Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Costică Stefănescu, fotbalistul elegant care a dezarmosat atacurile la poarta echipei naţionale şI a Craiovei Maxima, nu a reuşit să se apere pe sine de o boală neiertătoare, cancerul! În vârstă de 62 de ani, marele sportiv fusese adus de colţii bolii canceroase în stare de nălucă. Slab peste măsură şI secătuit de puteri, nu a vrut să dea satisfacţie urâtei cu mantie neagră şi n-a lăsat-o să-i reteze viaţa cu coasa şi a ales să-şi curme zilele, hotăraâdu-şi până la urmă, aşa cum a făcut toată viaţa, destinul.
Puţini fotbalişti au avut atâta eleganţă în joc, au fost atât de boieri în deposedarea adversarilor şI s-au prezentat ca un adevărat gentelman precum liderul Craiovei Maxima şi marele “căpitan” al echipei naţionale, Costică Ştefănescu. Avea ceva din nobleţea pe teren a marelui rege al fotbalului german, Franz Beckenbauer. A lăsat moştenire din rafinamentul evoluţiei lui şi următorului strălucitor libero care a fost Miodrag Belodedici. Bărbat frumos, cu prestanţa de domn ireprosabil, rafinat în relaţiile cu oamenii, Costică Ştefănescu a dominat toată viaţa fotbalistică a României. Discret, bun psiholog, a ţinut în stare de linişte, de bună întelegere, atât vestiarul Universităţii Craiova, cât şi lotul “tricolorilor”. Şi treaba asta nu a fost uşoară, având în vedere i-au fost coechipieri, atât la Craiova, cât şi la “naţională”, sclipitoare vedete precum Balaci, Lung, Oblemenco, Beldeanu, Cârţu, Iordănescu, Donose sau Cămataru. Costică Ştefănescu a fost un om modest toată viaţa, deşi era iubit teribil de tribune, atât la Craiova, cât şi pe stadioanele unde evolua “naţionala” României.
A început fotbalul la Steaua şi venea pe bicicletă din comuna natală, aflată la câţiva kilometri de Bucureşti. Atunci s-a afirmat un cuplu de mijlocaşi de mare talent la Steaua, Costică Ştefănescu şi Anghel Iordănescu. Dar pe Costică Ştefănescu l-a interesat şi cartea, aşa că a refuzat să se gândească doar la câstigurile destul de consistente de la Steaua şi a ales Universitatea Craiova, unde şi-a luat licenţa şi de la facultate, alta decât cea de Educaţie Fizică şi Sport.
Dupa ce a pus ghetele in cui, s-a dedicat antrenoratului şi a condus echipe de vârf cum ar fi Steaua, Universitatea Craiova, FC Brasov sau Poli Timişoara. L-au iubit jucătorii, l-au iubit conducătorii de cluburi şi îl aclamau tribunele ca atunci când îmbrăca tricoul “na'ionalei” sau al Universităţii Craiova, achitându-se excelent şi de misiunea de “căpitan”. Să nu uitam că a fost şi “secund” al lui Anghel Iordănescu cand acesta a fost la pârghiile de comandă ale echipei naţionale. Numai rafinamentul lui de a se purta cu oamenii a putut să panseze tristeţea fotbaliştilor din “natioanală”, atunci când aceştia nu au avut un traseu reuşit la turneul final european din 1996, din Anglia. I-a îmbărbătat pe “tricolori” şi, deşi “naţionala” nu a căştigat nici o partidă la “europenele” din Anglia, i-a îmbrăţişat şi l-a lăudat cu toată inima pe Răducioiu, autorul singurului gol în poarta Spaniei. Rar mi-a fost dat să văd un profesor atât de cald cu un elev al lui cum a fost Costică Ştefănescu cu Dorinel Munteanu atunci când harnicul mijlocaş a marcat un gol în poarta Bulgariei, neomologat de un arbitru rău-voitor şi cu cataractă, care practic a scos mingea din poartă.
O viaţă întreagă a fost un model şi în privinţa discreţiei şi rigorii vieţii în afara gazonului. Nu s-a spus nici o bârfă despre Costică Ştefănescu. Nu era prieten cu paharul, nu se dădea în vânt după baruri. S-a gândit mereu cum să se prezinte mai bine pe teren, respectându-şi şi pasiunea pentru fotbal şi privindu-i în ochi pe suporterii pe care nu i-a păcălit niciodată. Şi cu toate acestea, căpcăunul care înghite vieţi nesăţios - cancerul - l-a lovit. Aşa cum a fost curajos pe teren, înfruntând mari echipe răsfăţate ale lumii, a ieşit cu temeritate în ring să înfrunte şi boala nemiloasă. I-a ţinut piept mult timp, dar câţi oare pot goni cancerul? El, superbul atlet, fusese adus de colţii bolii canceroase în starea de nălucă - slab peste măsură, secătuit de puteri – şi atunci nu a vrut să dea satisfacţie urâtei cu mantie neagră şi n-a lăsat-o să-i reteze viaţa cu coasa şi a ales să-si curme zilele, hotărându-şi până la urmă, ca toată viaţa, destinul. Costică Ştefănescu rămâne simbolul talentului şi pasiunii care a ridicat întotdeauna fotbalul la înălţimea artei.
_____________________
Sandu Boc a oferit detalii cutremurătoare despre starea fostului său coleg de la Craiova: "Avea 35 de kilograme în ultima vreme. Probabil că n-a mai suportat chinurile prin care trecea dacă a luat decizia asta. A fost foarte optimist, credea că o să se facă bine, dar în ultimul timp îşi pierduse speranţa", a mărturisit Boc la DigiSport.
Citește pe Antena3.ro
