunţat în cauza Bucur şi Toma c. României, reţinând că legea siguranţei naţionale nu conţine nicio garanţie împotriva arbitrariului efectuării înregistrărilor, lipsind şi garanţia că informaţiile obţinute în urma unei supravegheri secrete sunt distruse, din oficiu, imediat ce nu mai sunt necesare scopului legal pentru care au fost culese. Prin lipsa acestor garanţii este încălcat dreptul la viaţă privată. De asemenea, Curtea a reţinut că nu există prevederi legale care să asigure un control al persoanei supravegheate asupra datelor şi informaţiilor pe care un serviciu secret le culege şi le stochează cu privire la aceasta.